Colectiv | Focul care ne-a trezit la realitate pentru scurt timp. După 7 ani, problemele persistă. Arafat: Suntem mai bine pregătiți!

114 apeluri de urgență au fost date în seara zilei de 30 octombrie 2015 de la Clubul Colectiv din București, când, în timpul unui concert susținut de trupa Goodbye to Gravity, un incendiu a izbucnit de la mai multe artificii, care au aprins buretele folosit pentru antifonarea unui stâlp din interior.

Primul apel a fost dat la ora 22.32 de minute, iar primele echipaje sosite, la cinci minute după primul apel, au fost ale poliției. La alte șase minute au sosit o ambulanță, un echipaj SMURD, trei mașini de pompieri și alte patru autospeciale folosite pentru a interveni în accidente.

La 22.48, adică la șaisprezece minute de la primul apel, incendiul a fost lichidat, iar până la final, numărul echipelor de intervenție era de 61, 77 sau 78. Nu se cunoaște cu exactitate numărul forțelor prezente la fața locului, nici numărul exact de infecții nosocomiale rezultate în urma internării victimelor în spitalele din Capitală.

Date exacte nu există nici în legătură cu numărul de persoane internate, numărul de persoane transferate în străinătate și locația unde au survenit anumite decese.

Întreaga acțiune din seara zilei de 30 octombrie 2015 este descrisă într-un raport al Guvernului ca fiind „o provocare pentru capacitatea structurilor” care au acționat.

Mâine, când se împlinesc șapte ani de la incendiul din Colectiv, unul dintre cele mai mari accidente din istoria recentă a României, în care 64 de persoane au decedat, dintre care 27 la fața locului, supraviețuitorii, familiile și prietenii celor implicați în incendiu vor pleca într-un marș din fața clubului și se vor îndrepta către Parchetul General.

Pe drum, aceștia vor purta pozele persoanelor care și-au pierdut viața în seara de 25 octombrie 2015 și vor cere autorităților să judece cazurile depuse împotriva fostului premier, Victor Ponta, șefului DSU, Raed Arafat, fostului ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, și fostului ministru de la Interne, Gabriel Oprea.

„La șapte ani de atunci acest dosar este tergiversat la Parchetul General iar problema sistemului sanitar, a paturilor și spitalelor pentru arși, a infecțiilor nosocomiale este departe de a fi rezolvată și încă este permisă funcționarea spațiilor publice fără asigurarea protecției împotriva incendiilor și situațiilor de urgență”, menționează organizatorii evenimentului.

O mișcare asemănătoare a avut loc și anul trecut, în foaierul Senatului României.

Europa Liberă a stat de vorbă cu mai mulți oficiali și experți în sănătate, justiție și administrație, pentru a vedea dacă neajunsurile sistemului, relevate de incendiu, au fost rezolvate în acești ani.

Intervenția autorităților: mai multă instruire și un centru integrat pentru ambulanță și pompieri. Lider IGSU: „absolut, fără doar și poate” pregătiți

În martie 2016, la aproximativ șase luni de la incendiul produs în clubul Colectiv, corpul de control al primului-ministru a emis un raport, în care este descrisă întreaga operațiune de salvare din noaptea de 30 octombrie 2015.

Un subcapitol este dedicat analizei modului de acțiune al diferitelor echipaje implicate în intervenție.

Printre observații se numără lipsa aparentă a unei coordonări reale, panicarea unor echipaje de ambulanță, deficiențe în ceea ce privește transportarea victimelor - situație în care fie au fost utilizați paleți, fie victimele au fost trase de mâini și de picioare -, respectiv acordarea de prim-ajutor și resuscitarea direct pe asfalt, fără utilizarea echipamentului specific (măști de oxigen, defibrilatoare).

„Nu avem suficiente elemente pentru a concluziona dacă aceste deficiențe au fost punctuale sau generale, dar constatarea acestora este suficientă pentru a recomanda ca personalul de intervenție în situații de urgență să stăpânească cât mai bine modalitățile de acordare a primului ajutor”, se arată în raport, sub formă de indicații pentru viitoarele intervenții cu un număr mare de victime.

Peste 60 de echipaje de ambulanță și SMURD au fost prezente la Colectiv în noaptea incendiului. Raportul rezultat în urma unei investigații guvernamentale arată că unele protocoale nu au fost respectate și s-a acționat în mod necoordonat.

