Vineri, 13 mai, s-au împlinit 135 de ani de la nașterea Elenei Caragiani-Stoenescu.
Imaginea cu care Google o omagiază pe Elena Caragiani - Stoenescu
Elena Caragiani-Stoenescu s-a născut pe 13 mai 1887 la Tecuci, reședință de județ la acea vreme, pentru că Tecuciul a fost județ până la venirea comuniștilor în România.
A fost fiica doctorului Alexandru Caragiani, angajat al spitalului din oraș, iar în 1913 și-a luat licența în drept, devenind una dintre primele femei din România licențiată în științe juridice.
A murit pe 29 martie 1929, la București și a fost prima femeie aviator din România.
Cu doar un an înainte să-și ia licența în drept, a făcut primul său zbor, în 1912 cu un avion Wright adus special în țară pentru școlarizarea piloților, însoțită de profesorul său de echitație și de cel care a sprijinit-o permanent, cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație.
Și-a luat brevetul de pilot aviator cu numărul 1591 pe 22 ianuarie 1914, eliberat de Federația Aeronautică Internațională din Franța, după ce a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fondată de prințul Valentin Bibescu și apoi Școala civilă de aviație a lui Roger Sommer, care funcționa la Mourmelon le Grand, în Paris.
Pentru că autoritățile române nu i-au permis să zboare în România, pleacă în Franța și devine primul corespondent de război din lume, care scrie „reportaje din avion”.
Face apoi o deplasare în America, pentru a participa la survolarea oceanului alături de piloții americani, pe 26 februarie 1914.
Revenită în țară în 1916, a fost infirmieră la Iași și apoi la Tecuci.
Fără să mai aștepte sfârșitul războiului, s-a decis să plece în Franța, pentru a-și relua cariera de reporter, unde s-a și căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu și s-a stabilit la Paris.
După ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză, a revenit în țară unde și-a aflat sfârșitul. A fost înmormântată într-o criptă la Cimitirul Bellu.
A mai avut ca pasiune echitația și l-a avut ca profesor pe locotenentul de cavalerie Mircea Zorileanu.
Îți mai recomandăm Țară în service | De ce MiG-urile românești lovesc ținte la sol doar când se prăbușesc