Luni 27 februarie 1989

Soarele răsare la ora 6.57 și apune la ora 18.00. Vremea e caldă, cu cer mai mult noros. Temperaturi mai scăzute în special în zona de vest. Precipitații sub formă de ploaie în centrul și în est, dar și pe zone restrânse în celelalte regiuni. La munte ploaia se transformă în lapoviță și ninsoare. Vântul va avea viteze între 40 și 70 de km/h cu intensificări, în zonele de munte, până la 150 km/h. Temperaturi maxime cuprinse în sud-vest între și 16 grade și minime de noapte între două și 12 grade.

Un decrețel, Elena T., fetiță de 13 ani, a fost internată la Grigore Alexandrescu cu un puternic șoc psihic. Motivul continuei depresii, spunea fata, ar fi faptul că părinții nu o vor, nu o iubesc. La externare, mama fetei a recunoscut că tatăl nu o vrea și că fata este motiv permanent de ceartă în familie așa că au luat deja hotărârea s-o dea, au înaintat dosarul la autoritatea tutelară „iar fata urma să fie încredințată unei case de copii școlari.” Ziarista îl ia la întrebări pe tată care spune că fata e foarte rea: pleacă de acasă, doarme pe scările vecine, creează probleme la școală. „Mai avem încă trei copii și mi-e teamă că îi strică și pe aceia.” Ziarista nu a acceptat aceste explicații. A mers mai departe la autoritatea tutelară a sectorului cinci și a consultat dosarul de caz. Cererea pentru internarea fetei la casa de copii școlari fusese înaintată de mamă care spunea că atmosfera familială e neprielnică „pentru dezvoltarea normală a copilului, din pricina deselor scandaluri provocate de capul familiei, în urma consumului excesiv de alcool.” Comisia a verificat și a certificat aceste fapte ajungând la concluzia că familia nu poate să supravegheze copilul, să-l educe în așa fel încât „acesta să poată fi integrat în societate, conform normelor actuale.” Și la școală diriginta spunea că nu manifestă interes, obosește repede, este irascibilă și tristă, superficială, cu toate acestea „ se bucură de câte ori este lăudată.” Ziarista de la Scânteia tineretului este scandalizată de faptul că toate aceste observații sunt tardive și mai toți cei care puteau interveni în ajutorul fetiței, prieteni, vecini, școală, colegii de muncă ai celor doi părinți, au ezitat s-o facă pe principiul neamestecului în treburile interne ale familiei. Când Luminița Roșca scria aceste rânduri, fetița se afla deja în sanatoriul de boli nervoase, sub supraveghere permanentă și îngrijire medicală și singura speranță era ca infirmierele să o ajute pe Elena să-și recapete încrederea și stima de sine „pentru a deveni un individ echilibrat, perfect integrat în societate.”

Gabriel Inoan îi sfătuiește pe cititorii Scânteii tineretului cum să nu-și aleagă partenerul de viață pornind de la un caz, zice el, concret. Protagonistă: Iulica, o fată venită în București cu un geamantan prea mare. S-a instalat la cămin, a început școala încercând să se dezbare cât mai repede de timiditatea, ignoranța și metehnele provinciale. Fetele din cămin, colege cu ea la școala profesională, au inițiat-o în viața de seară a Capitalei, ducând-o în mahala, la o casă de cultură muncitorească în finalul săptămânii. Veneau și mulți tineri care dansau, glumea și cam atât. Adică nu era niciun pericol real să se vindece de timiditate. Dar orașul opera schimbări tot mai dramatice în comportamentul ei. În primul rând și-a schimbat numele în „Iuly”, apoi și-a făcut părul permanent și a început să-și doteze garderoba personală „cu produse ultimul strigăt. Devenise de o independență aproape agresivă și asta făcuse ca relațiile ei cu colegele de cameră să se răcească.” Cel care a emancipat-o definitiv pe Iuly a fost Alexandru (Alex pentru prieteni), un băiat deosebit, de familie bună. Dar, dacă voia să fie cu el, i-a spus Alex, trebuia să-l asculte orbește. Și ea asta a și făcut. Au dus-o foarte bine până ce fata s-a apropiat de 21 de ani și părinții ei au început să se agite că rămâne nemăritată. ”Așa nu mai poți sta. Lumea de aici ne întreabă ce faci și noi nu mai știm ce să spunem. Când te întorci data viitoare să știi ce vrei de la viață. Ai auzit?” Pe scurt, o terorizau că le rămână piatră-n casă și fată bătrână. Și fata s-a conformat: data următoare i-a anunțat că se mărită. Dar nu cu Alex, ci cu Dan, băiatul pădurarului de lângă comuna lor. Șoc și groază. În fine, părinții au fost nevoiți să accepte și au pus de nuntă alături de socrii mici. La nuntă, l-au adus pe Fane, un protoDJ, priceput să scoată bani de la nuntași pentru darul celor doi miri și acesta a început să treacă „printre mese cu microfonul într-o mână și cu o cutie de carton în cealaltă” scoțând o groază de bani de la nuntași. Nunta lor semăna ca două picături de țuică cu mii, sute de mii de alte nunți tradiționale însă lucrurile au luat o turnură neașteptată când fata, sub pretextul că duce banii în casă, pentru a fi sigură că nu-i fură cineva, a sărit cu cutia de carton în stradă și s-a întors la Alex. Divorțul de Dan, zice ziaristul, a decurs fără probleme și au mai rămas bani de o masă pe care Alex a ținut să le-o dea amicilor. Iuly a rămas însărcinată, dar după naștere, când copilul nu împlinise un an, banii s-au terminat. La fel și răbdarea lui Alex care nu mai putea suporta „privațiunile” și care a părăsit-o, mutându-se cu o altă prietenă, doctoriță, chiar în ziua în care Iuly primea citația să se prezinte la al doilea divorț. Viața bate filmul realist românesc! Sau invers.

