Când soldații ruși vizitau bazele americane de rachete nucleare

Comandanți de rang înalt ai Forțelor de Rachete Strategice ale Rusiei intră într-o bază americană de rachete balistice intercontinentale, în octombrie 1996.

Un interpret al armatei americane traduce pentru coloneii Forțelor Ruse de Rachete Strategice la intrarea într-un puț de acces într-un siloz de rachete nucleare Minuteman III.

Fotografia de mai sus, făcută în octombrie 1996, este una dintre cele câteva păstrate în Arhivele Naționale ale Statelor Unite – e un set de imagini care surprinde scurta perioadă de dezgheț din relațiile Washington-Moscova care a început în momentul destrămării URSS și s-a încheiat odată cu ascensiunea lui Vladimir Putin.

Echipele de inspecție rusești și americane examinează un centru de antrenament Minuteman II al U.S. Air Force în cadrul Tratatului de reducere a armelor strategice (START) în Dakota de Sud.

În decembrie 1991, Boris Elțîn, care urma să devină președinte al Rusiei, i-a explicat secretarului de stat american James Baker modul exact în care sistemul de atac nuclear al Kremlinului ar fi activat în cazul unui atac.

Generalii ruși sunt informați cu privire la o instalație de antrenament pentru lansarea rachetelor din cadrul Bazei Forțelor Aeriene Malmstrom din Montana.

Gestul surprinzător de deschidere al lui Elțîn a fost urmat de o serie de concesii din partea ambelor părți, care ar fi dus la eliminarea a mii de focoase nucleare din arsenalele fiecărei țări.

Doi ofițeri superiori din Forțele de Rachete Strategice ale Rusiei stau pe scaunele unui simulator american de rachete nucleare folosit pentru antrenament.

Rusia și Statele Unite au convenit să reducă în mod semnificativ zecile de mii de arme nucleare pe care fiecare țară le deținea și să „de-țintească” altele.

Ca modalitate de menținere a încrederii pe măsură ce începea reducerea nucleară istorică, au fost planificate vizite reciproce la instalațiile de arme nucleare rusești și americane.

William M. Moon (stânga) și generalul maior rus Vladimir Frolov, cel care a fost responsabil cu securitatea armelor nucleare rusești.

William M. Moon a fost, din 1992 până în 2014, managerul programului de securitate nucleară pentru programele de Reducere a Amenințărilor prin Cooperare în mai multe țări post-sovietice. A experimentat personal dezghețul temporar din anii 1990.

Un general-maior rus trage cu o mitralieră ușoară M249 de fabricație americană la poligonul unei baze a Forțelor Aeriene ale SUA.

Moon a fost responsabil de organizarea a două vizite ale generalilor ruși la instalațiile americane de stocare a focoaselor nucleare.

El a declarat pentru RFE/RL că, la una dintre aceste vizite, membrii delegației ruse au primit fiecare permise de acces personalizate, dar, în mod inexplicabil, vizitatorii și-au schimbat permisele între ei.

Mișcarea „a generat o încălcare a securității care a determinat gărzile să scoată armele pentru a înconjura delegația”.

Generalul Igor Sergheev (stânga), comandantul șef al Forțelor ruse de rachete strategice, se întâlnește cu generalul-locotenent Dirk Jameson în timpul vizitei lui Sergheev la instalațiile militare americane pentru a „stabili un raport” cu Statele Unite în decembrie 1993.

Comandantul bazei a fost „furios”, povestește Moon momentul schimbării permiselor. „A devenit imposibil pentru noi, cei din programul Cooperative Threat Reduction, să invităm delegații ruse să viziteze alte facilități americane”.

Personalul unei escadrile americane de întreținere a rachetelor este prezentat generalului Igor Sergheev, în decembrie 1993.

Amintindu-și de propriile sale vizite la depozitele de focoase nucleare din Rusia, Moon spune pentru RFE/RL că misiunile includeau „călătorii în camionete cu geamuri înnegrite, care durau mai multe ore”. În plus, lui și echipei sale li s-a interzis să aibă asupra lor orice obiect metalic. „Mi-au fost luate chiar și cizmele pentru că aveau vârfuri metalice de protecție”.

Marinarii americani poartă pălării sovietice de la magazinele de suveniruri și pozează cu femei din Vladivostok (în septembrie 1992), în timpul unei „escale de bunăvoință” de trei zile a Marinei SUA.

În anii 1990, în afară de vizitele militare la depozitele de rachete și la instalațiile de lansare ca parte a monitorizării tratatului, au avut loc mai multe schimburi de bunăvoință între armatele ruse și americane.

Marinari americani și ruși la bordul unui distrugător rusesc cu rachete ghidate.

La mijlocul anilor '90, relațiile dintre Moscova și Washington au început să se răcească, din cauza extinderii NATO spre est și a implicării tot mai mari a alianței occidentale în războiul din Bosnia.

Andrei Kozyrev, ministrul de Externe al Rusiei în timpul lui Elțîn, i-a descris pe omologii săi americani drept „mici huligani occidentali”.

Un militar rus explică membrilor echipajului de pe un portavion american, în octombrie 1992, cum funcționează un lansator de paie, conceput pentru a deruta radarul inamic.

Moon spune că întâlnirile dintre armatele americane și ruse, care au început în anii 1990, au fost suspendate de Washington după anexarea Ucrainei de către Rusia, în 2014.

Inspecțiile privind respectarea tratatului privind armele au fost întrerupte la debutul pandemiei Covid, iar apoi, a declarat Moon, „Rusia a refuzat să reia inspecțiile”.

Un căpitan rus (centru) vorbește cu ofițeri ai Marinei SUA în timpul vizitei sale pe puntea de comandă a unui crucișător american cu rachete ghidate.

Moon spune că, uitându-se în urmă la momentul plin de speranță al anilor 1990, „este profund tulburător pentru mine că, după ce am lucrat atât de strâns cu Ministerul rus al Apărării timp de aproape 20 de ani, am făcut peste 75 de vizite în Rusia, rușii au întrerupt toate comunicațiile și au ales să lanseze un război neprovocat împotriva Ucrainei”.

Băiețel de Vladivostok care poartă o șapcă de ofițer naval american.

„Am sperat că munca mea ar fi dus la reducerea în continuare a tensiunii nucleare”, spune Moon, dar Rusia a ales agresiunea în locul cooperării”.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI