„Mă întreabă soția mea: «De ce te grăbești așa?», uneori, când mă duc să prind un avion, și îmi dau seama că entuziasmul e chiar mai mare decât la început. Când mă văd acolo e așa o adrenalină… și, când văd că am prins un cadru care îmi place, sărbătoresc în mine, sunt ca un copil la partea asta, încă nu dispare deloc.”
Plane spotting, în traducere directă observarea avioanelor, este o pasiune care presupune urmărirea aparatelor de zbor, incluzând deseori fotografierea și filmarea lor.
«Hai să ne adunăm într-un singur grup și să încercăm să realizăm lucruri cât mai frumoase»
Șase curse decolează zilnic de pe Aeroportul Internațional din Bacău. Tot atâtea și aterizează. Ca număr de pasageri, este al optulea din țară. Din exterior pare că aici nu s-ar întâmpla nimic special: cu excepția grupului de plane spotteri.
Comunitatea fotografilor de aviație din Bacău este urmărită de 20.000 de persoane în mediul online și este formată din șapte membri.
Dan Ștefan este unul dintre cei mai activi. Are 46 de ani și este tehnician IT. A crescut în zona din apropierea aeroportului, astfel că a avut ocazia să vadă des diferite tipuri de aeronave.
Pasiunea pentru avioane și observarea lor s-a dezvoltat pe vremea când era în școala generală și s-a concretizat când a ajuns la liceu. După ore, mergea împreună cu colegii lui în apropierea pistei, unde observa aeronavele și le învăța programul de zbor.
Treaba a început să devină serioasă prin anul 2003, când Dan și-a luat prima cameră foto digitală și internetul începea să se dezvolte. A început să împărtășească imaginile cu cei din jur și - spune el - încetul cu încetul „a băgat microbul” și în câțiva prieteni, care erau pasionați de aviație.
Dan Ștefan face parte din comunitatea pasionaților din Bacău.
Și-a făcut un obicei din a merge la aeroport ca să surprindă aparatele de zbor și astfel a cunoscut și alți fotografi amatori de aviație; așa s-a născut, în aprilie 2016, comunitatea Plane Spotters Bacău, organizată și sub formă de asociație.
„Atunci am vorbit cu toți cei pasionați de aici și am zis «hai să ne adunăm într-un singur grup și să încercăm să realizăm lucruri cât mai frumoase»”, spune Dan.
Trei ani mai târziu, în 2019, din dorința de a duce pasiunea la un alt nivel, membrii comunității s-au gândit să organizeze participări la diferite evenimente naționale și internaționale. În luna mai au avut parte de prima sesiune de observare colectivă în afara țării, în Țara Galilor, la Mach Loop.
„E o zonă de low level flying. Efectiv stai pe crestele munților și avioanele militare îți trec pe dedesubt. E unul dintre puținele locuri din Europa unde poți să fotografiezi avionul de sus în jos”, mărurisește el.
Dan își amintește că a stat acolo de dimineață până seară, însă unele sesiuni de fotografiere a avioanelor pot dura și 15 minute, în funcție de activitatea la care iau parte.
Mach Loop, una dintre singurele destinații din Europa unde avioanele pot fi surprinse de sus.
În trecut, când tehnologia nu era dezvoltată suficient, plane spotting-ul oferea multe surprize. Pasionații mergeau la aeroport, neștiind ce avioane urmează să aterizeze și să decoleze. În prezent, când informația e la tot pasul, oamenii pot vedea unde se află un avion pe hartă și când urmează să ajungă la destinație.
Spre exemplu, înainte de a merge la aeroport, Dan utilizează FlightRadar, o aplicație de monitorizare a traficului aerian. Un alt instrument popular în rândul spotterilor este site-ul Administrației Române a Serviciilor de Trafic Aerian, ROMATSA, unde sunt puse la dispoziție și planurile de zbor.
Când a apărut plane spotting
Activitatea a început să fie popularizată la începutul secolului XX, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când civilii erau îndemnați să urmărească avioanele, din locuri special amenajate, pentru a împiedica posibile atacuri.
