Primul aspect este utilitatea, pe plan personal și politic, dar și din perspectiva țării. Imediat după revoluție, Ion Iliescu și cei ajunși la putere căutau legitimitate și astfel de prezențe în capitala americană ofereau creatorilor de imagine un teren propice.
Apoi au urmat ani cu obiective precise și importante: clauza națiunii celei mai favorizate, intrarea în NATO și Uniunea Europeană. După Iliescu s-au succedat, cu o întrerupere, guvernări democratice; Emil Constantinescu a proiectat la Washington ceea ce percepea a fi vocația sa de lider regional, în timp ce Traian Băsescu și-a articulat vocea nonconformistă și populistă, înainte ca acestea să devină modă globală.
Toate aceste vizite au fost interpretate în cheie electorală și o prezență la Washington semnifica recunoaștere și sprijin, cel putin așa era citită ea acasă. Firește că acum, în pragul alegerilor, dacă va ramâne singura prezență la nivel înalt aici, întâlnirea Trump – Iohannis va fi interpretată în aceeași cheie.
Este o întâlnire cu Trump un argument electoral eficace în România?
Dincolo de aspectul simbolic, o relație este mult mai complexă decât o vizită, chiar dacă ea este a doua în interval de doi ani. O întâlnire cu Trump, cu puține luni înainte de scrutin înseamnă cel puțin ca la Washington un nou mandat Iohannis nu este privit cu ochi răi. Și aici intervine al doilea aspect analizat în contextul tuturor vizitelor, și anume cum sunt ele aranjate.
Toate au pe undeva pe traseu grupuri de influență și lobby, cele mai multe plătite, care lucrează la această relație. Dar a susține că acești pași în construcția unei relații servesc doar unei persoane este fals. Chiar dacă ar reprezenta o opțiune electorală, prezența sefului de stat al României în Statele Unite este un moment important.
Zeci, dacă nu sute, de oficialități și lideri din sectorul privat sunt implicați în pregătire și desfășurare. Toți acești oameni au România ca prioritate de studiu și acțiune, timp de săptămâni bune, premergătoare vizitei. Ori asta nu are cum să nu ajute și țara. În plus, dincolo de grupuri de lobby sau de afinități politice, este de necontestat că, în acești 30 de ani de la revolutie, Statele Unite au putut conta pe România în regiune. Există, de asemenea, provocări regionale și globale către care cele două țări pot privi împreună: agresivitatea în creștere a Rusiei, alunecări către autoritarism în unele țări est europene, corupția sau expansiunea economică, cu conotații politice, a Chinei.
Pe ansamblu deci, astfel de vizite sunt utile, dincolo de ceea ce reprezintă pentru lideri.
Înseamnă apropiata întâlnire că administrația Trump îl favorizează pe Klaus Iohannis pentru un nou mandat de președinte?
Tradiția politică americană post Război Rece este să favorizeze stabilitate și predictibilitate, care rimeaza cu continuitatea, dacă nu se produc derapaje serioase. Dar asta nu înseamna că Washingtonul se opune și unor formule politice noi. Daca ar face-o, ar însemna să nege însuși mesajul ascensiunii politice a lui Donald Trump și climatul general anti-sistem, vizibil în lume.