La rândul lor, și persoanele implicate direct în incendiu au confirmat mare parte a erorilor menționate în raportul de control:

• răspunsul disproporționat al structurilor de intervenție față de gravitatea aspectelor sesizate;
• lipsa de coordonare a echipajelor de intervenție în primele minute de la sosirea acestora la fața locului;
• lipsa echipamentelor necesare intervenției și salvării de persoane în primele minute de la sosirea echipajelor;
• nedeschiderea ușilor laterale ale locației;
• lipsa unui triaj medical adecvat.

În 2019, Libertatea a intrat în posesia unui clip video de 20 de minute și 35 de secunde, filmat de un subofițer al Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU), care a însoțit primul echipaj sosit la fața locului.

În momentul publicării clipului, Orlando Șchiopu, șef al ISU București-Ilfov, a spus că știa de existența înregistrării, însă că nu o văzuse niciodată până atunci, relatează Libertatea. În imagini se poate vedea modul de intervenție al autorităților, iar sursele citate de publicație au afirmat că la nivelul acestora a existat improvizație, haos și neimplicare.

Raed Arafat, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU), a declarat pentru Europa Liberă că înregistrarea făcută publică de Libertatea „nu spune nimic din punct de vedere al unui videoclip pe baza căruia să se analizeze modul de intervenție”.

Acesta a adăugat că salvatorii nu pot intra în număr mare într-o clădire afectată și că cei aflați în exterior așteptau ieșirea colegilor din interior.

„E un film care este luat pe anumite momente și din anumite unghiuri. Deci salvatorii pe care i-ați văzut acolo, stând în așteptare, așteptau să intre în interior; și nu se intră la grămadă în interior. Intrau câte doi, alții ieșeau; intrau următorii, alții ieșeau”.

„Noi avem alte imagini, care arată cum ambulanța, pompierii, medicii de la maternitatea care era acolo, în apropiere, toți erau implicați în resuscitări și lucrau pe pacienți”.

Pompierii au fost întotdeauna pregătiți, a afirmat Miron-Adrian Chichișan, adjunct al Inspectorului General pentru Situații de Urgență. „A fost probabil și impactul emoțional probabil mare, dar… vă spun. Acum nu se va mai întâmpla așa ceva. Garantat”.

Despre modul de intervenție al autorităților, Raed Arafat a explicat că în urma episodului de la Colectiv, salvatorii au beneficiat de o pregătire suplimentară. Pregătirea exista și înainte de 2015, a spus acesta, însă numărul de cursuri a crescut după acel moment.

Clubul Colectiv se afla în fosta fabrică Pionierul și funcționa fără autorizație pentru securitate la incendiu.

Unul dintre proiectele demarate a implicat o colaborare cu autoritățile franceze. Medicii șefi din cadrul SMURD și mai mulți comandanți din rândul pompierilor au luat parte la un curs pentru comanda intervenției, cu scopul de a fi mai bine pregătiți pe partea medicală, în cazul incidentelor cu un număr mare de victime.

„Dotările s-au completat, continuăm să suplimentăm dotările, procedurile s-au îmbunătățit. Noi am avut o serie de lecții identificate în timpul Colectivului și care au dus la anumite, să zicem, îmbunătățiri, cum ar fi partea de specializare”.

În 2018, a fost creat și un dispecerat comun pentru ambulanță și pompieri. Planul inițial presupunea ca cele două structuri, separate în mod inițial, să fie comasate începând cu 2016, însă planurile au fost întârziate.

„Și asta s-a dovedit a fi mult mai eficient decât să ai dispeceratele separate, pentru ca atunci să ai o imagine completă asupra resurselor, mașinilor - unde merg, ce fac”, a spus Raed Arafat.

„Fiind și cei de la ambulanță, și cei de la pompieri, și partea SMURD-ului, și 112, și există ofițeri de legătură de la poliție, și există ofițeri de legătură de la jandarmerie. Toți fiind în același loc, pot colabora mult mai bine în cazul unei situații cu multiple victime”, a completat acesta.

În cazul în care scenariul de la Colectiv s-ar repeta în prezent, adjunctul Inspectorului General pentru Situații de Urgență, Miron-Adrian Chichișan, spune că „suntem pregătiți, absolut, fără doar și poate”.

În paralel, șeful DSU declară că „suntem mai bine pregătiți”, însă, mai spune el, un accident cu multiple victime nu se va compara niciodată cu un accident în care sunt implicate trei victime.

