Pe 14 aprilie 2023, un cetățean sârb îmbrăcat într-un costum de schi cu margini negre și aurii a descins în stepa înghețată de la 90 de grade latitudine nordică și s-a prins într-o horă cu vreo 20 de demnitari ruși și câțiva angajați ai serviciilor de urgență.
Sârbul, pe nume Srdjan Lolic, un om de afaceri cvasi-necunoscut, fost membru al consiliului de administrație al unui hotel din Belgrad, pretinde că e primul om din țara lui care a ajuns la Polul Nord. A trecut pe drum prin orașul Khatanga, o asezare minusculă din nordul regiunii siberiene Krasnoiarsk, și prin tabăra de iarnă Barneo, care e controlată de o companie elvețiană.
Cu doar trei săptămâni în urmă, Lolic era într-o zonă mai caldă – conducea un Audi A8 în suburbiile orașului Milano. Era acolo, spun procurorii italieni, pentru că făcea parte dintr-un grup care ajuta un om de afaceri – fiul unui guvernator rus decorat de Kremlin – să scape din arestul la domiciliu decis de autoritățile din peninsulă la solicitarea Departamentului de Stat al SUA.
Omul de afaceri, Artyom Uss, fusese pus sub acuzare de către Statele Unite, în septembrie 2022, pentru că făcuse contrabandă cu tehnologie militară în favoarea Rusiei, iar procurorii ceruseră ca Uss să fie trimis în America.
Tatăl lui, Aleksandr Uss, este fost guvernator al regiunii Krasnoiarsk, o zonă pe care oficialii ruși sperau să o transforme în sursă de bani de la turiștii în căutare de aventură și de la oamenii de știință interesați de studiul zonei polare.
Pe 14 iunie 2024, procurorii italieni au anunțat că au mai arestat pe cineva, tot în legătură cu evadarea lui Uss din arestul la domiciliu – un om de afaceri rus, cu bune conexiuni politice, care trăiește în Elveția.
După cum arată filmările difuzate de canalele de televiziune ruse și de guvernatorul adjunct din regiunea Krasnoiarsk, Lolic s-a simțit bine la Polul Nord. Mai mult, s-a lăudat într-un interviu pentru un tabloid din Serbia că o parte a călătoriei a făcut-o cu un avion militar.
Rămâne încă un mister felul în care a ajuns Lolic, un cvasi-necunoscut, fără nicio experiență în explorarea polară și fără legături cunoscute cu politicieni sau diplomați ruși, parte a expediției ruse la Polul Nord.
Reporterii RFE/RL au încercat în mai multe rânduri să îl contacteze, prin email sau chiar la hotelul de la Belgrad - din al cărui Consiliul de Administrație a făcut parte până cu două săptămâni înainte de evadarea lui Uss.
Însă, călătoria lui Lolic la Polul Nord e doar o parte dintr-o poveste complicată despre explorarea polară rusească în epoca post-sovietică, o poveste cu ego-uri mari, exploratori ambițioși, oameni de afaceri bogați și guvernul rus.
Job italian
Evadarea lui Artyom Uss din arestul la domiciliu a fost un moment jenant pentru autorițățile italiene. Om de afaceri a cărui familie avea investiții în hoteluri, imobiliare și altele, el fusese arestat în anul precedent, pe 17 octombrie 2022, când voia să plece de pe aeroportul din Milano.
Era pe lista de „căutați” a Departamentului american al Justiței, care îi acuzase pe el, pe un alt rus și alte câteva persoane, că au pus la punct o schemă prin care duceau în Rusia tehnologie cu uz dual, evitând astfel sancțiunile occidentale. O parte din această tehnologie, spun procurorii americani, a ajuns în armamentul folosit de Rusia în războiul împotriva Ucrainei.
Pe 22 martie 2023, a doua zi după ce un tribunal din Italia i-a aprobat extrădarea, Uss a dispărut de la vila în care locuia, în sudul orașului Milano, și și-a scos și brățara pentru supraveghere. Două săptămâni mai târziu, a apărut în public în Rusia.
În următoarele luni, autoritățile italiene au anunțat acuzații penale împotriva a șase oameni care ar fi fost implicați în evadarea lui Uss. Trei dintre ei sunt reținuți în Croația, Italia și Slovenia și cel puțin unul așteaptă să fie extrădat în Statele Unite. O a șaptea persoană, Dmitri Cirakadze, a fost arestată de poliția italiană pe 14 iunie.
