Trebuie precizat de îndată că David Sassoli va fi președinte doar doi ani și jumătate. În virtutea unui vechi acord nescris și fără valoare legală între principalele două formațiuni transnaționale, PPE și socialiștii, mandatul de cinci ani în fruntea Parlamentului European este întotdeauna împărțit în două mici mandate de doi ani și jumătate fiecare, spre furia celorlalte grupuri din Parlament, care au căutat întotdeauna să scape de chinga binomului PPE-socialiști.
Așa încât, după doi ani și jumătate, socialistul Sassoni se va retrage pentru a lăsa locul unui PPE, cel mai probabil eternul și nefericitul și ștersul german Manfred Weber, care se visa președinte al Comisiei Europene și căruia, pentru a se retrage, i se propusese duminică și luni să accepte să fie președinte al Parlamentului pentru un mandat plin de cinci ani.
Cum nu a acceptat, el va trebui acum să aștepte doi ani și jumătate, pentru a prelua un mandat mic și fără mari puteri. Așa că, Italianul socialist Sassoli preia președinția Parlamentului de la un alt Italian, Antonio Tajani, PPE.
Deocamdată, însă, realitatea este că un italian preia de la un alt italian și că acela e singurul post pe care se concentrează Italia. La fel cum, în afară de posturile mari luate de Franța-Germania-Belgia (Banca Centrală – Comisia - Consiliul), celelalte două sunt luate de mediteraneeni: Spania (șeful diplomației, Borrell, Înaltul Reprezentant) și Italia (Sassoli, președintele Parlamentului). Esticii, cum am mai spus aici, au fost cu totul lăsați pe dinafară, din vina lor exclusivă.
Dispoziția numerică mai întâi. Cei 32 de europarlamentari români se împart astfel:
- 14 la PPE: 10 PNL, 2 PMP, 2 UDMR;
- 10 la socialiști (S & D): PSD + cei doi ai lui Ponta;
- 8 la Renew Europe: 4 de la PLUS, printre care și Dacian Cioloș, și 4 de la USR.
Românii se împart astfel compact între principalele trei grupuri ca importanță numerică: PPE (14), socialiști (10), liberali (8).
Lăsăm deocamdată cu totul deoparte postul de Comisar European la care România are dreptul, părăsit de Corina Crețu pentru a deveni europarlamentară socialistă. În locul său, a fost numit interimar Johannes Hahn, comisarul Austriei, după ce Jean-Claude Juncker a respins propunerea PSD de a-l numi pe Ioan Mircea Pașcu în locul lui Crețu.
România va avea, desigur, dreptul la un post de comisar, începând din toamnă, ca toate cele 28 de țări (27, dacă Marea Britanie iese din UE într-adevăr în octombrie, așa cum e deocamdată hotărât, dar nimic nu e sigur).
Lăsăm deoparte acel post de viitor Comisar, întrucât nu putem ghici pe cine va numi coaliția Dăncilă/Tăriceanu. Nu putem ghici nici ce portofoliu îi va atribui persoanei numite de România președintele sau președinta Comisiei Europene (presupunând că Ursula von der Leyen va fi confirmată de Parlament, etapă obligatorie).
Apoi, odată ce Comisarul numit de o țară membră își primește portofoliul, el poate fi respins de Parlament, printr-o audiere în plenară. S-a întâmplat deja cu o candidată slovenă, respinsă de Parlament în 2014. Unii candidați naționali pot fi respinși chiar de președintele Comisiei Europene, nemulțimit de primul interviu, cum l-a respins Barroso pe Vosganian. Așa încât, deși România va primi un portofoliu de Comisar în viitoarea Comisie, condusă probabil de germana Ursula von der Leyen și controlată de binomul Macron-Merkel, este imposibil de speculat ce portofoliu va fi acela, sau măcar dacă prima persoană propusă din România va trece barajul de examene.
Rămânem așadar la influența celor 32 de europarlamentari, împărțiți între cele trei principale grupuri: 14 la PPE (printre care Rareș Bogdan și Traian Băsescu), 10 la socialiști (printre care Corina Crețu, Carmen Avram și Maria Grapini) și cei 8 la Renew Europe, grupul liberal al lui Macron-Verhofstadt condus de Dacian Cioloș.
Trebuie subliniat din start că, deși PPE rămâne principalul grup (182 de europarlamentari din 751, dintre care 14 români), supremația sa din ultimele două decenii este masiv contestată de o coaliție ad-hoc între socialiști (154, dintre care 10 români), liberali (108, dintre care 8 români) și ecologiști (74, 0 români). Adăugând la asta faptul că președintele Parlamentului este un socialist italian, putem spune că socialiștii români și oamenii lui Cioloș/Barna pleacă de pe o poziție foarte bună, întărită de faptul că șeful grupului Renew Europe este chiar Cioloș în persoană, în vreme ce șefa grupului socialist, Iratxe García Pérez, este o socialistă spaniolă, din partidul lui Pedro Sanchez, apropiat al lui Macron, deci și al lui Cioloș, partid care mai dispune și unul din cele mai importante posturi din instituții: șeful diplomației, ministrul de externe al UE, Josep Borrell.
Putem presupune astfel că cele patru propuneri de înalte funcții făcute zilele acestea la Bruxelles de șefii de stat vor trece și vor fi votate de Parlament, nu doar pentru că ele au de partea lor alianța ad-hoc socialiști-liberali-ecologiști, dar și pentru că cei 182 de eurodeputați din PPE, conduși de perdantul Manfred Weber, nu s-ar putea opune cu toții, întrucât cea mai înaltă funcție, cea de președinte al Comisiei, este atribuită unei PPE: germana Ursula von der Leyen.
În această combinație și în acest joc al puterii, românii sunt astfel mult mai bine plasați decât alți estici potențial influenți. Maghiarii lui Orban, din Fidesz, sunt astfel cantonați la PPE, cu putere limitată, mai ales după ce Orban s-a arătat atât de îndărătnic în negocieri, iar polonezii lui Kaczynski sunt pierduți la euroscepticii din ECR, alături de Tories britanici, care vor ieși, și de separatiștii flamanzi din N-VA. Polonezii nu au astfel absolut nimic de zis în jocurile de putere dintre principalele mari grupuri.
Românii, în schimb, îl au pe Cioloș în fruntea liberalilor din Renew Europe, al treilea grup din Parlament (108 membri) și care dispun și de puternica funcție de președinte al Consiliului European, Charles Michel, egalul Ursulei von der Leyen, ambii având rang de șef de stat.
Rămâne acum să se definitiveze împărțirea tuturor deputaților în comitete parlamentare, acelea fiind grupurile care fac proiectele de rezoluții și de legislați și unde de pildă deja Dragoș Tudorache și Ramona Strugariu de la PLUS sunt membri în importanta Comisie pentru Libertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne (LIBE), unde acționa înainte Monica Macovei (cu care Ramona Strugariu a lucrat îndeaproape).
Concluzia fiind așadar că, da, din start, europarlamentarii români sunt acum potențial mult mai influenți decât cei maghiari sau polonezi. Cu condiția să și profite de asta...