Carevasăzică, Emmanuel Macron, revenindu-și din surpriza neplăcută a respingerii de către Parlamentul European a candidatei sale Sylvie Goulard, vine cu un nou candidat despre care Le Monde scrie din start: Thierry Breton propus Comisar, cu riscul conflictelor de interese.
Macron a anunțat ieri, joi 24, numele acestui ex-ministru al economiei și finanțelor, care a fost și unul din cei mai mari sprijinitori ai săi, încă de când el ezita dacă să candideze la președinția Franței. Macron a dorit insistent ca Franța să păstreze vastul portofoliu de comisar pe care îl obținuse pentru respinsa și aroganta Sylvie Goulard: industria, piața internă, apărarea, sectorul digital, spațiul și cultura.
Ca și în cazul respinsei Goulard, palatul Elysée (președinția franceză), a anunțat că noua numire a fost « discutată și hotărâtă » cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Libération, ziarul care a fost practic la originea căderii lui Sylvie Goulard, dezvăluind de îndată conflictele sale de interese, anunță hilar numirea noului candidat, simultan cu mutarea resturilor lui Franco, în Spania, sub titlul: Dezgroparea lui Franco și a lui Thierry Breton. In cazul lui Thierry Breton, CEO al multinaționalei de servicii digitale Atos, problema principală ar fi aceea că el e presupus a conduce în viitor sectoarele în care a lucrat până acum în privat. Thierry Breton prezintă un profil hibrid, între politică și afaceri, după ce a fost și ministrul economiei, dar și CEO al Thomson și France Télécom. Actualmente, el e CEO al marii companii Atos din 2009, “întreprindere care a primit zeci de milioane de euro în subvenții și contracte cu UE în ultimii ani”, cum protesta imediat la auzul numirii eurodeputata franceză de extrema stângă Manon Aubry.
Thierry Breton se afla, e drept, pe o listă cu puține nume din care era așteptat ca Macron să-și aleagă un candidat, însă el se plasa acolo cu mult sub cel care ar fi fost, de departe și incontestabil, cel mai bun candidat și care ar fi întrunit unanimitatea: fostul comisar european și actualul negociator Brexit din partea UE, Michel Barnier. Dar, Le Figaro dezvăluie că Macron îi ceruse lui Barnier, ca singură condiție, să părăsească PPE, în care acesta e membru vechi, însă Barnier a refuzat. «Am 68 de ani și nu la vârsta asta am să-mi părăsesc familia politică!», îl citează Le Figaro pe Michel Barnier. «Dacă doream s-o fac, aș fi părăsit-o deja.»
Cu toate acestea, Barnier ar fi fost persoana ideală. Felul imperturbabil în care a condus negocierile Brexit cu Londra în numele Europei a atras aprecierea unanimă. Macron nu putea însă să accepte să piardă un comisar pentru familia sa politică, făcând să urce PPE la 10 comisari, la egalitate cu socialiștii (tot 10 comisari), în vreme ce Renew Europe, grupul parlamentar atașat ideologic lui Macron și condus de Dacian Cioloș, ar fi rămas doar cu 4 (iar trei comisari aparțin altor grupuri, mai precis: un ECR polonez eurosceptic, un ecologist lituanian și un sloven neafiliat).
Michel Barnier a refuzat însă să părăsească Partidul Popular European pentru prestigiosul post de Comisar oferit de Macron.
Mulți îl consideră pe cel propus acum, Thierry Breton, un om „de modă veche”, despre care se poate spune că a fost „dezgropat” în primul rând pentru că el a fost ministru... sub Jacques Chirac, într-o altă epocă a Franței și Europei. Ca ministru, Thierry Breton a supervizat mult contestata privatizare completă a autostrăzilor franceze, vândute de stat pe mai nimic. Influentul site de informații francez Mediapart spune despre el că: „este exemplul perfect al acelui capitalism francez care practică, fără jenă și fără remușcări, endogamia, traficul de influență și conflictele de interes”.
Pe de altă parte, cum o scrie site-ul american specializat în afaceri europene Politico, „dat fiind că Breton o să câștige cam o zecime din cât încasează acum, e greu să-l acuzi că ar căuta o slujbă călduță și bine plătită”.
