Galerie foto | Ce a mai rămas din orașul ucrainean Pokrovsk după atacurile Rusiei

Începutul lunii decembrie 2024 – o femeie merge într-o suburbie a Pokrovskului.

În primele zile ale invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, împreună cu colegii mei, ne-am stabilit baza la Pokrovsk, unde cafenelele, restaurantele și magazinele ofereau un respiro. Acum, orașul moare. Din 2022 până acum, am fost martor la felul în care multe orașe au fost înghițite de război. Unele au căzut rapid și au dispărut din atenția publică, altele au rezistat până la capăt: Sievierodonețk, Lisichansk, Soledar și altele, nume cunoscute doar soldaților și jurnaliștilor. Pokrovsk li s-a alăturat pe această listă. 

O femeie trece cu bicicleta prin fața unui cinematograf pe care e scris  „Pokrovsk - puterea clanului cazacilor”.

De la ora 15:00 și până a doua zi la ora 11:00 dimineața, la Porkrovsk e interdicție de circulație. Imediat ce interdicția e ridicată, parcăm mașina și mergem pe străzi. Întâlnim numai câțiva oameni. Se aude, însă, artileria din sud și din est, zonele din care avansează forțele rusești.

 

Multe magazine de aici sunt închise și par abandonate. Svitlana Yaroslavovna (foto) lucrează într-unul care este încă deschis. Vinde dulciuri, lapte și cârnați. „Când e liniște, devin neliniștită. Am impresia că poate militarii ne predau. Sper să nu o facă”, ne mărturisește ea după ce ne face câte o cafea. „Pentru că [așezările din apropiere] Novohrodivka și Selydove au fost ambele predate foarte repede, chiar dacă acolo erau fortificații. Nu sunt soldat, dar îmi doresc să nu le fi lăsat să cadă.”

„Colții dragonului” – obstacole anti-tank la Pokrovsk. 

Furnizorii magazinului Yaroslavovnei vin încă în fiecare zi lucrătoare, ne spune ea, dar unii șoferi se tem să meargă în centrul orașului. „Ne întâlnim cu ei în spatele podului și transferăm produsele, apoi le conducem noi înșine.”

Dacă trupele ruse continuă să se apropie, spune Yaroslavovna „voi închide magazinul și voi fugi cu câinii și pisicile de care am grijă aici. Cu siguranță nu voi trăi aici sub ruși, dacă frontul se apropie și mai mult. Dar, deocamdată, rămân aici cât pot”.
 

Orașul prinde viață încet, pe măsură ce continuăm să mergem, oamenii apar – duc apă și mâncare. În apropiere funcționează o piață improvizată. Se simte aproape ca în orice dimineață normală de iarnă într-un oraș de provincie din est, doar zgomotul exploziilor din apropiere ne amintește constant de situația din Pokrovsk.

În unele suburbii mai sunt gaz și electricitate, dar la Pokrovsk nu mai e deloc încălzire centralizată. Oamenii se încălzesc cu calorifere electrice sau sobe cu gaz.

Rămășițele încă fumegânde ale unei clădiri din Pokrovsk care a fost distrusă de o bombă planantă rusească.

Donetskoblhaz JSC, compania care furnizează gaz și electricitate la Pokrovsk, spune că este din ce în ce mai dificil pentru echipele ei de reparații să lucreze în mijlocul bombardamentelor frecvente. Compania a anunțat că, începând cu 12 decembrie, va suspenda livrările de gaze din cauza „consecințelor ostilităților asupra sistemului de distribuție a gazelor”.

Un locuitor din Pokrovsk ia apă de la una dintre cele câteva fântâni din oraș.
Una dintre cele mai mari provocări ale oamenilor de aici este aprovizionarea cu apă. Localnicii spun că forțele rusești au distrus, în august 2022, stația de pompare a apei din afara orașului și că, de atunci, iau apă din tancurile aduse de autoritățile locale.

 

Anton, care a venit să se aprovizioneze cu apă, e în ziua lui liberă.

Familia lui a plecat, dar bărbatul a rămas să lucreze la o mină din Pokrovsk, încă funcțională. „Cred că toată lumea se gândește să plece. Doar cei care așteaptă [preluarea de către ruși] nu gândesc așa”, spune el. „Sper că [armata ucraineană] o să-i respingă și că o să ne continuă, viețile aici”.

Vasyl, un localnic în vârstă, traversează o stradă pustie din Pokrovsk.

„Prietenii mei au plecat în regiunea Dnipropetrovsk”, ne spune el. „Cei săraci suferă peste tot. Nimeni nu are nevoie de oameni. Aceasta este o luptă pentru teritoriu, nu pentru oameni. Eu am 81 de ani. Cred că dacă [rușii] restabilesc ordinea, va fi căldură, gaz și așa mai departe. Sunt foarte sincer, dar, oamenii vor avea un timp infernal de supraviețuire [până atunci].”

Un semn tipărit anunță că „farmacia funcționează” la Pokrovsk.

Alături de farmacii, cafenele și o librărie, cea mai mare surpriză a fost un Apple Store care încă funcționa la începutul lunii decembrie. Deși, probabil, în momentul în care scriu aceste rânduri, acesta s-a închis deja.
 

Clopotele din catedrală încep să bată, chemând credincioșii la rugăciune și înecând momentan sunetele războiului. Clopotele sperie un stol de porumbei care zboară în aer și apoi se așează pe blocul de apartamente din epoca sovietică, ale cărui ferestre sunt acoperite cu plăci.

O femeie din zonă își plimbă câinele.

Chiar și după ce am scris despre război timp de ani de zile, momente ca acesta, care arată speranța de viață în mijlocul distrugerii și morții, sunt întotdeauna surprinzătoare. Animalele par să fie obișnuite cu sunetul exploziilor și nu dau semne de teamă.

„Trăim, continuăm să sperăm”, ne spune Valentyna Vasylivna (foto) în timp ce se plimbă prin orașul său distrus de război. „Am o pensie de 2.700 de grivne (65 de dolari) pe lună. Unde aș putea să mă duc? Pereții apartamentului meu îmi țin de cald, aceasta este casa mea”.

La Gara Pokrovsk, peroanele sunt goale. Un om al străzii încerca să se încălzească într-un sac de dormit și să doarmă puțin.

Un bărbat împinge o încărcătură de lemne de foc. În spatele lui este drumul spre Șevcenko, unde forțele ruse avansează în prezent dinspre sud.

Unii civili cu care am vorbit ne-au povestit despre prieteni și vecini care se întorc la Pokrovsk, în ciuda situației precare a orașului. Unii nu au putut găsi de lucru în altă parte și au rămas fără bani; alții nu s-au putut obișnui să trăiască departe de orașul lor natal. Mulți spun că singurul ajutor de stat pe care îl primesc refugiații înregistrați este o plată de 11.000 de grivne (265 de dolari), iar persoanele care pleacă prin mijloace proprii nu pot conta nici măcar pe această sumă. 

Un indicator rutier pentru Pokrovsk la periferia orașului.

Părăsim Pokrovsk cu inima strânsă. Se pare că ne-am putea întoarce curând în oraș pentru a filma luptele de stradă. Ne amintim cuvintele vânzătoarei Svitlana Yaroslavovna: „Îmi păstrez credința în Dumnezeu, iar forțele armate ale Ucrainei, aici îmi pun speranța”.