Unul din principalele titluri în toată presa de azi este, desigur, evoluția virusului din China și faptul că Organizația Mondială a Sănătății (OMS), reunită ieri, joi, la Geneva, a decis să nu lanseze o alertă planetară.
Asta nu împiedică presa, în special în țările precum Italia care au puncte de intrare dificil controlabile, să supravegheze îndeaproape alertele, cum o face La Repubblica prezentând un caz suspect din portul Bari, deși Corriere della Sera exclude posibilitatea unei infecții cu virusul chinezesc.
OMS a decis, însă, așadar, să nu decreteze o urgență internațională, lucru analizat în Franța de Le Monde, care scrie că pericolul de pandemie a ridicat alerta spre vârful importanței subiectelor care interesează populația, dar că pentru moment, dată fiind poziția autorităților chineze, nu se poate face mai mult.
OMS estimează de altfel că pentru moment măsurile luate de guvernul chinez sunt satisfăcătoare, China interzicând printre altele ceremoniile și evenimentele publice de Anul Nou, în special în Pekin, eveniment colectiv care ar fi reunit milioane de oameni în stradă.
Libération descrie, într-un reportaj, panica din Wuhan, în China, și din alte orașe închise accesului exterior, unde peste 20 de milioane de oameni sunt ținuți acum în carantină. În Anglia, The Guardiania însă pericolul mult mai în serios, iar publicația oferă pe site-ul său un live blog despre răspândirea virusului.
The Times scrie de asemenea că în Marea Britanie cinci persoane au fost deja testate ca fiind infectate cu virusul. The Telegraph precizează în schimb că numărul persoanelor testate în Anglia nu este de cinci, ci de paisprezece.
Aici trebuie văzută reacția tabloidelor britanice. Paisprezece infectați este și cifra dată de Daily Mail. The Sun scrie că virusul a ajuns deja în Anglia, odată cu sosirea a 2000 de chinezi care nu au fost testați. The Daily Mirror publică un reportaj (cu fotografii) din piața orașului chinezesc Wuhan de unde pare să fi plecat epidemia și unde se găsește de vânzare, pentru consum, carne de șarpe, broască țestoasă, lup și urs koala.
Dincolo de toate acestea, în Germania, Süddeutsche Zeitung analizează, la o scară mai largă, ce se întâmplă când neîncrederea devine virală. Ba chiar, este interesant de remarcat cum presa din fiecare țară se concentrează pe ceea ce interesează publicul național, precum faptul că în Portugalia, de pildă, Diário de Notícias e interesat și își informează cititorii în primul rând despre situația din portul chinezesc Macao, fostă colonie portugheză.
Dincolo de toate acestea, presa rusă, precum Rossiiskaia Gazeta, este mai puțin preocupată de virusul din China, cât scrie pe larg despre prezența lui Putin la Ierusalim pentru comemorarea a 75 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz.
Davos: Soros vs. Facebook
Tot Süddeutsche Zeitung descrie, pe un ton admirativ, pirueta finală a miliardarului dușmănit de dictatori George Soros, la încheierea showului anual de la Davos, în Elveția: „Donald Trump în SUA? Un impostor și un narcisist a cărui iubire de sine a devenit și mai patologică de când a fost ales. Xi Jinping în China? Un dictator total care își monitorizează poporul prin inteligență artificială. Narendra Modi în India? A slobozit ultranaționalismul hindus. Jair Bolsonaro în Brazilia? Omul care lasă jungla să ardă. Asta e lumea pe care o vede George Soros, la cei 89 de ani ai săi.”
Soros este un foarte important donator pentru cauza democrației, iar averea sa e estimată la circa 8 miliarde de dolari, din care a anunțat că oferă acum un miliard pentru cauza democrației. Soros dorește să ofere aceste fonduri pentru “critical thinking”, printr-o rețea de instituții de învățământ create pe modelul Universității Central Europene, care a trebuit să se mute de la Budapesta la Viena, din pricina presiunilor lui Viktor Orban.
Site-ul Politico, care transmite în mod live-blog de la Davos, rezumă și atacul lui Soros împotriva Facebook, pe care miliardarul ungaro-american îl acuză că face totul pentru a-l ajuta pe Donald Trump să fie reales.
Foarte conservatorul cotidian Frankfurter Allgemeine Zeitung pune însă întrebarea: Este oare Davos doar un show fără nimic în spate?
Erdogan propune căsătoria reparatorie
Din nou în Italia, La Repubblica scrie despre cum președintele turc Recep Tayyip Erdoğan ar dori ca violențele sexuale împotriva femeilor, chiar și minore, să fie uitate, șterse, scoase din ideea de delict penal dacă violatorul se căsătorește cu victima. Altfel zis, legalizarea unei căsătorii reparatorii ("matrimonio riparatore")
Erdogan s-a exprimat deja în repetate rânduri în legătură cu femeile, spunând că natura lor delicată nu le face egale cu bărbații și că rolul lor este mai degrabă acela de a naște copii.
Avatarurile mumiei lui Nesiamon
La nivelul altor dictaturi și împărății, presa spaniolă se pasionează pentru o manevră mediatică a unor arheologi și egiptologiști care, lucrând pe mumia unui preot egiptean numit Nesiamon (potrivit hieroglifelor descifrate), care a trăit acum 3000 ani, au decis să îi analizeze traheea, traiectul vocal, și au făcut o simulare pe computer despre cum ar fi sunat vocea lui.
Asta a declanșat titluri mari în presa spaniolă: O mumie ‘vorbește’ după 3.000 de ani, scrie ziarul stângii intelectuale din Madrid El Pais, în vreme ce rivalul său conservator, El Mundo, titrează: Vocea preotului care și-a regăsit glasul după trei milenii.
Puțină prudență ar fi recomandată acolo, deoarece avem de-a face cu un preot, expert în incantații, și mai ales deoarece vechii egipteni credeau că prin invocarea corectă a numelui morților ei pot fi readuși la viață.
El Pais informează că aparatul care realizează simularea vocii prin computer pornind de la reconstituirea unui aparat fonator, respectiv cavitatea bucală și cea nazală, faringele și laringele, imprimate în 3D, a fost realizat de șeful proiectului, David Howard, care l-a folosit deja pentru a interpreta el însuși, împreună cu o soprană, O mio babbino caro, o arie dintr-o operă de Puccini.