Cum opera rețeaua de contrabandă cu parfumuri din Portul Constanța

Portul Constanța

Contrabandiștii care au vândut în România și în alte state europene parfumuri de lux falsificate au fost reclamați chiar de reprezentanții marilor producători. Aceștia s-au plâns procurorilor că au pierderi de milioane de euro din cauza produselor falsificate.

Portul Constanța este una dintre intrările maritime în Europa a produselor contrafăcute care provin în special din China și Turcia, așa cum reiese din numeroasele anchete în cazuri de contrabandă din ultimii ani.

Ascunse în containere, produsele unor mărci cunoscute sunt ținta predilectă a celor care vor să introducă marfa contrafăcută în România și apoi în Europa. Așa a fost și cazul rețelei formate din 40 de persoane care a introdus prin Portul Constanța, începând cu luna mai 2020, parfumuri false în valoare de 25 milioane de euro.

Din cele 40 de persoane implicate în contrabandă, nouă au fost plasate în arest preventiv. Printre cei care vor trebui să stea 30 de zile după gratii se numără și doi vameși. Cei doi polițiști de la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate care făceau și ei parte din rețea au fost plasați sub control judiciar, conform datelor primite de la DIICOT.

În ancheta Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) valoarea parfumurilor false a fost calculată ținându-se cont de prețul de catalog al unui parfum și nu de prețul cu care acestea era vândut.

Îți mai recomandăm Corupție la nivel înalt în Portul Constanța: comisar-șef implicat în contrabandă cu parfumuri de 25 mil. euro

Europa Liberă a reușit să afle de la anchetatori și de la reprezentanți ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în subordinea căreia se află Portul Constanța, amănunte legate de modul de operare al rețelei.

Cât costă un Louis Vuitton fals

Mărci de îmbrăcăminte sportivă ca Nike și Adidas, haine de lux ale unor mărci ca Louis Vuitton, Gucci, Prada, dar și parfumuri ale unor branduri ca Dior și Yves Saint Laurent sunt preferate pentru contrafacere.

O geantă falsă Louis Vuitton este realizată în Turcia cu 10 euro, iar în România este vândută cu 100 de euro, iar în alte state din Europa se poate ajunge și la 500 de euro, „depinde cât de naiv e clientul și poate fi păcălit că poșeta este reală. Pe lângă textile și parfumuri, se mai preferă contrabanda cu jucării și țigări, au explicat pentru Europa Liberă reprezentanții ANAF din Portul Constanța

Sesizarea

Toate mărcile celebre sau reprezentanțele lor în România au făcut plângeri penale legate de contrabandă cu mărfuri false. Sunt mai multe dosare în lucru pe acest subiect, precizează Parchetul General.

O astfel de sesizare a fost realizată în urmă cu doi ani și a venit din partea reprezentanților unor mărci de parfumuri de lux, producătorii sesizând, prin sistemul european de alertă, prezența unor produse false pe piață. Una dintre investigații privește parfumurile care au intrat ilegal în România prin Portul Constanța începând cu luna mai 2020, așa cum au anunțat procurorii DIICOT.

Asta nu înseamnă că rețeaua nu opera de mai mult timp, înseamnă doar că din mai 2020, contrabandiștii au fost monitorizați, iar procurorii au probe legate de posibile infracțiuni”, au explicat procurorii.

Lăzi cu parfumuri de contrabandă.

DIICOT a anunțat, săptămâna trecută, că a efectuat 57 de percheziții care au vizat o rețea formată din 40 de persoane care se ocupau cu falsificarea și apoi vânzarea unor parfumuri de lux.

Scara ierarhică a rețelei

Rețeaua descoperită de procurorii DIICOT era formată din patru categorii de contrabandiști (inclusiv autorități), iar fiecare nivel depindea de celălalt pentru reușita operațiunilor.

  • Primul nivel: inițiatorii

Sesizarea producătorilor de parfumuri a fost confirmată în mare parte de anchetatori. Rețeaua a fost pusă la punct de oameni de afaceri din România și Turcia, conform procurorilor DIICOT. Afaceriștii din Turcia făceau rost de produsele contrafăcute, iar ​„partenerii" români se angajau să distribuie parfumurile în Europa.

Pe lângă oamenii care asigurau producția și desfacerea, trebuia găsit și o modalitate de transport care să nu trezească suspiciuni. În acest caz, procurorii au descoperit că rețeaua de contrabandă se folosea de o compania care exporta cuptoare electrice în România. Astfel, parfumurile false era lipite sau încorporate în aceste cuptoare.

  • Al doilea nivel: dealerii

Din Portul Constanța, parfumurile ajungeau în principal în București. „Mare parte din marfă a fost vândută aici, în București. Contrabandiștii au dat parfumuri false unor persoane care ajungea în final să le vândă unor funcționari sau angajați ai unor instituții publice”, ne-a mai transmis o sursă din anchetă.

Din Capitală, parfumurile false ajungeau, conform datelor oferite de DIICOT, și în orașe ca Cluj, Constanța, Vrancea, Bacău și Ilfov. Însă, distribuția parfumurilor false nu se oprea la România. Marfa de contrabandă ajungea și în state din Europa. De altfel, anchetatorii DIICOT au efectuat percheziții, ajutați de Interpol, și în Franța și Italia.

