Momentul cel mai acut al crizei actuale, determinat de restricțiile de ordin sanitar (efectul shutdown, de închidere parțială a economiilor), pare să fi trecut, iar procesul de revenire economică a început la nivelul majorității economiilor naționale, inclusiv în România, spune Consiliul Fiscal în opinia sa cu privire la cea de-a doua rectificare a bugetului general consolidat pe anul 2020.
Sinteza opiniei formulate de Consiliul Fiscal:
- Războiul cu COVID-19 nu este terminat, el este unul de uzură.
- Ciclul epidemic condiționează viteza de revenire, pot exista „reînchideri” locale.
- Vor exista efecte persistente ale crizei pe plan economic și social; efectele depind mult de refacerea lanțurilor de producție, de comerț, de sprijinul băncilor centrale și guverne. Intervin modificări în inclinația spre consum și cea pentru investiții (productive) existând o aversiune la risc crescută pe fondul marilor incertitudini și al schimbărilor structurale, al extinderii utilizării tehnologiilor noi, inclusiv a inteligenței artificiale.
- Amploarea măsurilor de combatere a crizei depinde de parametri precum spațiul fiscal și monetar existent, calitatea de emitent sau nu a unei monede de rezervă pe plan internațional, gradul de euroizare/dolarizare, existența unor mecanisme de back-up (inclusiv aranjamente de tip repo și swap cu Fed și BCE), gradul de robustețe economică, forța instituțională, etc.
- Există un trade-off (cost al renunțării la alternativă) între, pe de o parte, spațiul de manevră pentru a face față la crize majore, ceea ce reclamă cheltuieli de tip one-off și deficitul structural, pe de altă parte (România are cel mai înalt deficit structural în UE). Aceasta explică îndrăzneala mare a altor țări de a merge cu deficite bugetare spre și peste 10% fără a avea grija unor corecții macro inevitabile în anii următori.
- Există o diferență esențială între a înregistra deficite bugetare de ordinul a 8-9% din PIB preponderent ca urmare a unor elemente de natură structurală, pe baza reducerii de taxe și a majorării unor cheltuieli permanente operate în ultimii ani, cum este cazul României și a înregistra deficite de același ordin de mărime preponderent ca urmare a implementării unor programe de sprijin pentru economie pentru contracararea efectelor economice și sociale ale pandemiei COVID-19, cum este cazul multor țări din UE. Acestea din urmă au spațiu de manevră pentru a stimula economia și, în plus, beneficiază de avantajul că aceste măsuri sunt de tip one-off și prin urmare nu vor mai afecta execuția bugetară atunci când stimulul va fi retras. Deci, nu vor fi necesare măsuri de corecție pentru revenirea la o traiectorie sustenabilă a politicii fiscal-bugetare.
- Situația bugetară a României a fost și este foarte încordată, fapt reflectat și de plasarea singulară a României în procedura de deficit excesiv (PDE) a Comisiei Europene (CE) la începutul acestui an. Dezechilibrele macroeconomice – deficitul de cont curent (4,6% din PIB în 2019) și deficit bugetar structural (peste 4% din PIB) relativ mari și persistența unor presiuni mari pe buget pentru creșterea de cheltuieli permanente, reclamă o corecție macroeconomică în viitorul nu îndepărtat pentru a păstra accesul la finanțare pe piețe și ratingul de țară.
- Deficitele inițiale (bugetar și de cont curent) mari nu au permis Băncii Naționale a României (BNR) să fie la fel de agresivă în scăderea ratei de politică monetară precum bănci centrale din țări vecine. Această situație se reflectă și în costurile de finanțare considerabil mai ridicate ale României pe piețele financiare, comparativ cu cele ale altor țări din regiune - Cehia, Ungaria, Polonia.
- O absorbție masivă de resurse europene din cadrul financiar multianual și din Planul european de redresare va reduce nevoia de finanțare de pe piețele financiare și va susține cererea și oferta agregate interne, permițând, astfel, o traiectorie de corecție macroeconomică mai lină.
- Absorbția de fonduri europene este o „bătălie pentru apa grea”, în anii ce vin.
- Contracția PIB, ce este revizuită de CNSP, pentru 2020, la 3,8%, este în imediata vecinătate, ușor inferioară, intervalului propus anterior de CF.
- CF apreciază că intervalul de 4 - 6% pentru contracția PIB din acest an își păstrează validitatea.
- Esența celei de-a doua rectificări bugetare pe partea de venituri este reprezentată de o revizuire puternică în sens descendent, în linie cu deteriorarea cadrului macroeconomic luat în calcul la fundamentarea construcției bugetare.
- CF apreciază caracterul prudent al proiecției de venituri fiscale și din contribuții de asigurări ce poate acomoda eventuale evoluții ușor sub așteptări ale cadrului macroeconomic, sau ale veniturilor nefiscale, comparativ cu cele avute în vedere la elaborarea bugetului inițial pe anul 2020.