Dar speranțele nu erau cu totul pierdute. Tehnologia de vârf produsă de industria românească îi putea salva de dureri și deprimare. Aparatul Therastim, creație a Întreprinderii de Electronică Industrială din București, este un dispozitiv electronic realizat pe baza celor mai noi cercetări pe linia stimulării nervoase transcutanate a punctelor active existente pe suprafața corpului omenesc și asigură un tratament eficace, adecvat „(...) îndeosebi în cazul diverselor dureri care se manifestă în extremitățile corpului, nevralgii intercostale și de trigemen, lumbago, sciatică, insomnii, agitație nervoasă etc.”

Cultura, ne spune Ion Măgureanu în România liberă, este un factor de cunoaștere și apropiere între popoare. Cultura Cucuteni, Miorița și albastrul Voronețului, Neculce și Cantemir „sunt mărturii perene ale unei civilizații” care culminează cu „epoca fără precedent a culturii și artei românești” al cărei început este Congresul IX al PCR „când, prin actul politic de voință a întregului popor, a fost ales să conducă destinele României socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu.” Acesta a fost succesorul de drept al Gânditorului de la Hamangia iar în lumina „tezelor teoretice, a orientărilor practice” etc.etc. „ale conducătorului partidului și statului nostru, cultura în România socialistă reprezintă, prin accesul direct la creativitatea și la valorile ei a tuturor cetățenilor o imagine convingătoare a profundului democratism al orânduirii noastre, a formării și educării unui om nou, făuritor conștient al prezentului socialist și al viitorului comunist al patriei.” Asta pentru că, de-a lungul timpului, creatorii și-au dat seama că „munca este uriașul laborator în care se plămădesc personalitățile cu adevărat proeminente, se afirmă talentele autentice, se nasc geniile și se făuresc capodoperele.” La atâta muncă s-a și produs mult, așadar poporul român, „creator al unei culturi naționale cu înalte valențe etice, morale și artistice” e dornic să cunoască și ce au creat alte culturi și civilizații „aceasta reprezentând una dintre coordonatele esențiale ale politicii externe a partidului și statului nostru de largă deschidere internațională.” Astfel că, la chemarea partidului, românii se implică în schimburi culturale, participă la olimpiade, concursuri și expoziții cu obiecte de cultură populară (ceramica de la Marginea și Oboga, iile și catrințele de la Horezu și Tismana), „tot atâția mesageri ai geniului creator al poporului nostru.” Toate aceste performanțe sunt răspunsul la cerințele formulate de Ceaușescu la Expunerea din noiembrie 1988 când îi îndemna pe toți să dezvolte „puternic spiritul de prietenie și solidaritate cu oamenii muncii” așa se face, conchide Ion Măgureanu, că „cultura și arta României socialiste sunt angajate plenar într-o nobilă bătălie, ca mesageri ai frumosului, ai dezvoltării libere a fiecărei națiuni, ai înfloririi personalității umane.”

Mircea Zaciu spune în Jurnalul său că a primit, în fine, de la Toma Roman „cartea de care îmi vorbise la mare. Abia acum a apărut și e plină de tăieturi și omisiuni, pe care el mi le semnalează pe text. De altfel, Vasile îmi vorbește despre noua ofensivă a lui Dulea, care interzice cărți, taie titluri, pasaje etc. Recent a cerut modificarea unui titlu: Descoperirea ochiului. De ce? nu se știe, fiindcă nu dă nicio explicație, nu-i place, și gata! ” Apoi, Mircea Zaciu vorbește despre un festival de poezie est-europeană care a avut loc la Londra, sub egida versului lui Milosz „Copil al Europei...” Comentatorul (la radio, n.m., S.Ș.) semnalează absența Ioanei Crăciunesc, căreia nu i-au dat drumul. „Se reia și textul lui Mircea Dinescu (citit în toamnă la Berlin) apărut acum într-o revistă. Suprarealismul ridicat la rangul de metodă politică, zice Mircea. Problema e că cine trebuie nu știe ce va să zică suprarealism.”

