De ce au ajuns orașele mici printre zonele cele mai sărace din România

Reprezentanții celor 216 orașe mici și mijlocii (categorie în care nu intră cele 103 de municipii) spun că există comune în care situația bugetelor și, în consecință, a bunăstării locuitorilor e mai bună decât cea a localităților pe care le conduc.

Aceasta pentru că în comune se poate trăi din agricultură și din ce produce o mică gospodărie. În schimb, o parte dintre locuitorii orașelor nu dețin nici măcar o fermă de subzistență, iar industriile în jurul cărora s-au dezvoltat localitățile lor, în perioada comunistă, nu mai există.

Săptămâna trecută, conducerea acestor localități a încercat să-l convingă pe ministrul de Finanțe, Alexandru Năzare, să schimbe modul de împărțire al bugetului către unitățile administrative. Scopul: să nu se adâncească sărăcia orașelor. „Nu știu dacă am reușit să-l convingem. Dar dacă nu se schimbă nimic, majoritatea orașelor mici și mijlocii riscă să ajungă zone defavorizate”, a spus la Europa Liberă Ionel Chiriță, președintele executiv al asociației care reprezintă aceste localități.

Reprezentanți ai conducerii Asociația Orașelor din România (AOR) spun că aceste localități ar fi ținute în sărăcie de câțiva ani, prin modul în care se întocmește bugetul anual. În România sunt 216 orașe, localități care, potrivit legislației administrative, au peste 5.000 de locuitori, dar și școli și licee care contribuie la dobândirea statutului de „oraș".

„Constatăm, din simulările făcute de asociație, că bugetele locale ale orașelor vor fi în continuare în suferință, făcându-ne incertă buna funcționare și lipsindu-ne de șansa unei dezvoltări locale”, a explicat președintele Asociației Orașelor, Adrian Teban. El este și primar al orașului Cugir, județul Alba.

Mai mult de o treime din populația României (peste 7 milioane de cetățeni) beneficiază de serviciile publice pe care orașele le organizează, finanțează / cofinanțează și gestionează, beneficiarii fiind, în mod egal, locuitorii orașelor și comunelor învecinate, mai explică Adrian Teban.

Cum se formează bugetul unui oraș

Fiecare administrație locală colectează taxele și impozitele impuse firmelor și persoanelor fizice, stabilite de primar și Consiliul Local. În medie, potrivit datelor Ministerului de Finanțe, un oraș cu 15.000 de locuitori adună circa 5 milioane de lei din taxele și impozitele locale.

La aceste sume se adaugă alocările de la bugetul de stat, care vin din două surse. Prima este reprezentată de taxele și impozitele plătite de salariații din acele orașe. Apoi, din cotele de TVA, fiecare oraș primește alte alocări. Însă aceste două surse, taxele pe veniturile salariale și cotele TVA, nu au depășit anul trecut suma de 830 de lei pe cap de locuitor pentru un an calendaristic.

Prin urmare, bugetul unui oraș cu 15.000 de locuitori are un buget de 17-18 milioane de lei (5 milioane taxe locale, restul cota de la bugetul central). Într-o astfel de situație bugetară precară, se găsesc mai mult de jumătate din cele 216 orașe menționate.

În schimb, cele mai bogate comune din România au bugete ce trec de 30 de milioane de ei. Unele stau chiar mult mai bine. De exemplu, Chiajna (Ilfov) avea un buget de 80 de milioane de lei în 2019, Florești (Cluj) de 65 de milioane, Dumbrăvița (Timiș) de 45 milioane iar Mogoșoaia (Ilfov) și Cristian (Brașov) de 42 de milioane de lei, potrivit unui studiu realizat de analizeeconomice.ro.