- Esența celei de-a doua rectificări bugetare pe partea de cheltuieli este reprezentată, în opinia CF, de o deteriorare suplimentară la nivelul anului 2020 – majorare discreționară de cheltuieli permanente și slăbiciuni suplimentare în construcția bugetară-, la care se adaugă o majorare a unor elemente de tip one-off. CF apreciază intenția Guvernului de a majora cheltuielile de investiții, chiar și în condițiile deteriorării semnificative a resurselor mobilizate la bugetul general consolidat.
- În urma analizei datelor aferente celei de-a doua rectificări bugetare, CF constată o nouă deteriorare a poziției finanțelor publice de ordinul a 0,6-0,8 pp din PIB la nivelul anului 2020, comparativ cu estimările sale de la prima rectificare, ca urmare a majorărilor de cheltuieli operate.
- Având în vedere scenariul de bază al CF caracterizat de o scădere a PIB real cuprinsă între 4 și 6%, estimarea de deficit bugetar pentru 2020 este cuprinsă între 8,6-9,4% din PIB. În acest context economic, sanitar și electoral, caracterizat de incertitudini neobișnuit de mari nu pot fi excluse evoluții mai nefavorabile decât cele anticipate în acest moment.
- Punctul de plecare al deficitului bugetar pentru anul 2021 ar fi de cel puțin 7,5% din PIB, chiar admițând expirarea măsurilor temporare și revenirea economiei prognozată de CNSP - creștere economică de 4,9% pentru anul 2021. Aceste perspective ale bugetului public reclamă o prudență sporită în adoptarea oricăror măsuri de politică fiscal-bugetară și identificarea din timp a unei strategii graduale și coerente de consolidare bugetară, care să minimizeze costurile economice și sociale asociate.
- Majorarea punctului de pensie de 14% implică un efort bugetar de 3,6 mld. lei în anul 2020 și respectiv 10,92 mld. lei în anul 2021. O astfel de măsură, cu impact important asupra construcției bugetare pe anul 2021, ar trebui inclusă într-un cadru fiscal-bugetar pe termen mediu.
- CF apreciază că o abordare bazată pe reguli în ceea ce privește indexarea pensiilor (prevăzută de altfel de lege) ar aduce beneficii multiple din perspectiva stabilității sistemului de pensii și ancorării așteptărilor participanților, sustenabilității fiscale și programării bugetare.
- Majorarea cheltuielilor bugetare cu pensiile nu poate face abstracție de situația BGC, al cărui deficit primar si structural se plasează în prezent la niveluri foarte ridicate, ceea ce reclamă inițierea unui proces de corecție, ecartul față de pragul de 3% din PIB stabilit de procedura de deficit excesiv fiind însemnat.
- În condițiile noilor parametri bugetari, dimensiunea necesarului de finanțare publică al României pentru anul 2020 este de circa 13% din PIB.
- CF apreciază reușita până acum în asigurarea unei mari părți din necesarul de finanțare a statului român pentru anul 2020.
- Deși acoperirea necesarului de finanțare pentru acest an este asigurată în largă măsură, mult mai problematică ar putea fi acoperirea acestuia pe termen mediu. Este greu de crezut că piețele financiare vor tolera pentru o perioada îndelungată niveluri înalte ale deficitului bugetar, chiar dacă regulile fiscale în UE vor rămâne suspendate și în 2021. Capacitatea de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei publice care ajunge la scadență reprezintă o constrângere foarte „dură” asupra politicii fiscal-bugetare.
- În acest context, o corecție care să conducă pe termen mediu la niveluri mult diminuate ale deficitului bugetar și care să ancoreze așteptările creditorilor către o traiectorie sustenabilă a politicii fiscal-bugetare este obligatorie. Anunțarea unui plan multianual credibil de consolidare fiscală ar putea să ofere răgazul necesar pentru o abordare graduală, care să afecteze cât mai puțin revenirea economiei.
- Obiectivul ambițios de aderare la zona euro (și, în prealabil, de intrare în Mecanismul Cursurilor de Schimb – ERM2) nu este compatibil cu deficite bugetare structurale de peste 1% din PIB, ca să nu mai vorbim de peste 4% din PIB, cu deficite externe considerabile, cum era situația României la începutul anului 2020.
- CF reiterează că este absolut necesară creșterea veniturilor fiscale (bugetare) pentru a face față unor crize viitoare, pentru a avea un buget public mai robust. Este falsă teza că aceste venituri nu pot fi mărite având în vedere experiența altor state cu structuri economice și instituționale similare din UE. Dar este nevoie de voință politică și învingerea unor rețele de rezistență in societate.