Boris Johnson a fost dus ieri seară la spital, din precauție, pe fundalul îmbolnăvirii lui cu COVID-19. The Telegraph, ziarul eurosceptic, aflat în vârful campaniei pro-Brexit și în care publică de altfel Johnson, scrie că doctorii se vor concentra asupra funcționalității plămânilor acestuia, deoarece simptomele lui au rămas, la 10 zile după ce a fost testat pozitiv.
În afară de asta, în presa din Anglia principalul subiect este azi schimbarea mult așteptată, efectuată în weekend, a conducerii și direcției ideologice a partidului laburist. Ultra-stângistul și complezentul față de Rusia Jeremy Corbyn s-a retras, în cele din urmă, lăsându-i locul lui Keir Starmer.
Acesta a avut ca prim gest politic acela de a anunța că regretă antisemitismul abia reprimat al precedentei conduceri a opoziției Labour. De asemenea, el i-a dat pe loc postul de ministru de externe din culise (shadow foreign secretary) rivalei lui de până acum la șefia partidului, Lisa Nandy, purcezând astfel la o întinerire și feminizare a partidului.
De asemenea, cum a scris-o ieri săptămânalul de duminică The Observer, Keir Starmer l-a sunat de îndată pe Boris Johnson (înainte ca acesta să fie dus la spital) pentru a-i propune colaborarea totală a opoziției în lupta împotriva pandemiei.
În acest timp, The Times se ocupă în detaliu de discursul Reginei, transmis ieri seara în direct, în care ea a promis că vremurile bune se vor întoarce.
Dacă se vor întoarce rapid rămâne însă de văzut. Le Monde, la Paris, are un interviu cu filozoful Emanuele Coccia care explică cum Pământul poate acum să se debaraseze de noi prin cea mai mică din creaturile sale: virusul.
Pandemia actuală reînscrie omul în natură, spune Coccia. Rezultatul măsurilor planetare de izolare este că orașul a dispărut, sau că cel puțin s-a retras și este etalat acum în fața noastră ca într-o vitrină. Nu mai există spațiu public, iar populația se regăsește singură în fața unui vid enorm, cu comunitatea suspendată și cu tentative disperate de a o reproduce în miniatură.
Populismul lui Orbán și al lui Kaczynski
În acest timp, Financial Times (FT) deplânge deriva totalitară din Ungaria a lui Viktor Orbán, care profită de epidemie și de slăbiciunea Europei pentru a se erija în dictator oportunist și corupt acasă la el. Dincolo de toate argumentele puterii de la Budapesta legate de necesitatea combaterii epidemiei, cotidianul finanțelor din Londra, FT, notează că joia trecută a fost adoptată în regim de urgență o lege prin care sunt clasificate informațiile privind construirea unei căi ferate între Budapesta și Belgrad, proiect în valoare de 2 miliarde euro, din care o bună parte îi revine miliardarului Lorinc Meszaros, prieten din copilărie al lui Orbán.
În asta, cum vedem tot în FT, Ungaria lui Orbán nu se arată diferită de Algeria, unde puterea se folosește de asemenea de epidemie pentru a instaura măsuri autoritare ce par definitive.
Tot așa, jurnalista americană Anne Appelbaum (ea fiind, incidental, soția fostului ministru polonez de externe Radek Sikorski), scrie în The Atlantic că pandemia e doar o scuză pentru Orbán, care nu dorește altceva decât puterea totală.
La fel, foarte conservatorul, în vremuri normale, cotidian german Frankfurter Allgemeine Zeitung(FAZ), a publicat în weekend un comentariu intitulat Democrația în pericol, în care vorbește nu doar despre Ungaria lui Orbán, dar și despre Polonia lui Kaczynski.
Ba chiar până și site-ul pentru expatriați din capitala Europei Brussels Times pune întrebarea: Ce naiba s-a întâmplat cu Viktor Orban? cel care, abia ieșit din adolescență în 1989 a mers la Oxford cu o bursă Soros, ca apoi să vedem afișe antisemite în Ungaria, cu Orbán ajuns la putere, iar Universitatea Central Europeană a lui Soros să fie dată afară din țară, obligată să se mute la Viena.
Și tot FT citează răspunsul lui Orbán dat secretarului general al PPE (din care face parte Fidesz, partidul puterii din Ungaria, deocamdată suspendat) Antonio López-Istúriz White. Scrisoarea lui Orbán a circulat și pe rețelele sociale românești, unde mulți au preluat-o cu admirație. În realitate, Orbán nu îi răspunde acolo grosolan spaniolului, cum au crezut mulți români. Acela e de partea lui Orbán și l-a avertizat probabil (dar nimeni nu are textul mesajului anterior) că situația e serioasă în PPE, unde și Angela Merkel a decis că Fidesz-ul trebuie dat afară definitiv.
Merkel a obținut ca 13 partide din 11 țări (adică s-a reunit cvorumul) să ceară oficial excluderea lui Orbán. Românii care palpită când văd un autocrat cred că Orbán a răspuns mândru și arogant, când de fapt el se justifică pe lângă Antonio López-Istúriz White, sperând să mai câștige timp.