La Bruxelles, același Politico anunță că Ursula von der Leyen îl va întâlni pe Thierry Breton săptămâna viitoare, odată cu noul candidat comisar maghiar, Olivér Várhelyi. Asta lasă iarăși doar România fără un candidat concret. Asta mai înseamnă și că dacă îi acceptă pe amândoi candidații, francez și maghiar, Ursula von der Leyen nu își va putea realiza paritatea bărbați-femei promisă în Comisie. Ea va avea în acel moment 11 femei pentru 15 bărbați, așteptând și o numire din partea României. Cei trei candidați restanți vor trebui oricum să treacă prin același proces de examinare în fața Parlamentului European.
El Pais, în Spania, scrie că Macron nu poate să-și permită să eșueze încă o dată. Niciodată până acum nu s-a întâmplat ca un candidat comisar francez să fie respins, cu atât mai puțin doi, unul după altul.
Tot El Pais amintește că Thierry Breton este și autor de romane polițiste și thrillers tehnologice, publicate în anii 1980 cu titluri precum Softwar, Vatican III și Network.
Iar în restul lumii...
Alte titluri par prelungirea unui mult prea déjà vu:
Trump se împotmolește în afacerea ucraineană, analizează Le Monde. Eforturile unor republicani de a bloca audierile nu au împiedicat, în Congres, la Washington, o serie de mărturii care fac și mai dificilă poziția lui Donald Trump în afacerea ucraineană în care el ar fi făcut presiune asupra lui Zelenski.
La Londra, The Times afișează mare titlul: ‘Să punem capăt coșmarului’ - Boris Johnson anunță alegeri pentru 12 decembrie.
În Italia, La Repubblica salută încheierea mandatului lui Mario Draghi în fruntea Băncii Centrale Europene (BCE) de la Frankfurt și pune întrebarea dacă nu cumva mult respectatul economist italian va căuta acum o carieră în politica națională. În paralel cu asta, la Frankfurt, marele cotidian local Frankfurter Allgemeine Zeitung face bilanțul mandatului lui Mario Draghi în fruntea BCE și, scriind că „odată cu Draghi se încheie o eră”, pune întrebarea dacă succesoarea lui, franțuzoaica Christine Lagarde, ajunsă acolo prin înțelegerea dintre Macron și Merkel (Lagarde la BCE, la pachet cu von der Leyen la Comisie, ambele - PPE), va fi la înălțimea sarcinii.
Într-o altă dimensiune, la Strasbourg, Les Dernières Nouvelles d'Alsace, cotidian local ce urmărește îndeaproape activitatea Parlamentului European, anunță acordarea premiului Saharov pentru apărarea drepturilor omului militantului uigur aflat în închisoare în China, Ilham Tohti. Acesta a fost condamnat la închisoare pe viață pentru activitatea sa în favoarea drepturilor minorității turcofone uigure, iar Parlamentul European, acordându-i premiul, a cerut Pekinului eliberarea lui imediată.
Premiul e însoțit de un cec de 50.000 euro, iar ceremonia acordării lui va avea loc pe 18 decembrie, dar e greu de imaginat că premiatul închis se va putea deplasa în persoană.
În sfârșit, la Moscova, cotidianul Kremlinului Rossiiskaia Gazeta rezolvă o iritantă taină care, combinată cu fake news, a tot circulat până acum în legătură cu culoarea reală a automobilului franțuzesc al cosmonautului Iuri Gagarin. Într-un articol de investigație, însoțit de dovezi fotografice (cf. foto mai sus), intitulat: Automobilul lui Gagarin a fost gri, nu albastru, ziarul puterii, practic vocea cotidiană a lui Putin, dovedește o judicioasă rigoare jurnalistică, fără a avea nevoie să decorticheze diferitele tehnici de colorare digitală a fotografiilor alb-negru folosite de diverși troli pe internet pentru a colora mașina sport a lui Gagarin.
Era suficient a merge până la fișa tehnică inițială a mașinii sport de fabricație franțuzească, marca Matra Djet (1965): cunoscând numărul șasiului (10146), putem urca până la a descoperi indicația inițială a culorii mașinii: “Gris platine iris”, s'il vous plaît, așa scrie acolo. Cenușiu deschis, gris platine era bolidul, iar nu azuriu, cum s-a pretins!
Et voilà !... Să mai spună cineva că în Rusia nu se face jurnalism de investigație.