Filmul este un scurtmetraj alcătuit din două secvențe distincte, dar cu o suprapunere aproape identică a cadrelor și momentelor: momentul istoric real (filmat de Ovidiu Gologan, în 1946) și momentul eroic al morții lui Antonescu din filmul „Oglinda” regizat de Sergiu Nicolaescu.
Radu Jude nu intervine în cele două secvențe decât prin montaj, e ca „un doctor stomatolog care îți oferă două radiografii ale aceluiași dinte: într-o radiografie dintele e sănătos, în cealaltă radiografie dintele e infectat” după cum a declarat regizorul la sesiunea de întrebări și răspunsuri care a urmat difuzării filmului în cadrul festivalului One World Romania.
Europa Liberă: Care a fost punctul de pornire al filmului?
Radu Jude: „A fost foarte simplu. În perioada de pregătire pentru „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” am văzut fel de fel de lucruri printre care și filmul „Oglinda” al lui Sergiu Nicolaescu, o serie de filme documentare, multe filme de propagandă plus filmul procesului lui Antonescu, la care s-a adăugat acest film al execuției și copiindu-le, am văzut că sunt diferențe între cele două și asemănări și mi-a venit ideea că aș putea să le montez în paralel.”
Europa Liberă: Care este cheia potrivită de interpretare a filmului?
Radu Jude: „Filmul este legat de montaj, asta a fost intenția filmului. Eu l-am subintitulat o comparație. Și asta e, nimic mai mult. Sunt imagini puse una lângă alta și astfel poți vedea diferențele. Filmul poate fi perceput diferit, depinde de gradul de informare față de subiect. În sensul ăsta „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” a fost perceput la fel în România și în Europa Occidentală de către istorici, de pildă.”
Europa Liberă: Acest film de scurt metraj e un fel de „punct” la „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”?
Radu Jude: „Nu, nu, e total diferit, e un film făcut prin comparația de imagini, nu e o narațiune care să fie construită, ci din contră, e o deconstrucție.”
Europa Liberă: Ai abordat în filmele tale teme care „atacă” clișee bine ancorate în societate, în „Aferim” negarea sclaviei romilor, în „Îmi e indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” negarea genocidului evreilor, de ce ai ales aceste teme?
Radu Jude: „Sunt răspunsul meu la educația pe care am primit-o, eu și generația mea, față de aceste subiecte. Toate aceste teme au fost trecute sub tăcere. Probabil că, dacă s-ar fi făcut zeci de filme despre sclavia romilor și s-ar fi studiat la școală aceste subiecte nu cred că aș fi facut un film despre sclavia romilor, sau cel puțin nu l-aș fi făcut în modul în care l-am făcut. Sigur că există negaționism la toate nivelurile, dar nu este decât rezultatul unei lipse de informații exacte, din punct de vedere istoric.”
Your browser doesn’t support HTML5
Alexandru Solomon: „Simt că ne-am întors într-un punct zero, într-un punct în care eram la începutul anilor 1990!”