„Suntem cu experiență mai mare, suntem cu pregătire mai bună, procedurile sunt mai bune dar bineînțeles, nimeni nu poate să vină să vă spună că dacă apar din nou 200 de arși deodată, se va găsi loc pentru ei toți în țară”.

În acest caz s-ar face apel către spitalele din afara țării, cu mențiunea că transferurile vor fi posibile abia la 24/48 de ore după internarea, dat fiind că protocolul prevede ca echipe de medici din străinătate să vină în România și să evalueze starea de sănătate a acelor pacienți.

Privind înspre trecut, Raed Arafat spune că lucrurile ar fi putut sta mai bine, menționând că în primele momente ale oricărei situații de dezastru există un haos caracteristic, până la organizarea salvatorilor.

„Întotdeauna este loc pentru mai bine. Perfecți nu suntem, dar când ai o situație în care te trezești cu 150-200 de oameni care nu sunt traumatisme simple, sunt arși, clar că sistemul este depășit pentru anumite momente și este depășit clar și vizibil la locul intervenției”.

Lipsă de paturi, de circuite și resurse în secțiile pentru arși. Nosocomialele - o problemă care s-a accentuat. Bănicioiu: Nu avem nevoie de nimic

În urma incendiului de la Colectiv, 145 de persoane au fost internate în spitalele din Capitală, iar 40 dintre acestea au fost transferate ulterior în străinătate. Din totalul celor internați, 37 au murit în unitățile medicale, indică raportul corpului de control al primului-ministru.

La acea vreme, Nicolae Bănicioiu, ministru al Sănătății, declara că pacienții au toate medicamentele de care au nevoie și că spitalele sunt pregătite pentru a-i trata: „chiar nu avem nevoie de nimic, medicii noștri pot gestiona situația”.

Realitatea era diferită, iar pe lângă leziunile suferite în incendiu, între 17 și 33* de persoane au contractat infecții nosocomiale, adică infecții intraspitalicești, care au la bază bacterii rezistente la antibiotice. Până atunci, „nosocomialele” nu fuseseră un subiect atât de dezbătut în țară.

*date furnizate de Direcția de Sănătate Publică București, respectiv spitalele la care au fost internați pacienții

Informațiile au apărut în spațiul public prin intermediul unei avertizoare de integritate, medicul Camelia Roiu, anestezist la Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri din București, cea care a filmat în 2016 un pacient cu o rană deschisă, în interiorul căreia se aflau mai mulți viermi.

Au prezentat deficiențe în modul de lucru ISU București, DSP București , DSU și spitalele unde au fost internați supraviețuitorii.

La șapte ani de la eveniment, Adrian Wiener, vicepreședintele comisiei parlamentare pentru sănătate și familie, spune că lucrurile nu s-au schimbat.

„Sigur că atunci, decidenții politici și-au asumat un proiect de țară care ar fi însemnat secții de mari arși, aduse la standarde. Ele s-au întins pe ani și ani de zile și nici acum nu le avem. Din declarațiile de atunci ale Sorinei Pintea, era vorba de patru. Acest lucru, sigur, nu s-a întâmplat”.

Riscul infecțiilor nosocomiale, una dintre principalele îngrijorări, nu s-a ameliorat semnificativ, adaugă senatorul. Recent, la Cluj-Napoca, un grup de părinți a acuzat Spitalul Clinic Județean de Urgență că nou-născuții lor au murit din cauza bacteriilor cu care au intrat în contact în unitatea medicală.

Ultimul an pentru care sunt disponibile statistici referitoare la numărul de infecții asociate asistenței medicale este 2019: 23.139 de cazuri au fost depistate atunci, adică cel mai mare număr de cazuri înregistrat din 2005 încoace.

Nici performanțele și capacitatea sistemului nu au fost îmbunătățit în ultimii șapte ani.

Raportul de activitate pentru 2021 al Ministerului Sănătății arată că, în ceea ce ține de îngrijirea bolnavilor arși, există neconformități la nivelul:

• numărului de paturi specifice pentru astfel de leziuni;
• organizării saloanelor;
• circuitelor;
• continuității îngrijirilor medicale;
• dotării cu echipamente și consumabile;
• resursei umane pentru tratarea pacienților.

Despre aceste concluzii, Adrian Wiener spune că ele sunt „constatarea unei frustrări administrative a sistemului și a incapacității de a împinge lucrurile înainte”.

„Sistemul de sănătate din România e într-o perpetuă reformă, dar al cărei impact pe indicatori, pe lucruri măsurabile în sistem este minor. Problema este că, în general, sistemul nostru este greu accesibil în a fi influențat prin decizii care nu sunt radicale”.