Nu se știe unde se află Srdjan Lolic acum.
Dar pe 14 aprilie 2023, la 22 de zile după evadarea lui Uss - era la Polul Nord.
A ajuns acolo prin Barneo.
„A pierdut controlul taberei Barneo”
De-a lungul a câtorva zeci de ani, oamenii de știință sovietici și ruși, precum și militarii, au fost pioneri ai folosirii bazelor plutitoare, construite pe gheața în derivă - era metoda prin care își mențineau prezența în apele arctice.
Inginerii foloseau avioane cargo mari, precum Ilyushin-76, ca să poată aduce echipamente precum buldozere, generatoare, mașinării, cu care să facă o pistă și să întemeieze o tabără din corturi.
Aeronave mai mici, precum elicopterele Antonov-72 și Mi-8, transportau oameni între diferite baze plutitoare.
Tabăra polară Barneo în 2003
În anii 1990, într-o perioadă în care multe organizații științifice rusești erau aproape distruse după prăbușirea URSS, doi exploratori francezi, Bernard Buigues și Christian de Marliave, au adunat logistică și infrastructură și au fondat tabăra polară Barneo, care a devenit una dintre cele mai cunoscute.
Buigues a fost creditat cu câteva descoperiri paleontologice majore - a găsit în permafrostul siberian mamuți lânoși înghețați.
În 2002, operarea stației Barneo a fost preluată de un pilot și om de afaceri rus pe nume Aleksandr Orlov. Termenii preluării nu au fost prea clari. O postare de pe un bloc dedicat explorării polare sugerează că n-ar fi fost o predare voluntară.
Mai mult, în biografia miliardarului și aventurierului polar suedez Frederik Paulsen - care a cumpărat el însuși peste câțiva ani operațiunea Barneo - se sugerează că ceea ce a făcut Orlov a fost preluare ostilă și că exploratorul Bernard Buigues ar fi fost amenințat.
„Mi s-a spus: poți ține mamuții, dar nu te mai atinge în veci de Polul Nord” - astfel e citat Buigues în cartea publicată în 2015, care a avut și o versiune în limba rusă, tipărită la editura lui Paulsen. „Erau vremuri dificile pentru capitalismul rus, tânăr și încă sălbatic, cu redistribuirea proprietății și cu o competiție dură, dacă nu chiar brutală”.
„A pierdut controlul taberei Barneo”, se spune în carte.
Conform biografiei lui Paulsen și a poveștilor spuse de alți aventurieri polari, francezii au continuat să lucreze în zonă, folosind unele resurse rusești precum elicopterele.
Totuși, în martie 2005, Cerpolex, companie de sprijin logistic, a forțat oprirea prematură a trei expediții polare. Cauza, a scris unul dintre organizatorii expediției pe un blog, a fost „o dispută între operatorii de logistică, care a provocat o situație prin care nu mai putea fi garantată siguranța expedițiilor”.
Nici Buigues, nici de Marliave nu au putut fi contactați pentru comentarii.
O capsulă din titan cu steagul Rusiei - pusă pe fundul Oceanul Arctic în timpul expediției cu minisubmarinul Mir-1 din august 2007.
Oaspeți regali și politica fundului mării
Timp de aproape douăzeci de ani, Barneo - care e ridicată în fiecare an, în primele săptămâni din aprilie, când gheața e suficient de groasă încât să susțină echipamentul greu - a fost cea mai importantă cale a călătorilor către Polul Nord.
Pe aici au trecut oameni de știință, exploratori, aventurieri, chiar trupe ale armatei. Ministerul rus al Apărării a organizat excursii foarte mediatizate la Barneo - una dintre ele, din 2016, a avut în componență unități ale forțelor speciale din Cecenia.
Dar cei mai mulți vizitatori ai locului - care se află la circa 100 de kilometri de Polul Nord, în funcție de starea gheții - au fost turiști, majoritatea străini, spune un om de știință care a fost de mai multe ori, la sfârșitul anilor 2000, la Barneo. Iar mare parte dintre ei au ajuns la tabără prin Spitsbergen, o insulă din arhipelagul norvegian Svalbard.
În cartea lui de memorii din 2023, prințul Harry al Marii Britanii povestește cum a trecut prin Barneo, în timpul unei călătorii în scopuri caritabile la Polul Nord. Și Prințul Albert II de Monaco a vizitat tabăra, în 2006. Printre alți vizitatori sunt directori importanți ruși, politicieni cunoscuți ori șeful FSB.
