În seara de 26 august, fotojurnalista Dasha Sapranetskaya filma protestatarii din Piața Independenței din Minsk când „a început să plouă, s-a întunecat, apoi a apărut OMON (trupele speciale ale regimului Lukașenka -n.r. ) “, a declarat ea pentru Radio Europa Liberă.
Protestul din 26 august, înainte de apariția trupelor OMON
La câteva zeci de metri de locul protestului, Sapranetskaya a observat mai multe persoane, protestatari și trecători, adăpostindu-se în alcovul bisericii catolice Sfinții Simion și Alena, o structură de cărămidă roșie înalțată în centrul orașului.
Biserica dedicată Sfinților Simion și Alena, cunoscută ca Biserica Roșie din Minsk (fotografie de arhivă).
În timp ce Sapranetskaya se grăbea să se adăpostească, spune că a simțit o presiune din partea oamenilor aflați în spate. O mulțime de ofițeri OMON împingeau oamenii în interiorul bisericii. Sapranetskaya spune că „mulți dintre noi stăteam aproape de intrarea în biserică, dar am fugit spre interiorul bisericii pentru a fi în siguranță”.
„Unii oameni au început să traverseze în fugă interiorul bisericii pentru a încerca să iasă pe ușile laterale. Nu știu dacă au fost sau nu arestați. Apoi, de îndată ce am fost în interiorul bisericii, cei de la OMON au închis ușile."
Oameni care stau la ușa bisericii după ce aceasta a fost închisă de trupele speciale de poliție.
Trupele speciale s-au organizat pentru a bloca ieșirile laterale. Zeci de oameni - protestatari, preoți și credincioși, care se adunaseră pentru slujba de seară - au fost prinși în capcană.
Un polițist din trupele speciale păzește o intrare laterală în biserică.
Pe fondul relatărilor despre tortura din secțiile de poliție din Belarus, de când au izbucnit protestele, prima dată după alegerile prezidențiale de pe 9 august, contestate de opoziție, Sapranetskaya spune că atmosfera din interiorul bisericii era tensionată și înspăimântătoare. „Unii oameni își făceau planuri de a petrece noaptea în biserică, mai degrabă decât pentru a înfrunta orice îi aștepta pe stradă”.
Trupele OMON păzesc intrarea în biserică, în timp ce în piață au fost arestați aproximativ 50 oameni.
O femeie care avea un copil mic a deschis ușa bisericii și a întrebat dacă poate pleca. Un polițist OMON i-a răspuns: „Ești sigură că vrei să fi afară?” Situația a devenit și mai tensionată când a fost tăiată conexiunea la internet.
O femeie vorbește la telefon în timp ce trupele OMON blocaseră toate ieșirile din biserică.
După ce un preot a încercat să vorbească cu trupele speciale, dar a fost ignorat, Sapranetskaya spune că „toți, protestatari sau credincioși, s-au strâns și au început să se roage”. S-au așezat în genunchi la o icoană la care mulți creștini au apelat în momente de disperare.
Apoi, la fel de brusc cum a început, situația suprarealistă pentru Sapranetskaya s-a terminat. Un ordin scurt și, realizând impactul public negativ declanșat de asedierea unei biserici, trupele OMON au dispărut în noapte.
Alături de Sapranetskaya erau și alți câțiva jurnaliști în biserică. Fotojurnalista spune că „am sunat colegii din exterior și știam că, în acea zi, [OMON] nu arestează jurnaliștii, în unele zile [OMON arestează], în alte zile ne lasă în pace, așa că, atunci când am ieșit din biserică, le-am spus oamenilor să rămână aproape de noi. Am sperat că vestele de presă ar putea ajuta la protejarea celorlalți. " Sapranetskaya nu a văzut pe nimeni arestat din grupul cu care a plecat.
După ce imaginile cu trupele OMON care blocau intrarea în biserică au devenit virale pe rețelele sociale, episcopul catolic bielorus Yury Kosobudsky a spus că „biserica este un sanctuar al lui Dumnezeu pe care toată lumea îl poate vizita liber. Blocarea intrării și ieșirii oamenilor este în contradicție cu dreptul garantat constituțional al cetățenilor la libertatea conștiinței și religiei, insultă sentimentele credincioșilor și depășește legile omului și ale lui Dumnezeu ".
Șeful Bisericii Romano-Catolice din Belarus, Arhiepiscopul Tadeusz Kondrusiewicz, a declarat că ofițerii de securitate au efectuat acțiuni „inadecvate și ilegale” și a solicitat o anchetă oficială.
Traducerea și adaptarea: Abdulkerim Salim