Victor Felea a ascultat și el radioul (cu siguranță nu cel de partid și de stat) scrie în Jurnalul său că „Mircea Dinescu a scris o comunicare pentru un colocviu ce a avut loc în RFG. Nu știu dacă a participat direct la el sau a ajuns acolo numai textul său. Am ascultat câteva fragmente din el, remarcabile atât ca expresie literară cât și ca îndrăzneală a ideilor virulent demascatoare. Mi-a amintit de mai vechea dezinvoltură stilistică și spirituală practicată de AEB (Anatol Baconsky?)”

Vizita președintelui iranian Ali Khamenei s-a terminat cu un comunicat comun în care el și Nicolae Ceaușescu par să se fi înțeles asupra tuturor subiectelor de pe agendă și mai mult decât atât. Au apreciat pozitiv „relațiile dintre cele două țări în domeniile politic, economic, tehnico-științific, cultural și în alte domenii de interes comun.” Și-au spus că trebuie să continue ba chiar să intensifice și diversifice relațiile „fructuoase de prietenie și colaborare româno-iraniene în diferite domenii” pe principiul neamestecului în treburile interne și respectului reciproc și pentru aceasta ministerele și instituțiile celor două țări urmează „să stabilească contacte pentru dezvoltarea cooperării în producție în domeniile industriei grele și construcțiilor de mașini, chimiei și petrochimiei, electrotehnicii, energiei” ș.a.m.d. Desigur, au fost amândoi de acord că trebuie să fie pace în lume, că trebuie să înceteze producția de armament, să se oprească cursa înarmărilor, să se interzică proliferarea și stocarea armelor nucleare, chimice, a tuturor mijloaceloer de distrugere în masă; „au subliniat necesitatea lichidării lor complete” și a reducerii substanțiale a armelor convenționale și cheltuielilor militare. La final, președintele Iranului i-a adresat lui Ceaușescu invitația de a efectua o vizită oficială în Iran. „Invitația a fost cceptată cu plăcere. Data vizitei va fi stabilită pe cale diplomatică.” Vizita va avea loc în decembrie 1989.

La televizor, de la ora 19, Telejurnal iar la 19,25 Industria - programe prioritare. La 19.45, emisiunea Știința pentru toți (color) iar la 20.15, Ctitorii ale Epocii de aur (color) Punți pentru oameni. La 20.3, Tezaur folcloric (color): Vechi melodii, noi variante interpretative. La 21.00, Programul de organizare și modernizare a localităților țării. Satul românesc - spațiu al amplelor prefaceri înnoitoare. La 21.20, Din lumea capitalului. Documentar |(color) La 21.35 Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. Versuri patriotice, revoluționare. La 21.50 Telejurnal și la 22.00, închiderea programului.

La Opera Română are loc o audiție comentată a spectacolului Maria Callas - „Doamna cu camelii” a teatrului liric.La Teatrul de Operetă, reprezentație cu Suzana.

În Sala Amfiteatru a Teatrului Național simpozionul Viena, Capitala artelor (prezintă Victor Simion). Teatrul Ion Creangă prezintă Cenușăreasa (matineu) și Pistruiatul. La Teatrul Evreiesc de stat (la Teatrul Nottara): Cum se cuceresc femeile. La Teatrul Țăndărică (sala din Piața Cosmonauților) spectacol cu Anotimpurile mânzului și Aventuri cu Scufița Roșie (în Sala Victoria)

La cinematografe, printre alte filme, Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor, Expediția, Misterele Bucureștilor, Primăvara bobocilor, Miezul fierbinte al pâinii.

Miezul fierbinte al pâinii (1983, 81 min) e un film regizat de Alecu Croitoru și scenariu de Vasile Mihai. Actori mici și mari: Vistrian Roman, Octavian Cotescu, George Motoi, Alexandru Matei,Cezara Dafinescu, Olga-Delia Mateescu . Un film realist socialist despre victoriile agriculturii industrializate în comparație cu performanțele mai modeste ale agriculturii tradiționale. Cum ar veni, un film despre victoria Noii revoluții agrare asupra vechii revoluții agrare. Un film pe care mulți dintre actorii de pe generic s-au jenat să și-l treacă în CV.