Omul de afaceri rus Aleksandr Orlov a murit în mai 2017, în urma unui atac de cord, la câteva zile după finalul sezonului. Soția lui, Irina, a devenit proprietara taberei, pe care a supravegheat-o în următorul an, când a fost populată de sute de turiști.
Spre sfârșitul lui 2018, Paulsen - moștenitorul unui imperiu farmaceutic, un om care a investit sume importante în aventuri polare și în infrastructură turistică din Rusia - a cumpărat Barneo.
Tot atunci a înființat o nouă enitate juridică, Barneo LLC, deținută complet de compania elvețiană Barneo AG, controlată de Paulsen. Marca Barneo a fost și ea înregistrată pe numele unei companii elvețiene, Polar Holdings, deținută tot de Paulsen.
Submersibiului MIR-2, în timpul expediției din 2007 pe fundul Oceanul Arctic.
La rândul lui, Paulsen era deja faimos de vreo zece ani. În 2007, două submersibile rusești Mir s-au scufundat pe fundul Oceanului Arctic, la 4.261 de metri adâncime - în urma expediției, pentru a sublinia eforturile Rusiei de a revendica fundul mării, în adâncuri a fost înfipt un steag rusesc din titan.
Momentul a fost ridiculizat de către țările vestice, dar a fost prezentat în Rusia ca un triumf.
În submerisbilului principal era un explorator rus faimos, Artur Chilingarov, care era - la acel moment - șeful Societății Ruse de Geografie. Mai apoi, a fost decorat, chiar pentru momentul steagului, de către președintele Vladimir Putin. Chilingarov a murit anul acesta, pe 1 iunie.
Paulsen era în al doilea mini-submarin și a plătit 1,5 milioane de dolari pentru ocazia de a călători până pe fundul mării. În următorul an, și el a fost onorat cu o medialie de către Vladimir Putin. A devenit apoi membru al Societății Ruse de Geografie, iar în 2008 a fost numit consul onorific al Rusiei în orașul elvețian Lausanne.
Vladimir Putin îl decorează pe Frederik Paulsen - membrul suedez al expediției arctice din 2007, cu Medalia Prieteniei.
„Cine a zis că Polul Nord e simplu?”
În ultimii ani, datorită mai multor evenimente, operațiunile de la Barneo nu au mai fost posibile: schimbarea climatică, temperaturile polare mai ridicate, restricțiile impuse de pandemia de Covid, invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, sancțiunile occidentale.
2019 a fost primul an din 2002 în care tabăra nu s-a deschis, pe fondul unei dispute privind folosirea aeronavelor ucrainene Antonov.
Incertitudinea a încetinit și mai mult turismul polar din Barneo și din Rusia, chiar dacă Kremlinul a continuat să investească în regiunile nordice ale țării, sperând să facă profit din peisajul înghețat.
Între timp, Paulsen și-a văzut de investiții. Deja înființase o editură care tipărea cărți în limba rusă despre Arctica și Antarctica, și făcuse câteva clinici de fertilizare.
În aprilie 2021, Paulsen a plecat către capitala regiunii Krasnoiarsk, unde s-a întâlnit cu guvernatorul de atunci, Aleksandr Uss, care se lăudase public despre prietenia lui cu Putin. Uss și Paulsen au discutat despre deschiderea unei noi căi către Polul Nord, via Khatanga, după cum e scris într-un comunicat de presă oficial.
Paulsen a investit în reconstrucția și rebrandingul unui hotel vechi din Khatanga – care se cheamă acum Mamont Inn (aduce aminte de varianta rusă a cuvântului „mamut”). A cumpărat și un avion An-74, ca să aducă turiști la Barneo - informația a fost comunicată public. Timp de câțiva ani, compania lui a produs o serie de votcă rusească de lux, numită... Mamont.
Paulsen nu a răspuns la niciunul dintre emailurile pe care reporterii RFE/RL le-au trimis către compania lui sau către fundațiile caritabile. Jurnaliștii nu au reușit să îl contacteze nici pe directorul Barneo AG, compania care deține tabăra.
Există, însă, o postare din 14 mai, de pe social media în limba rusă, în care editura lui Paulsen vorbește despre istoria Barneo și despre problemele întâmpinate în ultima vreme.