După opt decenii, plane spotting-ul este la fel de relevant, numai că nu mai are același scop și se practică altfel. Dacă în trecut, oamenii doar priveau avioanele și nu știau din ce direcție vor apărea, astăzi, ele sunt monitorizate cu ajutorul unor aplicații de urmărire, sunt fotografiate cu obiective care pot să ofere detalii unice, iar în cele din urmă sunt publicate pe rețelele de socializare sau site-uri de specialitate.
În jurul acestei pasiuni, care nu ține cont de vârstă sau de meserie, s-au format întregi comunități și noi prietenii, iar Europa Liberă a stat de vorbă cu mai mulți plane spotteri din România, pentru a vedea ce stă în spatele acestei pasiuni.
Excursie în jurul aeroportului
De cel puțin două ori pe săptămână, de regulă în weekenduri, Harcsa Lehel poate fi văzut în jurul aeroportului din Cluj-Napoca, împreună cu aparatul său foto. A fost fascinat încă de mic de aviație și visa că zbura încă dinainte de a se urca la bordul unui avion. Are 39 de ani și este analist de marketing.
A început să facă plane spotting în urmă cu cinci ani, în 2019, iar de atunci a devenit un membru cunoscut al comunității clujene. La fel ca în alte locuri, și în Transilvania s-a format un grup de spotteri în jurul pasiunii comune pentru fotografierea aeronavelor. Așa a ajuns să cunoască inclusiv persoane care lucrează în aviație.
„Suntem vreo zece, ne vedem în weekenduri, diminețile. Ne înțelegem, ne întâlnim la gard, pe lângă aeroport, și stăm la o poveste două-trei ore”.
„Au început să-mi scrie unii, să-mi zică «uite, vin, zbor la Cluj în data cutare, oare ai fi disponibil să faci o poză sau o filmare și să mi-o trimiți și mie?»”.
De regulă, observatorii de avioane petrec câteva ore în jurul aeroporturilor, în weekenduri.
O zi petrecută pe teren - spune Lehel - este „o excursie în toată regula”. Când nu își propune să fotografieze un avion anume, el se plimbă câte șase kilometri în jurul aeroportului, în căutarea de unghiuri noi. Are la el și o scară, pentru ca gardul înalt din jurul pistei să nu-i strice fotografiile.
„Ce ajută foarte mult este că în Cluj există multă natură. Cel mai cunoscut loc de spotting este lângă drum, dar, dacă vrei să faci poze și din alte părți, asta presupune să te plimbi un pic. Și atunci vezi Someșul, păsări, animale sălbatice. E chiar interesantă zona. Cred că și asta mă atrage, că e liniște în jur. Bine, până când vine sau pleacă avionul”, povestește râzând Lehel.
Întrebat de prieteni de ce este atât de pasionat de fotografierea avioanelor, Lehel spune că nu a găsit încă un răspuns. Chiar și fără să aibă un răspuns, dacă nu ajunge să-și pună pasiunea în practică, simte că-i lipsește.
„Când sunt bolnavi copiii nu pot să mă duc. Sau, dacă sunt prins la serviciu, poate trece o perioadă mai lungă în care nu ajung, dar după aceea mereu fac să mă duc la aeroport și mă încarc cu energie”.
Poza preferată a lui Harcsa Lehel, cu care se mândrește cel mai mult, a fost făcută toamna trecută, la apus.
Ce faci după ce te trezești?
Pentru Csongor Orban, plane spotting-ul a devenit un stil de viață: primul lucru pe care îl face, după ce se trezește, e să vadă ce avioane aterizează în ziua respectivă la Cluj-Napoca. Și-a descoperit pasiunea întâmplător, în urmă cu trei ani, când voia să se apuce de fotografie. A trecut de la animale, la flori, până când a ajuns să facă poze avioanelor.
Ca și ceilalți spotteri, a avut ocazia de a cunoaște întreaga comunitate locală, chiar dacă ce din Cluj nu este la fel de mare precum cele din Europa. La sfârșit de săptămână, petrece câte patru-cinci ore în zona aeroportului, însă uneori dă o fugă până acolo și după ce iese de la serviciu.
