Înalta Curte de Casație și Justiției (ICCJ) a publicat pe cele două pagini de internet ale sale, cea veche și cea nouă, care merg în paralel pentru o perioadă, două decizii contradictorii cu privire la soarta rechizitoriilor în cazuri de evaziune fiscală care nu au în conținutul lor și un raport de expertiză de specialitate, scriu G4Media și Hotnews.ro.
Curtea de Apel București ceruse Instanței Supreme, pentru uniformizarea practicii judiciare, lămuriri cu privire la o chestiune de drept în materia evaziunii fiscale și anume să spună dacă rechizitoriul trebuie întors sau nu la procuror în cazul în care acesta nu conține și raportul de expertiză de specialitate.
În termeni de specialitate, Curtea Supremă a trebuit să se pronunțe „dacă neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței și atrage restituirea cauzei la procuror”.
Într-o primă afișare, făcută pe pagina sa veche, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a spus că nu este nevoie ca rechizitoriul să fie returnat procurorului în cazul în care acesta nu conține expertiza de specialitate, pentru ca într-o afișare absolut similară, pe pagina nouă, să susțină contrariul.
Astfel, în prima postare, susține că „În interpretarea art.10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024 (publicată în Monitorul Oficial nr.437 din 13 mai 2024), neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate nu determină (s.n.) neregularitatea actului de sesizare a instanței şi restituirea cauzei la procuror”.
Articolul 10 din legea citată se referă la dosarele de evaziune fiscală.
Altfel spus, nu este nicio problemă dacă rechizitoriul nu conține expertiza de specialitate și că rechizitoriul își poate urma cursul firesc în instanță, fără să fie nevoie de trimiterea sa înapoi la procuror pentru completare.
În cea de a doua postare, se susține că „neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină (s.n.) neregularitatea actului de sesizare a instanței și restituirea cauzei la procuror”.
Adică procesul nu mai poate continua și dosarul trebuie restituit procurorului pentru completare.
Lipsa sau prezența negației „nu” atașată verbului „a determina” schimbă total situația dosarului și cursul pe care acesta îl ia, cu consecințe asupra tututor dosarelor de evaziune fiscală aflate pe rolul instanțelor din București și din toată țara, mai ales că prima versiune a fost deja trimisă deja în teritoriu, devenind obligatorie pentru toate instanțele.
Întrebat de G4Media cum stau lucrurile, de ce au fost publicate două decizii cu efecte total diferite și care este cea corectă, purtătorul de cuvânt al Curții Supreme, Victor Alistar, dă de înțeles, fără a o spune explicit, că decizia publicată pe pagina nouă a Curții Supreme (www.iccj.ro) este cea corectă, care o „rectifică” astfel pe cea de pe pagina veche.
Îți mai recomandăm De ce s-ar teme evazioniștii de Justiție? Cifre: unul din două dosare de evaziune care ajunge în instanță se prescrie„Eroarea umană de publicare” nu are încheiere de rectificare
Într-un comunicat emis între timp, ICCJ spune că a fost doar „o eroare umană de publicare, survenită în procesul de afișare a documentului”, care nu modifică cu nimic decizia luată de completul de 9 judecători care au participat la soluționarea cauzei, dând de înțeles că decizia corectă este fără negația „nu”.
Adică varianta corectă este cea de pe pagina nouă de internet, conform căreia lipsa expertizei determină oprirea procesului și returnarea dosarului la procuror.
Numai că o astfel de rectificare nu se face prin simpla publicare în paralel a aceleiași decizii într-o formulare diferită pe cele două pagini, mai scrie G4Media, care citează surse judiciare.
Erorile materiale, spune publicația, se corectează prin „încheieri de rectificare”, care trebuie luate de același complet care a dat hotărârea, iar în cazul de față nu a fost dată o asemenea încheiere.
În comunicatul său, însă, Înalta Curte spune că „diferența apărută între cele două versiuni publicate ale aceleiași hotărâri nu reflectă o schimbare a soluției pronunțate, ci este rezultatul unei erori umane de publicare, survenită în procesul de afișare a documentului. Conținutul eronat a fost rectificat imediat ce neconcordanța a fost identificată, prin raportare la minuta semnată de judecători, singura care are valoare juridică”.
Altfel spus, a fost doar o simplă eroare de publicare și nu una care să impună o decizie de rectificare, pentru că minuta emisă este aceeași, nu aceea a fost îndreptată, ci varianta publicată.
Curtea Supremă atrage atenția că, de fapt, minuta deciziei nu a suferit modificări, fiind cea stabilită în ședința de luni, urmând ca acum să se verifice dacă eroarea a fost făcută de grefier sau de IT-ist.
Până acum, în cele mai multe dintre dosarele de evaziune fiscală nu s-au făcut expertize, ci rapoarte de constatare. Expertizele se fac, de regulă, în dosarele complexe, în cele mai simple fiind suficiente rapoartele de constatare. Numai că legislația privind combaterea evaziunii fiscale a fost modificată anul trecut și a introdus obligativitatea realizării unei expertize de specialitate pentru stabilirea prejudiciului în dosarele de evaziune fiscală.
Până la aceste modificări, expertiza de specialitate era facultativă, de unde și practica neunitară a instanțelor și solicitarea Curții de Apel București către Curtea Supremă pentru uniformizarea practicii judiciare.
Îți mai recomandăm Judecătoarea Raluca Moroșanu: Mandatele de supraveghere în cazuri de corupție a judecătorilor, inutileEuropa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI