Cum a spus-o premierul regiunii Bruxelles (una din cele trei entități ale Belgiei, alături de Flandra și Valonia), Rudi Vervoort, „dincolo de situația sanitară, decizia este și una simbolică”. Simbolică, pentru că forțând masca peste tot în exterior, impunând astfel deodată cel mai dur regim din Europa, adoptat până acum doar în Madrid și alte orașe spaniole, Bruxelles, capitala UE și sediul instituțiilor europene și al NATO știe că dă astfel un exemplu.
Asta pe fundalul celei mai calde săptămâni din istoria Belgiei, de când au început măsurătorile în 1833.
Situația pare de altfel a se înrăutăți mai peste tot in Europa. Astfel, La Repubblica, oferă harta degradării situației în Italia, iar Marea Britanie a anunțat că le impune o carantină persoanelor venite din Franța, după ce făcuse același lucru cu Spania, Belgia și Olanda.
Dar decizia Londrei nu îi privește numai pe francezi. Asta îi va atinge și pe cei 400.000 de britanici aflați în acesta moment în vacanță în Franța, cum o amintește The Telegraph. Pentru a scăpa de carantină, ei ar trebui să se întoarcă până sâmbătă la ora 4 dimineața, ceea riscă să ducă la o catastrofă securitară și sanitară în porturi și aeroporturi.
Evident, se aplică în toate aceste cazuri principiul reciprocității, astfel încât Franța va impune la rândul său, de acum înainte, o carantină britanicilor etc.
Crash!
În Marea Britanie, ultimele date ale economiei se arată de altfel catastrofale. Produsul Intern Brut (PIB) înregistrează cea mai mare scădere din Europa, un colaps istoric de - 20,4%. Cum o amintește The Economist, Boris Johnson promisese la începutul anului „un deceniu de prosperitate și creștere economică amețitoare” (exhilarating). Realitatea este într-adevăr amețitoare: e cea mai mare prăbușire economică de la primul război mondial încoace.
Asta, scrie The Economist, și pentru că începând din luna mai, când s-a anunțat ieșirea din carantină, britanicii au fost mult mai înceți și mai prudenți decât majoritatea europenilor să se întoarcă la cumpărături și în restaurante, așa încât nu s-a ajuns la o autentică relansare a economiei.
Tensiuni între Grecia și Turcia
Emmanuel Macron sprijină ostentativ Grecia în fața provocărilor Turciei, trimițând în estul Mediteranei două fregate și două avioane Rafale. Tensiunea crește în zonă, iar Le Monde îl citează pe președintele Turicei, Recep Tayyip Erdogan, care a avertizat că orice atac împotriva unei nave turcești «va fi plătit scump».
Marți, Ankara a anunțat că a trimis o navă de foraj, însoțită de ambarcațiuni militare, într-o zonă maritimă aparținând Greciei, unde au fost semnalate zăcăminte de gaze. Macron a denunțat «violarea suveranității» Greciei (și Ciprului) de către Turcia. Macron și Erdogan, deși membri ai NATO, se mai opun și în Libia, unde sprijină formațiuni rivale în războiul civil.
Pentagonul și-a exprimat îngrijorarea în urma acestei desfășurări militare franceze în fața Turciei. „Macron îl înfruntă pe Erdogan”, titrează în schimb La Vanguardia, în Barcelona. Înfruntarea rămâne deocamdată pur verbală. De pildă, Erdogan l-a acuzat pe Macron că în scurta sa vizită în Liban, imediat după explozia uriașă care a distrus parte din capitală, Beirut, el ar fi făcut dovada unei „atitudini coloniale”.
Asta s-a văzut și din felul în care foarte mulți, în masa de oameni care l-au aclamat pe Macron în Beirut, au scandat cererea de a vedea Libanul transformat din nou în protectorat francez.