„Frederik Paulsen a investit masiv de-a lungul anilor pentru a întreține această companie, el crede în afacerea lui și nu e pregătit să renunțe la ea. În situația actuală, a decis că e necesar transferul tuturor activităților în Rusia”, se spune în postarea pe pe siteul rusesc de social media VK, unde e descrisă și investiția lui Paulsen la Khatanga.
„Compania lui Paulsen încearcă să rezolve toate problemele - de la ajutor pentru vize la emiterea unor carduri bancare temporare, pe care le pot folosi turiștii acolo”, se spune în postare. „Dar cine a spus, și când, că Polul Nord e simplu?”.
Intră în scenă sârbul
Pe 16 martie 2023, exact când erau în toi pregătirile de deschidere la Barneo, autoritățile norvegiene au refuzat să permită avioanelor Antonov să folosească spațiul aerian deasupra Svalbard pentru a zbura spre/dinspre Barneo. Norvegienii au invocat cauze legate de mediu. Decizia a făcut aproape imposibilă deschiderea lui Barneo.
O săptămână mai târziu, la vreo 3.700 de kilometri sud vest de Svalbard, Artyom Uss evada din arestul la domiciliu din Italia.
În Serbia, Srdjan Lolic era un om de afaceri cvasi-necunoscut, în vârstă de 51 de ani, care fusese, până pe 9 februarie 2023, membru al Consiliului de Administrație al unui hotel din Belgrad, numit Putnik Inn. Prezența lui pe social media e redusă și nici nu e cunoscut ca fiind aventurier polar sau ca cineva intersat de sporturi extreme sau de călătorii.
Numai că există o serie de postări pe social media făcute de către un parlamentar pro-rus din Muntenegru, de pe 14 aprilie 2023, în care îl vedem pe Lolic vizitând regiunile polare ruse. Într-una dintre ele, e chiar e o pistă înghețată care pare a fi de la Barneo, în fața unui AN-72, avion cu număr de înregistrare al unei unități militare din orașul rusesc Tver.
„Acesta este primul sârb din istorie care a dus steagul sârbesc la Polul Nord. Jos pălăria, Srjdan!”, scrie parlamentarul Vladislav Dajkovic în explicația foto.
Mai există și o altă serie de fotografii și clipuri video, publicate de Sergei Ponomarenko, guvernatorul adjunct al regiunii Krasnoiarsk, în care Lolic poate fi vâzut dansând în horă împreună cu un alt grup de vizitatori. Lolic îl ține de braț pe Ponamarenko în timpul dansului.
Unii dintre acești vizitatori au ajuns cu aceeași companie aeriană, alții sunt de la Ministerul rus al Situațiilor de Urgență, alții de la altă companie de chartere aeriene.
În alt clip, difuzat de televiziunea rusă de stat, Lolic este într-un grup de oameni care au diverse steaguri, inclusiv unul dedicat Academiei Siberiene de Pompieri și Salvare.
Într-un comunicat de presă transmis de Academie se spune că delegația instituției a călătorit „mai mult de 4.000 de kilometri” de la Khatanga la baza Cape Baranov din arhipelagul Severnaya Zemlya: „Următoarea oprire a fost Centrul de Expediții Barneo al Societății Ruse de Geografie. De acolo, am plecat cu elicopterul la Polul Nord, unde am ridicat drapelul într-o ceremonie solemnă”.
Câteva săptămâni mai târziu, Lolic a dat un intrerviu tabloidului Srpski Telegraf:
„Întrucât mă consider patriot - și aceasta a fost unul dintre motivele principale pentru care m-am înscris în expediție - am dus drapelul Serbiei și l-am aborat la 90 de grade latitudine nordică”, spune el. „Am vrut ca, în felul ăsta, să prezint lumii țara noastră. Prin urmare, a fost o onoare pentru mine să reprezint Serbia ca bărbat și ca aventurier”.
Lolic spune că, pe drumul înapoi, a mers cu o aeronavă până în capitala regiunii Krasnoiarsk, apoi a mâncat și a fost la slujba de la biserica ortodoxă împreună cu Aleksandr Uss, omul pe care autoritățile americane îl numesc „aliatul apropiat” al lui Putin.
Uss și-a anunțat demisia din funcția de guvernator la cinci zile după publicarea interviului cu Lolic. Acum, este legiuitor în camera superioară a parlamentului rus.
Repoterii RFL/RL au încercat să-l contaceze pe Lolic pentru comentarii. Nu se știe unde se află acesta acum.
Acest articol a fost publicat inițial pe rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.