Harcsa Lehel (stânga) și Csongor Orban (mijloc) sunt doi dintre spotteri comunității clujene.
Are mereu întregul echipament necesar în mașină, în caz că se ivește vreo aterizare neanunțată. Acum, Csongor așteaptă venirea verii, care înseamnă sezonul festivalurilor.
„De exemplu, o să vină charterele din Turcia și din Grecia. Bineînțeles, vine și Untoldul. Ca în fiecare an, vin artiștii cu avioanele private. Anul ăsta o să fie deosebit, mă gândesc, pentru că vine Lenny Krawitz, și el o să vină cu ceva avion mare, privat”, spune Csongor.
Nu contează cu ce faci pozele, cât timp te simți bine
Plane spotting-ul nu este o vânătoare de cadre, nici o competiție, ci o pasiune, amintește Dan Ștefan. Astfel, echipamentul nu este important, pozele putând fi făcute și cu telefonul. În cazul lui, începutul activității de fotografiere a presupus un echipament mai slab, care s-a îmbunătățit treptat.
„Întotdeauna, cine mă întreba cum să înceapă să facă poze și cu ce, îi spuneam «cu ce ai». Chiar nu contează cu ce faci plane spotting: camere foto mai slabe, cum a fost și cazul meu, camere foto bridge, până la aparatura semi-profesională sau profesională complet. Cam asta e ideea”.
În prezent, Dan are trei aparate foto Pentax, cu obiective lungi de până la 500 de milimetri, care au capacitatea de a surprinde cele mai îndepărtate subiecte de ochiul uman.
Mitingul aviatic de la Axalp (Elveția, 2022).
Când vine vorba de investiția în echipament, un spotter pasionat poate să aloce mii de euro pentru aparatură.
„În funcție de ce vei avea nevoie, începi să strângi bani și achiziționezi. În primă fază, ni le-am cumpărat din banii noștri. De când am pornit asociația, mai avem fonduri, mai strângem noi bani prin asociație și ne cumpărăm echipament de genul ăsta”, spune Dan Ștefan.
Harcsa Lehel a investit aproximativ 4.000 de euro în aparatul foto, iar obiectivele pe care le utilizează valorează în jur de 1.000. A început cu un kit pentru începători, dar, văzând că pasiunea evoluează, a decis că merită să folosească un aparat profesionist.
„E ca la pescuit, vrei mai mult și mai mult. Oricum, se văd rezultatele, deci depinde cât de minuțios vrei să fii tu, cât ții la calitate”, spune Lehel.
Având în vedere prețurile ridicate ale aparaturii foto, spotterii apelează deseori la camere care au fost deja folosite, iar apoi sunt vândute.
„Am încercat să le cumpăr second hand. Norocul face că foarte multă lume se apucă de fotografie și își cumpără aparatură foarte scumpă. Unii poze își dau seama că nu e chiar așa cum au văzut. Nu se mai ating de aparatele foto și le țin în dulap doi-trei ani și după aia le scot la vânzare. Trebuie vânate, pentru că aparatele second chiar sunt îngrijite, adică nimeni nu își aruncă aparatele DSLR pe ici, pe colo”, spune Csongor Orban, care are două astfel de aparate foto.
Care e relația cu autoritățile?
Fiind o activitate care se desfășoară în jurul aeroporturilor, colaborarea cu autoritățile este unul dintre cele mai importante elemente; e nevoie ca spotterii să fie comunicativi și să nu se opună unui dialog cu personalul aeroportuar.
„De multe ori, chiar și la Bacău, unde ne știe toată lumea, am fost verificați de securitate. Am avut și un caz când ne-am trezit cu poliția lângă noi, pentru că cineva s-a speriat de ce facem fotografii. A trebuit să vină poliția, să ne verifice. Nicio problemă. Deci asta e o regulă de bază: diplomația și comunicarea”, spune Dan Ștefan.