Pandemia în Ucraina izolată și fragilă
Dar există și o altă Europă de est, una și mai năpăstuită decât cea a culegătorilor de căpșuni. Le Monde se oprește, în numărul său de astăzi, asupra Ucrainei și a sistemului său de sănătate lovit în plin de pandemie. Pandemia pune sare pe rănile Ucrainei, scrie Le Monde. Acum, cu izolarea generalizată a populației din 17 martie încoace, economia e pe cale de a se prăbuși. Potrivit cifrelor oficiale, Ucraina ar avea mai puțin de 1.000 de persoane infectate, cu doar 23 de morți, dar până acum nu au foste efectuate decât 4.000 de teste.
În absența unei securități sociale cu adevărat funcționale, oprirea economiei Ucrainei a dus la situații dramatice. Între 500.000 și 700.000 de persoane și-au pierdut locul de muncă fără a beneficia de un șomaj adecvat. Potrivit unui studiu oficial, 51% din întreprinderile ucrainene nu vor supraviețui mai mult de o lună în acest regim.
La Moscova, Nezavisimaia Gazeta estimează că de Paști vor avea loc proteste în Ucraina împotriva carantinei.
Tot așa, apropo de Ucraina și teritoriile ocupate, tot la Moscova, Kommersant a avut ideea de a strânge mărturii pentru un complex reportaj în toate teritoriile ocupate de Rusia despre cum se luptă cu coronavirus în zonele cu conflicte înghețate: Donbas, Osetia de Sud, Abhazia, Nagorno-Karabah, Transnistria. Așa aflăm de pildă, că autoritățile din Tiraspol, în Transnistria, își trimit probele recoltate de la populație pentru analiză la Chișinău, din lipsă de alte mijloace.
„Les Mots” qui tuent…
În aceste vremuri de izolare, mulți vin cu sfaturi și recomandări de lecturi pentru claustrați. Tragedie cu ușile închise a pus mare în weekend Libération, cotidianul stângii intelectuale pariziene, pe prima pagină. Tragedia este cea a bătrânilor morți în izolare fără nimeni în apropiere. În Franța, cel puțin 1416 bătrâni au murit abandonați în EHPAD (sigla care desemnează azilurile de bătrâni).
Iată însă că în acest huzur claustrofob în care ne găsim redescoperim splendoarea înfruntărilor ideologice în care, în timpul Războiului Rece, taberele inventau formule asasine pentru a-și nimici adversarii. Unele expresii, desuete, redevin delicioase astăzi. De pildă, pentru comuniști, o intelectuală de dreapta, sau pur și simplu “burgheză”, era o “viperă lubrică”.
Revista lunară franceză Le Monde Diplomatique, în numărul său tocmai apărut pe luna aprilie, operează astfel o reabilitare a lui Sartre din care aflăm că departe de-a fi fost întotdeauna un simpatizant comunist, o vreme mașinăria Kremlinului îl ataca frontal pe autorul nemuritoarei autobiografii „Les Mots”, iar în 1948 președintele Uniunii Scriitorilor din URSS l-a calificat pe Sartre de: “hienă dactilografă”.
Aaah, “hienă dactilografă”! cât de justă expresia, ce artă a invectivei! și cum astăzi suntem reduși la a insulta prin smileys.
Populismul, religia și cum pământul se debarasează de noi
În sfârșit, în Elveția, în afara Europei cu democrația suferindă, Neue Zürcher Zeitung (NZZ) a publicat în weekend mai mult articole despre cum în Germania, în special, dar și în tot occidentul, agricultura a ajuns să nu mai poate funcționa fără lucrătorii sezonieri din Europa de est.
Cât despre epidemie, se știe acum, de mai bine de o lună, că explozia virusului în Franța a pornit de la o adunare evanghelică masivă, fără nici o măsură de protecție, în orășelul alsacian Mulhouse.
Financial Times a prezentat în weekend multe alte asemenea exemple de congregații bisericești care contribuie la răspândirea rapidă, în masă, a virusului. Cu exemple din Sao Paulo, Brazilia, Johannesburg în Africa de Sud și Lagos în Nigeria. În Brazilia, mai ales, unde mulți guvernatori de provincii care au interzis adunările religioase și-au văzut decizia răsturnată de președintele Jair Bolsonaro, care a decretat că bisericile pot să nu intre în carantină, pentru că oferă servicii esențiale. Bolsonaro a primit întotdeauna un sprijin masiv din partea bisericilor evanghelice, în plină expansiune, și le curtează sistematic favorurile.
În comparație cu asta, constată FT, în Iran sau Arabia Saudită autoritățile religioase au abordat cu totul altfel chestiunea și au decis închiderea locurilor sfinte și a moscheilor și suspendarea pelerinajelor.
Asta contrastează total cu ceea ce face în Italia liderul Ligii, dreapta naționalistă italiană, Matteo Salvini, cere deschiderea bisericilor de Paște. Citat în La Repubblica: -- “Știința singură nu ajunge. Ne trebuie și bunul Dumnezeu.” (“La scienza da sola non basta: serve anche il buon Dio”).
Argumentul fiind probabil că cei care mor n-au crezut suficient.