Containerele din Portul Constanța sunt verificate doar de oameni și cel mult de un câine special dresat

  • Al treilea nivel: controlorii

Chiar dacă parfumurile false erau ascunse bine, contrabandiștii riscau să fie prinși la controalele realizate de vameși. „Riscul cel mare nu era că vor fi prinși, ci că pierd marfa, marfa care este plătită de obicei după ce parfumurile false erau vândute și ele în Europa. Dacă rămâi fără marfă, nu o poți plăti și atunci vine rețeaua turcească și te obligă să plătești, explică la Europa Liberă un procuror specializat în trafic de mărfuri.

Introducerea în țară a produselor contrafăcute s-a realizat în baza înțelegerii prealabile stabilite de către cetățenii turci cu doi inspectori vamali, care au asigurat efectuarea unor controale necorespunzătoare, astfel încât să nu fie semnalate produsele ascunse în interiorul containerelor”, au precizat procurorii DIICOT.

Cum vameșii români nu au scanere sau alte dispozitive moderne, singura metodă de control al unui container este ca acesta să fie desfăcut și verificat manual. „Controalele sunt realizate de obicei în urma intuiției vameșului și a actelor care lui i se pot părea suspecte sau nu”, ne-au transmis reprezentanții Administrației Portului Constanța.

În cazul acestei rețele, contrabandiștii s-au asigurat că vameșii nu vor controla atent sau nu vor verifica deloc transporturile de cuptoarele electrice în care erau ascunse parfumurile false. Oamenii de afaceri turci și români plăteau mită, conform DIICOT, unor vameși de la Biroul Vamal de Frontieră Constanța Sud, unui un inspector vamal din cadrul DGFP Galați – Biroul Vamal de Frontieră Constanța Sud și către doi inspectori vamali din cadrul Biroului Vamal de Frontieră Constanța.

Rețeaua de contrabandă folosea transporturi de cuptoare electrice.

  • Al patrulea nivel: polițiștii sau supracontrolul

Însă, pentru ca tot mecanismul contrabandei să funcționeze perfect, „fără niciun risc”, era nevoie să fie implicat și un „supracontrol”. Mai exact este vorba de membri ai Biroului de Combatere a Crimei Organizate.

Aceștia pot intra în port și verifica un container peste voința vameșului de tură. Conform procurorilor DIICOT, au fost atrași în rețea, în schimbul unor mite, un comisar șef de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța și un agent șef principal de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Porturi Maritime. Cei doi sunt frați.

Ei „au asigurat permisiunea derulării operațiunilor de contrabandă, fără a lua, potrivit competenței, măsurile corespunzătoare pentru combaterea acestora și, totodată, au oferit garanția efectuării în condiții de siguranță a acestor operațiuni, prin utilizarea sistemului relațional deținut în mediul lucrătorilor din cadrul Biroului Vamal de Frontieră Constanța Sud, prin prisma atribuțiilor de serviciu și a prerogativelor conferite de funcțiile deținute, în scopul monitorizării procedurii de vămuire şi control al operațiunilor de import al mărfurilor vizate”, au explicat procurorii DIICOT.

Distribuția și împărțirea profitului

Produsele de contrabandă au fost distribuite sau erau destinate distribuirii către clienți din România și din alte țări ale Uniunii Europene, „valoarea acestora, în cazul comercializării ca parfumuri de marcă, fiind estimată la aproximativ 25 milioane euro”, susține DIICOT.

Suma de 25 de milioane de euro nu reprezintă banii obținuți de rețea în urma vânzării produselor, ci valoarea de catalog a parfumurilor falsificate și vândute mult mai ieftin. „Un parfum Dior care costă în magazinele de reprezentanță 70-80 de euro, era vândut de membrii rețelei și cu 20 de euro”, ne-a explicat o sursă din anchetă.

Parfumurile contrafăcute erau vândute și cu 20 de euro, în timp ce un produs original costa peste 50 de euro.

Conform datelor transmise de DIICOT, rețeaua a făcut patru transporturi în perioada mai 2020 - februarie 2021, transporturi prin care au adus în Portul Constanța 585.620 de parfumuri purtând însemnele distinctive ale unor brand-uri de lux.

La fiecare parfum contrafăcut vândut, producătorul din Turcia, cel care asigura și modul de transport, avea maximum șapte dolari. Vameșii și polițiștii români aveau un dolar, iar restul aparținea inițiatorilor rețelei. Vameșii și polițiștii români erau plătiți de turci după ce parfumurile false ieșeau din port.

Astfel, „liderii grupării au promis, iar după obținerea liberului de vamă pentru fiecare dintre operațiunile de import, au oferit, cu titlu de mită, suma totală de 489.000 de dolari americani, sumă ce reprezenta aproximativ 1 USD pentru fiecare dintre cele 460.820 de parfumuri contrafăcute introduse prin contrabandă, plus suma fixă de 30.000 de USD, oferită pentru un transport”, au mai explicat reprezentanții DIICOT.

Conform surselor Europa Liberă rețeaua nu a scos mai mult de cinci milioane de dolari din tranzacția cu parfumuri false, iar ultimul transport nu a fost valorificat în totalitate.

Acuzațiile

Potrivit DIICOT, grupul infracțional organizat este acuzat de „contrabandă, luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, punerea în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare în formă continuată şi folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă".