Ce rol joacă Rusia în invazia Hamas din Israel?

În martie, o delegație palestiniană sosea la Moscova pentru discuții cu oficialii ruși. Delegația era formată din membri Hamas, organizație considerată teroristă de Statele Unite și Uniunea Europeană. Întâlnirea, potrivit Ministerului rus de Externe, a abordat „poziția neschimbată a Rusiei în sprijinul unei soluții juste la problema palestiniană”.

„În privința restaurării unității naționale palestiniene, partea rusă și-a exprimat disponibilitatea de a continua să ajute la depășirea diferențelor și la reunirea pozițiilor principalelor forțe și mișcări politice palestiniene pe platforma Organizației pentru Eliberarea Palestinei”, se spunea în comunicatul ministerului.

Legăturile Rusiei cu Hamas sunt bine documentate, la fel și legăturile sale cu Iran, principalul susținător al Hamas. Pentru unii observatori și comentatori ai conflictului din Israel, aceste legături sunt un motiv în sine pentru a învinovăți Moscova că are o implicare în spirala violențelor.

Acest lucru nu este corect, declară însă Hanna Notte, analistă la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare din Berlin și expert în politica Rusiei în Orientul Mijlociu.

Apropierea Rusiei de Iran a adus beneficii Moscovei în războiul său împotriva Ucrainei. Teheranul a furnizat drone kamikaze și alte echipamente care ajută forțele ruse în efortul de a opri contraofensiva ucraineană.

Dar este hazardat să spunem că Rusia va sprijini asaltul sângeros al Hamas, riscând astfel întreruperea totală a relațiilor cu Israelul, ale cărui legături cu Moscova sunt călduțe, dar cu siguranță nu ostile, spune experta.

RFE/RL: Sunteți sceptică față de speculațiile că ar putea exista o influență rusească în acest atac? Există vreun indiciu că ar putea avea un fel de legătură directă sau indirectă cu acest lucru?

Hanna Notte: Au existat unele relatări în ultimii ani, înainte de războiul din Ucraina, că sistemele fabricate în Rusia au apărut în mâinile Hamas: rachete antitanc, lansatoare de pe umăr, rachete antiaeriene. Acest lucru datează de ani de zile și Israelul, la acea vreme, a presupus că aceste arme au ajuns în mâinile Hamas via Iran.

Nu am văzut niciodată vreun indiciu al unor transporturi directe și semnificative de arme din Rusia către Hamas și, cu atât mai puțin, ca Hamas să fie instruit de armata rusă. În contextul acestui ultim atac, încă nu am văzut dovezi că acestea sunt arme rusești sau că rușii au antrenat Hamas. Prin urmare, nu văd un rol direct aici.

Desigur, relațiile Rusia-Hamas sunt foarte vechi. Au fost invitați la Moscova, cred, în 2006, după ce au câștigat alegerile în teritoriile palestiniene. Delegațiile Hamas au tot mers la Moscova de atunci. Rușii au fost destul de activi în ultimii ani, încercând să medieze între diferite facțiuni palestiniene.

Desigur, nu au recunoscut niciodată Hamas ca organizație teroristă. Ei au susținut întotdeauna că diferitele facțiuni trebuie să creeze unitate.

E un fel de nișă pe care rușii și-au croit-o singuri în procesul de pace. Ei s-au plâns frecvent în ultimii ani că americanii monopolizează procesul de pace, în special în timpul administrației Trump și al „Înțelegerii secolului” [o propunere controversată de pace din epoca Trump]. Așa că au încercat să-și croiască această nișă, mândrindu-se că vorbesc cu toate facțiunile palestiniene. Aceste facțiuni veneau frecvent la Moscova.

Prin urmare, rușii au fost activi de partea palestiniană, iar această poziție e foarte veche. Uniunea Sovietică a avut o poziție pro-palestiniană. Ministerul rus de Externe a adoptat de-a lungul istoriei o poziție pro-palestiniană sau o abordare, cum se spune, foarte imparțială a conflictului. Deci aceste relații merg mult înapoi, e adevărat. Dar nu cred că putem deduce din asta că există vreun fel de sprijin militar direct.

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov (dreapta) poartă discuții cu liderul Hamas Khaled Mashal la Moscova în martie 2006.

Există o altă problemă aici: dacă Rusia are vreun rol indirect. Aș spune că, din cauza războiului din Ucraina, din cauza deteriorării severe a relațiilor Rusia-Vest, Rusia, în linii mari, permite Iranului mai multe în regiune.

Așa că Iranul se simte încurajat. Iranul oferă drone și sprijin Rusiei. Probabil că primește, la schimb, un alt fel de sprijin din partea Rusiei.

Rușii nu au fost entuziasmați să vadă restabilirea JCPOA [acordul nuclear cu Iranul din 2015]. Au devenit mai îngăduitori cu Iranul.

Astfel, acest sentiment general de „încurajare” ar putea juca un rol în ceea ce vedem acum. Deci, există Rusia și o legătură cu războiul din Ucraina aici, dar o văd ca fiind mai degrabă indirectă.

RFE/RL: Ați răspuns la trei întrebări pe care plănuiam sa le pun. Deci, care este beneficiul pe care Rusia l-ar putea obține din toate acestea?

Hanna Notte: Sunt un pic împărțită și aici. Pe de o parte, e adevărat că încurajarea instabilității, tensiunilor, violenței în Orientul Mijlociu este, în linii mari, benefică pentru Rusia acum.