Una dintre schimbările în bine care au apărut în perioada post-Colectiv țin de transferurile pacienților în străinătate, care se efectuează acum mai rapid și mai ușor.

Totuși, dacă am asista la un incident similar cu cel din 2015, senatorul spune că situația nu ar fi cu mult diferită.

„Probabil că procedurile interne de lucru -prevenția infecțiilor nosocomiale de după procedurile de asistență, de terapie intensivă- cu siguranță că s-au mai ameliorat, dar nu știu în ce măsură ele vor schimba fundamental rata de vindecare, rata de supraviețuire, și o vor aduce în zona mediei Europei occidentale”.

Lipsa autorizației pentru securitate la incendiu înseamnă o amendă mai mare. Multe instituții publice nu le posedă

Clubul Colectiv funcționa fără autorizație pentru securitatea la incendiu din partea ISU, au arătat primele informații ale anchetatorilor. Cu alte cuvinte, locația nu era pregătită din punct de vedere tehnic să facă față unui foc.

În mod normal, o autorizație permite ca o unitate să fie funcțională și exploatabilă, iar ea trebuie solicitată imediat după recepția lucrărilor, înainte ca spațiul să fie dat în folosire. O clădire deja existentă, dar neconformă, va beneficia de o asemenea autorizație doar după efectuarea lucrărilor de modificare.

Una dintre primele măsuri de după incendiul din 2015 a fost înăsprirea pedepsele pentru proprietarii care nu dețin o autorizație de securitate la incendiu: în aceste cazuri, amenda poate ajunge până la 50.000 de lei.

Pentru încălcarea gravă a cerinţei de securitate la incendiu, precum punerea în pericol a persoanelor din interior și a forțelor de ordine, amenda poate să atingă suma de 100.000 de lei, la care se adaugă oprirea funcționării respectivei clădiri.

Alexandru Pricopie, reprezentantul unei firme care se ocupă de întocmirea documentelor pentru obținerea avizului din partea ISU, confirmă că legislația a devenit mai riguroasă, iar că anterior, proprietarii erau încurajați să nu intre în posesia avizului din cauza cuantumului mai mici al amenzilor.

Cerințele de securitate la incendiu diferă de profilul de activitate al spațiului în care desfășoară activitatea, acesta indicând riscul de incendiu al unei construcții și cât de pregătită trebuie să fie construcția pentru un potențial incendiu.

„Clădirile administrative, spre exemplu, în cazul lor există o lejeritate un pic mai mare decât în cazul unui depozit de materiale, unde regulile sunt mult mai stricte și există mai multă rigurozitate. Pentru spații comerciale, de asemenea, regulile sunt mult mai stricte, protejările mult mai agresive, în sensul bun al cuvântului”.

Cu toate acestea, multe instituții ale statului, precum spitale și școli funcționează, în continuare, fără o autorizație pentru securitate la incendiu. Conform datelor transmise de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, 3.783 de unități din sistemul educațional preuniversitar sunt vulnerabile în fața unui incendiu.

„Pe lângă faptul că statul ar trebui să investească în proiecte, ar fi nevoie să investească efectiv și în dotare”, a spus Alexandru Pricopie.

În cazul instituțiilor de stat, acesta spune că nu a întâlnit până acum situații în care o clădire să fie închisă din cauza lipsei avizului de securitate la incendiu. În schimb, acesta este un fenomen mai întâlnit în mediul privat.

„Sunt cazuri multe unde s-au pus sigilii pe ușă. Dar la stat nu știu dacă există așa ceva”.

Justiția întârziată, pedepse în dosarul Colectiv

Mai multe dosare penale și investigații au fost deschise după incendiul de la Colectiv, iar una dintre cele mai importante sentințe a fost dată la finalul primăverii. Pe listă s-au aflat proprietarii clubului, pompierii care au permis funcționarea lui fără aviz, administratorul firmei de artificii, pirotehniști, angajați din primăria Sectorului 4 și fostul edil Cristian Popescu-Piedone.

Pedepsele cu închisoarea au variat; cea mai mică sentință a fost de 4 ani, în cazul primarului Piedone, iar cea mai mare de 11 ani și 8 luni, în cazul unuia dintre proprietarii clubului, Alin George Anastasescu.

La prima vedere, termenul de soluționare al dosarului poate părea lung: au fost nevoie de aproape șase ani pentru emiterea unei decizii definitive de către Curtea de Apel București.

