România și Republica Moldova au rămas mereu într-o zonă dilematică, în ciuda Parteneriatului Strategic dintre cele două state și a apropierilor succesive, care au avut loc mai ales în al doilea mandat al președintelui Traian Băsescu, între 2010 și 2014.
Scandalul diplomatic din aceste zile nu are însă legătură cu planurile de la București, ci mai degrabă cu problemele interne pe care le are președintele moldovean după scandalul legat de „kuliok”, punga care apare în clipul video care a atras atenția publicului din Republica Moldova și pe care Igor Dodon ar fi primit-o de la Vladimir Plahotniuc.
Îți mai recomandăm MAE, după declarațiile premierului moldovean la adresa României: inacceptabile, limbaj rudimentar
E o formă des întâlnită la liderii balcanici, dar nu numai, ca atunci când au probleme în interior, să arate cu degetul spre exterior. Liderii de la Chișinău au prins din zbor oportunitatea de a răspunde arogant unor critici politice, făcute de un eurodeputat liberal.
România a răspuns la rândul ei, poate, prea acid, direct din sediul Ministerului Externe, unor replici care s-au purtat pe facebook.
Diplomația virtuală a devenit în acest caz o formulă de accentuare a enervărilor, chiar dacă Bucureștiul și-a arătat pe mai departe disponibilitatea de a mentora Chișinăul pe drumul său european.
Pe de altă parte, România nu a avut niciodată o strategie clară și transparentă față de Republica Moldova. Dincolo de retorica integrării micii republici de peste Prut în Uniunea Europeană și regăsirea celor două state în același spațiu economic și securitar, cândva, într-un viitor incert și destul de îndepărtat, Bucureștiul avansează temător dincolo de Prut și nu face risipă de bani. Chiar și așa însă, România a devenit în ultimii ani principalul partener economic al R.Moldova, cu o balanță bilaterală de aproape 2 miliarde de euro. După multe precauții și amânări, România se instalează tot mai solid și pe piața energetică de dincolo de Prut, după ce a preluat rețeaua de transport a gazului din R. Moldova și lucrează la interconectarea rețelelor electrice.
Lucrurile nu merg mai în profunzime, așa cum se insinuează, spre exemplu, Ungaria în Transilvania, în zonele locuite de maghiari, dar nici nu se opresc. În plus, nervozitățile dintre Chișinău și București au fost ținute în frâu. Din 2016, președintele Republicii Moldova este Igor Dodon, un admirator deschis al Federației Ruse.
În ultimii ani, nici România nu și-a exersat excesiv rolul de frate mai mare, atât de deranjant pentru mulți politicieni de dincolo de Prut și nici Igor Dodon nu a revenit la limbajul lui Vladimir Voronin cu referiri ostile la adresa Bucureștiului. Relația dintre România și R. Moldova nu era dintre cele mai bune, dar nici nu scârțâia din toate balamalele, ca altădată.
Derapajele au fost ținute sub control, deși președintele Dodon vorbea vesel despre o Crimee rusească și îi numea pe unioniști „trădători care trebuie interziși”. Discursurile de acest fel erau pentru uz intern și nu avau parte de reacții de la București câtuși de puțin. Totuși, în spatele lor, politica de la Chișinău continuă să fie făcută în paradigma geopolitică în care se află țara: între Moscova, Bucureși, Kiev și Bruxelles.
Îți mai recomandăm Cine câștigă teren în Europa de Est și cui folosește jocul cu istoria
De aceea răbufnirea din aceste zile pornită de la Chișinău, dar amplificată la București, ține mai mult de anul electoral care se parcurge în ambele țări: prezidențialele din Republica Moldova și parlamentarele din România.
Iritarea recentă a premierului de la Chișinău, prin întrebarea retorică continuată în limbaj suburban și adresată europarlamentarului român Siegfrid Mureșan: „Ce-ai făcut june în țara ta, că geme de cea mai mare corupție din Europa?”, a fost urmată de un răspuns dur al Ministerului de Externe din România. Diplomația de la București consideră că atacul premierului moldovean Ion Chicu este „inacceptabil”, „inadecavat”, „lipsit de respect față de România”. Șeful guvernului de la Chișinău a avut un mesaj lung și dezlânat la adresa României, publicat pe Facebook, ca răspuns la câteva critici decente făctute de eurodeputatul liberal din România. Două zile mai târziu, premierul moldovean a dat înapoi și a făcut o jumătate de plecăciune Bucureștiului, pentru ajutorul sanitar primit.
Ministerul de Externe din România a răspuns practic unei răfuieli care s-a purtat pe rețelele sociale, aducând în discuție și lipsa de gratitudine a Chișinăului față de „sprijinul substanțial” și dezinteresat pe care l-a oferit România celor de peste Prut în această perioadă de pandemiei: „Bunăstarea cetățenilor Republicii Moldova nu poate fi asigurată prin declarații publice care denotă un limbaj rudimentar, ci numai prin eforturi în direcția construirii unui stat de drept solid și cu instituții democratice”.
Senzația unor actori politici din Republica Moldova ar putea fi că România privește peste Prut cu o anumită condescendență, mai ales că eurodeputatul Mureșan a lăudat-o pe fosta prim-ministră Maia Sandu, prin comparație cu actualul șef al guvernului. Aceeași percepție, transmisă mai departe prin presa care-i favorizează pe socialiștii lui Dodon, poate ajunge la bazinul electoral mai numeros, care poate favoriza realegerea președintelui moldovean
Îți mai recomandăm Rusia trebuie să fie declarată „inamic” în documentele strategice ale României. Interviu cu generalul Virgil Bălăceanu
Scandalul „kuliok” îi amenință „echilibrul” lui Igor Dodon, care a reacționat la rândul lui vorbind despre balanța pe care este nevoit să o țină între România și Rusia.
Întreaga regiune se află într-o siutație precară, pentru că Rusia, cu toate că are mari probleme din cauza epidemiei de Covid-19, își arată forța brută de câte ori are ocazia: Marea Neagră e doar spațiul în care România și partenerii ei euro-atlantici pot monitoriza mai bine situația. Expansiunea Federației Ruse a început în 2008, odată cu Războiul din Georgia, după și-a instalat a doua enclavă pe teritoriul acestei țări, a continuat în 2014, cu anexarea Crimeii, și, în anii din urmă, cu instalarea a încă unei enclave în Donbas. Teritoriile acestea rechiziționate prin forță sau intimidare sunt formule prin care Rusia își ține înlănțuită vecinătatea apropiată, formată din state care până în 1991 au fost parte a Uniunii Sovietice.
Pe teritoriul Republicii Moldova există enclava Transnistria, un spațiu mic, care din punct de vedere istoric nu a fost nicicând parte a Basarabiei, unde Moscova are trupe și echipamente militare. Dacă Rusiei i se pare că pierde teren în această mică republică, poate transforma conflictul înghețat din Transnistria în câmp de luptă fierbinte, chiar fără să se implice în mod direct, după modelul care a dat roade în Estul Ucrainei. România umblă deci pe cărbuni încinși atunci când intră în Republica Moldova.