Dacă rușii pot favoriza crize și instabilitate în altă parte și pot distrage atenția statelor occidentale, a SUA în primul rând, de la Ucraina și de la flancul estic al NATO, acest lucru este benefic în jocul geopolitic mai larg.

Mai mult, dacă un produs secundar a ceea ce vedem acum este împiedicarea normalizării relațiilor israeliano-saudite, cred că acesta este, de asemenea, binevenit la Moscova, pentru că relațiile israeliano-saudite sunt un proiect american.

Pe partea potențială negativă pentru Rusia, văd politica Moscovei în Orientul Mijlociu ca pe una care promovează o instabilitate calibrată cu atenție, o instabilitate la nivel scăzut. Dacă acest conflict va escalada într-un război mai mare, într-o confruntare Israel-Iran, care ar putea înghiți apoi Libanul și Siria, nu văd cum ar fi benefic pentru Rusia.

Hanna Notte (file photo)

Pentru că rușii au baze navale și aeriene în Siria - foarte importante pentru ei. Ei își proiectează puterea în estul Mediteranei de la aceste baze. Aceste baze sunt importante ca centru logistic pentru ca rușii să-și continue operațiunile în Africa și Sahel. Iar Wagner [grupul de mercenari ruși fondat de Evgheni Prigojin] rămâne activ în Africa.

Prin urmare, Siria este importantă. Dacă Siria ar fi destabilizată de un război mai larg, rușii nu ar avea puterea militară în acest moment să facă față unei astfel de situații. Deci nu sunt sigură că un război mai mare este neapărat în interesul lor. Și nu este ceva de care au nevoie. O escaladare mai calibrată este mai folositoare pentru ei.

RFE / RL: Aceasta este următoarea mea întrebare: are Rusia puterea de a face față unui război regional mai larg, în momentul în care are capacități militare majore blocate în Ucraina. Pot jongla cu două mingi în același timp?

Hanna Notte: Este o întrebare bună. Ar depinde de ce fel de implicare rusă ar fi necesară. Rusia și-a păstrat bazele în Siria și o mare parte din echipamentul militar. Dar acestea erau suficiente pentru a menține situația sub control în Siria, așa cum este acum, în condițiile în care operațiunile majore de luptă au încetat în mare parte în țară în ultimii ani.

În plus, mai sunt și cei 800-900 de soldați americani în nord-estul Siriei pe care rușii i-au hărțuit mai intens în ultimele șase luni. Cred că, pe termen mediu, există un interes rusesc pentru a încerca să-i împingă pe americani afară din Siria. Dar un război mai mare? Acesta este un joc total diferit.

Nu există îndoială că relațiile ruso-iraniene s-au schimbat calitativ. Dar totuși, nu cred că Rusia vrea să meargă all-in cu Iranul, că vrea să-și perturbe relațiile cu Israelul și cu statele din Golf.

Iar dacă va fi un război mai mare, americanii vor fi de partea Israelului, așa cum e de așteptat. Americanii au trimis deja un portavion în estul Mediteranei, nu există nicio îndoială cu cine vor ține americanii în acest război mai mare.

Întrebarea pe care o am este: ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar trebui să aleagă tabăra? Nu va vedea Rusia altă opțiune decât să stea în continuare pe orbita iraniană, dacă va exista un război mai mare? S-ar putea să fie nevoie de o alegere. Nu sunt sigură că rușii vor asta. Acesta este și motivul pentru care nu cred că rușii vor ca situația să evolueze către un război atât de mare.

RFE/RL: Vorbiți despre relația Moscovei cu Israelul în aceste zile. Este fierbinte? Este rece? Cum ați caracteriza această relație în aceste zile?

Notte: Poate mai degrabă călduță, dar mai bună de când [prim-ministrul Benyamin] Netanyahu a venit la putere, în decembrie. A fost înghețată [anterior] având în vedere reacția israeliană după atacul de la Bucha, când a criticat Rusia destul de aspru. Dar, până astăzi, Israelul nu a livrat arme letale Ucrainei. Și cred că acest lucru este apreciat la Moscova, iar rușii vor să-l păstreze așa.

Deci, au existat tensiuni, dar există încă o relație comercială semnificativă. Există o mare diasporă rusă in Israel care precede războiul din Ucraina și care a devenit și mai mare de când a început războiul din Ucraina.

Și mai există, din punctul de vedere israelian, cel mai important, pacificarea spațiului aerian din Siria. Acesta este motivul principal pentru care israelienii au fost atât de precauți față de Rusia, nu s-au alăturat sancțiunilor și nu au oferit sprijin letal Ucrainei.

E adevărat că relația a fost mai aspră decât de obicei, dar relația personală dintre Bibi [Netanyahu] și Putin ajută într-o oarecare măsură. Se înțeleg.

De când Netanyahu a venit să formeze guvernul, relația a fost ceva mai puțin dificilă.

Dar este important pentru Rusia să-i împiedice pe israelieni să treacă ferm de partea Kievului. Acesta este un alt motiv pentru care, personal, nu pot fi convinsă că rușii au sprijinit direct Hamas.

Dacă ar fi făcut-o, presupun că israelienii ar afla mai devreme sau mai târziu. Și apoi, i-ai pierdut complet pe israelieni. Nu sunt sigură că Rusia ar risca asta, pentru că a-i împiedica pe israelieni să sprijine Ucraina a fost important pentru Moscova.

Traducerea și adaptarea textului din limba engleză de Adrian Ardelean.