Lukașenka se teme de un nou Maidan
La Minsk, Lukașenka încearcă să evite să aibă soarta fostului premier ucrainean Viktor Ianucovici, cel fugit în Rusia după manifestațiile de pe Maidan și care a fost nevoit să lase în urmă tot ce avea.
Așa încât, după ce internetul a fost tăiat în întreaga Bielorusie și jurnaliștii străini s-au văzut închiși într-un hotel, au apărut știrile despre violența și torturile la care sunt supuși manifestanții.
La Bruxelles, președintele Parlamentului European, David Sassoli, a deplâns violența, într-un comunicat difuzat ieri seară, și a cerut sancțiuni împotriva regimului de la Minsk.
Miniștrii de externe ai UE vor căuta o poziție comună astăzi, prin videoconferință, însă cel mai probabil o asemenea poziție comună nu va fi obținută decât la întâlnirea în carne și oase a miniștrilor, prevăzută să aibă loc pe 27-28 august în Berlin, în formatul cunoscut drept “Gymnich”.
Pe deasupra, cum șeful diplomației UE, Josep Borrell, se află teoretic în vacanță, nicio conferință de presă nu e prevăzută azi în Bruxelles, după discuțiile miniștrilor de externe.
Spania: Regele e gol
În Spania, guvernul lui Pedro Sanchez nu consideră că ar fi acum momentul pentru revizuirea statutului regal.
Mulți cer asta în Spania. Fostul rege Juan Carlos, tatăl actualului rege Felipe, a părăsit țara, sustrăgându-se astfel anchetei pentru corupție lansată în Elveția care îl vizează. Tabloidul britanicDaily Mail a revelat că octogenarul fost suveran s-ar afla cu iubita sa de 40 de ani într-un hotel de lux din Abu Dhabi, în Emiratele Arabe, într-o suită de 10.000 de lire sterline pe noapte.
Este doar ultimul element ostentatoriu dintr-o viață situată dincolo de orice control și responsabilitate, pe care o analizează New York Times (NYT), care explică în detaliu cum Juan Carlos a făcut vreme de decenii lobbying pentru dictaturile arabe, prin care în permanență și-a sporit și și-a ascuns averea. De fapt, scrie NYT, spaniolii au știut mereu că regele e gol, ca în povestea lui Andersen, dar au preferat să privească în altă parte. Atmosfera de feudalism a curții spaniole și faptul că în Constituție regele se situează dincolo de orice responsabilitate penală l-au făcut pe Juan Carlos să se simtă în permanență deasupra legilor.
Prin milioanele dictatorilor și monarhilor arabi, el a strâns o asemenea avere, încât în 2012, în mijlocul recesiunii economice care a zvârlit în șomaj 25% din spanioli, el a putut să transfere în contul amantei sale, femeia de afaceri germană Corinna Larsen, o sumă-cadou de 65 milioane euro.
Cum a spus aceasta în fața justiției elvețiene, când a anunțat și că refuză să restituie banii, regele i-ar fi dăruit acele 65 de milioane de euro, cum o formulează presa spaniolă: “por gratitud y por amor”.
Justiția spaniolă anchetează la rândul ei, după cea elvețiană, în jurul unui comision de 100 milioane de euro primit de Juan Carlos de la Arabia Saudită pentru ca firme spaniole să construiască o linie ferată de mare viteză, TGV, între Mecca și Medina.
Și New York Times încheie: „Monarhiile europene sunt relicve ale trecutului al căror rol s-a redus la o fațadă diplomatică, simbolism patriotic și, ca să fim sinceri, amuzament pentru mase. Viețile destrăbălate ale monarhilor și familiilor lor sunt acceptate, între anumite limite. Dar când scandalurile includ o rețea de exploatare sexuală a minorilor, cum a arătat-o recent revelarea relațiilor Prințului Andrew al Marii Britanii cu Jeffrey Epstein, sau acuzațiile de corupție, ca în cazul lui Juan Carlos, pactul tăcerii e încălcat și revine deodată întrebarea: La ce ne mai trebuie monarhia?”