Ce n-a obținut Iohannis la summit-ul NATO de la Londra

Summit-ul NATO, sesiunea plenară de la hotelul Grove din Watford, 4 decembrie, 2019

România pare mulțumită de rezultatele Summit-ului NATO de la Londra din două motive:

1. Rusia continuă să fie menționată pentru „acțiunile agresive” care „amenință” securitatea euro-atlantică, după cum arată Declarația comună a șefilor de stat și de guvern din NATO

2. Textul final al summit-ului subliniază angajamentul „solemn” al membrilor Alianței de respectare a Articolului 5 din Tratatul de la Washington care prevede că „un atac împotriva unui aliat va fi considerat un atac împotriva noastră a tuturor”

Președintele român, Klaus Iohannis s-a arătat entuziast de „reușita” summit-ului fiindcă România „și-a atins obiectivele cu care s-a dus acolo”.

Într-adevăr, Iohannis a plecat la Londra cu o listă care avea pe primul loc importanța pentru România a reconfirmării unității și coeziunii NATO, apoi sublinierea contribuției „substanțiale” a României la asigurarea securității comune, dar și întărirea prezenței Alianței pe Flancul Estic, în special punerea în practică a pachetului de măsuri pentru Marea Neagră. Acest pachet a fost aprobat la reuniunea miniștrilor de Externe ai Alianței din această primăvară(aprilie 2019).

Fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate, Iulian Fota a declarat pentru Europa Liberă că deocamdată NATO „folosește un limbaj diferențiat” pentru zona Mării Baltice și pentru cea a Mării Negre, în sensul că atât teoretic, cât și practic regiunea baltică beneficiază de mai multă securitate decât regiunea pontică.

Președintele Klaus Iohannis a pus pe masă acest subiect la summit-ul de la Londra, explicând ulterior că „există deschidere” din partea NATO în privința Mării Negre.

Această „deschidere” există de mai multă vreme și cu toate că amenințările sunt la fel de mari ca la Marea Baltică, NATO nu a alocat încă măsuri suplimentare. Analistul militar rus Pavel Felgenhauer amenința chiar într-un interviu pentru Europa Liberă că sarcina Moscovei ar fi ca baza de la Deveselu, acolo unde este amplasat scutul antirachetă „să fie distrusă înainte ca de acolo să plece vreo rachetă”. Felgenhauer a vorbit inclusiv despre posibilitatea unui război. Ipoteză pe care o ia în serios și Ben Hodges, fostul comandant al forțelor americane din Europa, care socotește că Marea Neagră va fi scena viitorului conflict, pentru că rușii pot perturba acolo navigația, pot crea probleme atât în România în perimetrul zonelor economice exclusive, cât și în cazul accesului la orașul-port Odesa.

România e protejată de Articolul 5 al Tratatului NATO, dar nu e securizată pe teren, în cazul unui scenariu negativ, al unui eventual atac, de pildă, considerat totuși improbabil de Iulian Fota, bun cunoscător al regiunii.

Președintele României a redeschis, deci, la NATO subiectul întăririi zonei pontice, zonă dominată de Rusia, fără să obțină, însă, nici măcar un termen până la care s-ar putea rezolva lucrurile.

În schimb, întrebările dilematice ale președintelui francez, Emmanuel Macron, ar putea marca un „proces de reflecție” decis la summit-ul de la începutul acestei săptămâni. Macron și-a menținut afirmația că NATO se află în moarte cerebrală și a atras atenția că în viitorul apropiat Alianța ar trebui să răspundă la câteva întrebări: ''Cum putem construi o pace durabilă în Europa ?'' ''Cine este inamicul nostru ?'', ''Cum acţionăm împreună împotriva terorismului ?''.

Pentru liderul francez, Rusia nu mai este un inamic, iar Germania înclină în aceeași direcție, iar dacă această idee va deveni suficient de relevantă în NATO, nici Marea Neagră nu va mai avea nevoie de securitate.