Cristi Puiu a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor la secțiunea Encounters de la Berlinale - Berlin International Film Festival pentru Malmkrog by Cristi Puiu!
Este a doua distincție pe care Cristi Puiu o primește la Berlin, după Ursul de Aur pentru scurtmetraj, de la ediția din 2004 a festivalului.
Regizorul care a deschis noul val al cinemaului românesc, cu filmul „Marfa și banii”, a câștigat numeroase premii europene, care au legitimat, de fapt, o devenire artistică.
La 15 ani de la „Moartea domnului Lăzărescu”, un film cu o carieră de lungă durată, trecând prin „Aurora” și „Sieranevada”, Cristi Puiu a propus o nouă peliculă care pornește de la „Trois entretiens”, de Vladimir Soloviov, un un text filosofic, cu fundament teologic.
Ca și în cazul celorlalte filme, Cristi Puiu a scris scenariul de la Malmkrog și, după cum spune, a modificat țesătura textului lui Soloviov doar la nivelul exemplelor, pentru că a vrut să fie fluid dialogul dintre cele cinci personaje care discută despre război, moarte și Anticrist, într-un cadru pe care l-a găsit la conacul Apafi, în satul Mălâncrav, din Sibiu.
Cristi Puiu, premiat din nou la Berlin
- Cristi Puiu spune că temele pe care Soloviov le-a tratat la sfârșitul secolului al XIX-lea sunt foarte actuale.
„Nimic nu este mai actual decât relația pe care omul o are cu adevărul despre lumea în care trăim. Dialogurile conduc, prin personajul principal, la subiecte precum înviere sau la Isus. Este actual, numai că lumea se ferește să dezbată despre asta”, spune regizorul, care adaugă că lumea trăiește într-o inerție - omenirea o ia pe arătură și are nevoie de ani buni să se întoarcă la punctul de start. „Discursul nazist care a dus la al doilea Război Mondial s-a dovedit un drum înfundat. Comunismul, cea mai mare oroare pe care a cunoscut-o omenirea de-a lungul istoriei, la fel. Noi, după 1989, ar fi trebuit să ne întoarcem la punctul din care să o luăm de la capăt. Și nu am luat-o de la capăt, pentru că trăim acum zorii unor ideologii noi și o viziune discutabilă despre lumea în care trăim. Textul (lui Soloviov) este mai mult decât actual. Vorbim despre lumea de azi, din 2020, mi-e teamă că este vorba și despre lumea din 2300. Multe se vor schimba, dar nu vom scăpa de morbul utopiilor”.
Cum s-ar defini utopia pe care o trăim acum, l-am întrebat pe Cristi Puiu.
Scenă din filmul Malmkrog de Cristi Puiu
„Acum trăim într-un sos amestecat, într-o mare confuzie. Utopiile sunt în germinație. Ni se promite un alt comunism, asta este evident! Nu mai poți asuma lumea așa cum este - trebuie mereu să te poziționezi, ca o declarație de intenție, înainte de a face o afirmație. În zilele noastre, orice afirmație pe care o faci despre semenii tăi, față de dragostea de aproapele tău, se poate întoarce împotriva ta. Poți fi oricând catalogat ca rasist sau homofob, chiar dacă nici nu te-ai referit la așa ceva. Nici comunismul nu a atins nivelul ăsta de demență. Atunci, cenzura venea de la autorități, astăzi cenzura este în capul tău”, a explicat, pentru Europa Liberă regizorul premiat din nou la Festivalul de film de la Berlin.
Filmul este în limba franceză, pentru că traducerea cea mai limpede și mai apropiată de sensul dialogului imaginat de Soloviov a găsit-o în limba franceză. Îi este la îndemână pentru exprimare, pentru că a locuit o vreme în Elveția, unde a studiat pictura, se simte „un musafir bine primit” în cultura franceză, însă, așa cum pune accentul, „limba română este și rămâne patria sa”.
Scenă din filmul Malmkrog, de Cristi Puiu
Cristi Puiu povestește că proiectul inițial al filmului era mai temerar, dar utopic. Ar fi vrut ca acțiunea să se petreacă în România vechiului Regat, să se încheie în ziua asasinării arhiducelui Franz Ferdinand la Saraievo, în iunie 1914. Ar mai fi vrut ca personajele să fie din familiile marii boierimi, Bibescu, Ghyka, vorbitoare de franceză livrescă, elegante, însă...nu a găsit un conac disponibil pentru deranjul pe care îl fac echipele de filmare și nici actori care să vorbească acea franceză. Astfel, a mutat totul în multiculturala Transilvanie, spunându-și că și lumea lui Soloviov se pretează la un Babilon, iar partea aceea de lume, unde s-a turnat Malmkrog, este un fel de Babilon.
Filmul are 3 ore și 20 de minute, iar critica internațională, care a avut ocazia să-l vadă la Berlinală, a scris cronici în care îl descrie ca fiind sofisticat, tulburător, cu cadre de o desăvârșită picturalitate, care cere din partea privitorului un test de anduranță.
„are toate componentele unui joc cu indicii, însă misterele sunt lingvistice aici. [...] În acest test claustrofob de anduranță, Puiu își poartă spectatorul, prin intermediul limbajului, într-o scenă de lungimea întregului film. Se concentrează pe ascultarea chipurilor, teleportate, la rândul lor, într-un alt spațiu. La fel ca personajele sale, Puiu duce propriul său război al discursurilor, între limbaj și cinema. De fiecare dată când Malmkrog pare să intre într-un ritm formal, regizorul îl schimbă, folosind un instrument diferit pentru a interoga persoanele care vorbesc și alege punctul până la care ascultă " - slantmagazine.com