Regulile bugetului adâncesc sărăcia

• Finanțarea unor servicii de care beneficiază și comunele

Primarii orașelor se plâng că trebuie să asigure funcționarea unor servicii publice de care beneficiază și locuitorii comunelor învecinate. Este vorba, de exemplu, despre unități medicale (spitale şi centre de permanență, licee sau serviciul de evidență informatizată a persoanelor. „Cine are atribuţii date prin legile în vigoare trebuie să aibă alocate şi resursele financiare necesare îndeplinirii acestora" - spune Adrian Teban, preşedintele AOR.

• Politicile sociale ale guvernului sunt plătite şi de primării

Ajutoarele de handicap și bursele școlare, deși sunt stabilite la București, sunt măcar în parte plătite de la bugetele locale. Dacă pentru municipiile bogate, plata burselor de 100 de lei nu este o problemă, ba chiar unele au avut bani să le crească până la 500 de lei, bugetele orașelor mici resimt plata acestor sume.

Pentru 2021, ministerul de Finanțe, Alexandru Nazare, și-ar fi asumat la ultima întâlnire cu reprezentanții orașelor să achite de la bugetul central 90% din indemnizația de handicap și întreaga sumă de 100 de lei pentru bursele școlare. „Aparent este bine, însă copii din orașele mici vor fi defavorizați. În București, primarii vor avea bani să mai adauge pe lângă o sută de lei, încă 2-300 de lei. Un elev dintr-o localitate mică va rămâne cu 100 de lei. Și să știți că sunt elevi buni și în aceste orașe”, spune Ionel Chiriță, președintele executiv al asociației.

• Lipsa bugetelor pentru cofinanțare

Președintele executiv al AOR adaugă la Europa Liberă că, pe lângă celelalte probleme, pentru orașele mici este mai dificil să acceseze fondurile europene. „Este adevărat, în proiecte, cofinanțarea e de 2, 3, 5% din valoarea investiției. Însă, în practică, întreg proiectul face ca primăriile să aibă nevoie să contribuie cu peste 10%. Pentru o primărie de oraș care atrage din taxele locale sub 5 milioane de lei, să cofinanțeze cu 500.000 de lei este o dificultate. Am cerut să fim ajutați prin aplicarea prevederilor din OUG 156/2020, dar ni s-a spus că trebuie să găsim o soluție la noul minister al fondurilor europene”.

Soluția imediată

Pentru ca orașele mici să evite prăpastia sărăciei, AOR a propus ca alocările de la bugetul central să crească până la 950 de lei anual, pe cap de locuitor. „Sumele provenite din cote și din TVA să nu fie mai mici de 950 de lei / locuitor/an și nici mai mici de 2 milioane de lei/comună/an, 6 milioane de lei/oraș /an și 12 milioane lei/oraş/an”.

Orașe sărace și orașe bogate

Potrivit datelor AOR, cele mai defavorizate localități sunt orașele mici și mijlocii, monoindustriale, a căror industrie era dependentă de marile întreprinderi din centrele polarizatoare. Printre acestea: Budeşti, Fundulea (județul Călărași), Bolintin Vale (Giurgiu), Videle, Zimnicea (Teleorman), Fierbinţi Târg, Căzăneşti, Țăndărei (Ialomița), Mizil, Plopeni, Slănic (Prahova).

Dacă cele mai multe din cele 216 de orașe nu au bugete mari, iar șomajul e în floare, sunt și excepții. Membrii platformei UrbanizeHub au realizat anul trecut o analiză privitoare la orașele din România cu cele mai puternice economii.

Clasamentul a fost realizat în funcție de PIB-ul pe locuitor al fiecărei localități. Mai multe orașe mici au primit scoruri mai bune chiar decât Capitala. Însă, mare parte dintre aceste orașe bogate sunt în apropierea unor mari municipii. Pe primele trei locuri, s-au aflat orașele Ghimbav, Mioveni și Otopeni.

Din acest top al orașelor bogate mai fac parte Voluntari (județul Ilfov), Cernavodă și Eforie (Constanța), Curtici și Chişinău Criş (Arad).