Judecătorul Cristi Dănileț spune că, în realitate, această perioadă a fost foarte scurtă, dată fiind complexitatea cazului, numărul de părți, avocați, instituții și probe implicate.

Acesta spune că presiunea publică, atenția mass-mediei și posibila empatie din partea judecătorilor sunt trei dintre factorii care ar fi putut juca un rol decisiv în oferirea sentințelor într-un timp optim.

Chiar și așa, cazul Colectiv este o excepție în multitudinea de dosare deschise în România.

Cristi Dănileț este de părere că, din 2015, lucrurile din justiție nu au evoluat, ci involuat, iar de acum, situația va continua în acest fel. Cea mai mare problemă, care nu pare a avea rezolvare, este legată de intervalul de timp în care diverse dosare sunt soluționate. Spre exemplu:

• un accident de circulație durează 4-5 ani;
• un caz de corupție durează 8-9 ani;
• un dosar în care are loc spălare de bani/evaziune fiscală durează și 4-5 ani.

„În general, în România, există o problemă de resurse umane, polițiști puțini sau slab pregătiți și procurori care sunt puțini și uneori dezinteresați. Nu există o ordine de prioritizare a cazurilor în România pentru organele de anchetă. Adică se întâmplă, de exemplu, ca victima unui viol să fie audiată la luni de zile după reclamație, iar cazul de viol să fie soluționat după 6-7 ani”, spune acesta.

„Există un caz în România, de exemplu, cu abuzuri sexuale asupra unor minore într-un centru de detenție, care după 10 ani de la sesizarea primiei victime, de abia a obținut hotărâre în primă instanță”.

Una dintre cauzele care a dus la rezolvarea în ani a unor situații care ar trebui rezolvate în cel mult luni este cultura amânărilor, susținută de legislație.

„Astăzi, dacă vrei în România să amâni o cauză, reușești să te folosești de lege; drepturile procedurale întârzie foarte mult soluționarea cauzelor. Spre exemplu, dacă avocații nu pot fi prezenți la termen, cer amânarea. Pentru că nu te poți prezenta în instanță fără un avocat”.

Lipsa de resursă umană, pe lângă pârghiile oferite de legislație, ar constitui una dintre marile probleme. De trei ani, spune acesta, de când nu au existat admiteri la Institutul Național de Magistratură, lucrurile merg cel mai rău, iar judecătorii se confruntă deseori cu oboseala și stresul.

„Din păcate, lucrurile vor merge din ce în ce mai prost. Termenele vor fi din ce în ce mai îndelungate, posibilitățile de eroare judiciară din ce în ce mai mari, pentru că sistemul este supraîncărcat. judecătorii nu sunt zei. În plus, din ce știu eu, prieteni, amici, care lucrează de ani de zile în sistem, sunt oameni care fac ore suplimentare de ani buni. Oamenii sunt suprasolicitați. Lucrurile merg atât de prost cam de 11-12 ani încoace; iar de trei ani, lucrurile merg cel mai prost din istorie”.

Pe vremea când era primar al Sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone a eliberat autorizația de funcționare pentru clubul Colectiv. El a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru abuz în serviciu.

Iar în cazurile unde judecători există, o parte dintre aceștia sunt lipsiți de interes sau de empatie față de victime. În cazuri de violență și accidente cu persoane care au suferit răni grave, Dănileț este de părere că organele judecătorești ar trebui să fie mult mai implicate.

„Lipsa de empatie a organelor juduciare față de părțile implicate în dosar, față de miza dosarului, există în foarte multe cazuri. Suntem tentați să credem, într-un dosar penal, de exemplu, că inculpatul este cel mai important. Nu este adevărat. Cea mai importantă este victima.

„Accidentele de circulație sunt cele mai strigătoare la cer, pentru că victimele așteaptă enorm de mult. Nu doar că au rămas imobilizate sau cu membrele amputate - nu doar că au suferit ceva fizic- așteaptă și soluția ani și ani de zile”.

La final, judecătorul spune că în acest moment nu vede care ar fi rezolvarea la cea mai mare problemă din justiția românească - termenele îndelungate pentru soluționare - și vorbește despre diferența dintre dreptate și justiție.

„Undeva în Constituție, chiar în primul articol, se spune că una dintre valorile supreme ale poporului român este dreptatea. După ceva ani de carieră îmi permit să spun: se pare că există o diferență între dreptate și justiție. În sala de judecată putem să facem justiție, dar să faci dreptate e mult mai mult de atât”.