„Trebuie pur și simplu să te legitimezi, să explici ce faci. Nu trebuie să te ascunzi, nu este interzis așa ceva. Și atâta timp cât vorbești frumos, arăți ce faci și ești într-un loc public, nu e nicio problemă. Au fost cazuri când chiar și cu poliția lângă noi am continuat, să facem fotografii”, adaugă acesta.
Deseori, observatorii de avioane se împrietenesc cu angajații din aviație, cum ar fi piloții sau însoțitorii de zbor.
Clujul este o locație bună pentru fotografierea avioanelor, din punct de vedere al relației cu autoritățile; nu este nevoie ca spotterii să dețină vreo legitimație sau acreditare, iar colaborarea dintre cele două părți este strânsă.
„Ideea este să nu ne cățărăm pe gard, asta e singura condiție. Departamentul de marketing al aeroportului are o politică deschisă. De fiecare dată ne spun «când vreți să intrați, că vine ceva interesant, ne anunțați și organizăm o intrare cu spotteri» sau chiar și cu o persoană se poate, sunt deschiși la partea asta”, spune Harcsa Lehel.
Comparativ cu alte țări, în România, plane spotting-ul nu este atât de dezvoltat, spun cei pasionați. În alte locații, în jurul aeroporturilor, au fost înălțate dealuri, special pentru cei care vor să facă poze, fie au fost amenajate locuri speciale pentru privit avioanele când zboară.
„Prin Germania, există găuri în gard, unde să poți să îți pui obiectivul de la aparat. Ar fi frumos să avem și noi, în țară, un loc unde să meargă lumea. Atunci și securitatea ar avea mai puțină treabă, dacă ne-am aduna toți într-un loc, la fotografiat avioane”, adaugă Harcsa Lehel.
Plane spotting-ul în afara țării
Dorința fotografilor de a vedea cât mai multe avioane, fie ele civile sau militare, mai mici sau mai mari, având diferite scheme cromatice, a dat naștere turismului de plane spotting. Cu alte cuvinte, cei pasionați călătoresc în diferite destinații, cu scopul de a face fotografii unor avioane nemaivăzute.
În 2022, Dan Ștefan a ajuns în Elveția, în localitatea Axalp, unde există un poligon militar aerian. Aici are loc și unul dintre cele mai spectaculoase mitinguri aeriene din Europa.
„E singurul eveniment unde se folosește muniție reală. Tu trebuie să pleci cu noaptea în cap, să ajungi pe munte sus, unde e poligonul, și stai pe versanți, undeva la 2.100 de metri altitudine, și te uiți la Forțele Aeriene Elvețiene cum fac trageri cu muniție reală pe deasupra ta, deasupra ta însemnând o înălțime de 200 de metri”.
Poză făcută de Dan Ștefan la o demonstrație aviatică din Axalp, Elveția.
În cazul în care spotterii merg în anumite vacanțe, de regulă, își alocă o zi și pentru fotografierea avioanelor. Astfel, Dan Ștefan a ajuns să facă plane spotting în Milano, Verona, Bergamo, Bruxelles, Frankfurt, Birmingham și Londra.
La rândul său, Harcsa Lehel a încercat să îmbine vacanțele cu pasiunea, în Budapesta și Londra. „Am stat o zi acolo, pe spate, mă uitam la avioane și le făceam poze. Era fascinant acolo”.
Noua generație
Pasiunea se transmite din generație în generație, iar cei mai tineri sunt în școala generală. În Cluj-Napoca, copiii vin alături de părinți și descoperă cum să facă poze avioanelor cu propriile lor aparate foto. Csongor Orban vede din ce în ce mai mulți tineri în jurul aeroportului și le apreciază entuziasmul.
„De fapt, ăsta este viitorul spotting-ului”.
Harcsa Lehel îi sfătuiește pe aspiranți să se joace cu pozele, să experimenteze cât mai multe unghiuri și să nu se lase intimidați, fie constrânși de cei cu mai multă experiență.
„Toți încep de undeva. Și primele mele poze erau… când mă uit la ele acum râd, că nu îmi dau seama la ce mă gândeam când făceam respectivele poze. Dar e clar o evoluție. Și dacă au contextul potrivit și prietenos, cred că toți se pot dezvolta”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.