Pe acest fundal, tot mai multe voci încep să spună că s-a ajuns la o extremă a absurdului și la o fundătură socială. Nu doar în Franța (măștile au devenit obligatorii începând de astăzi în tot Parisul), ci la nivel global sau cel puțin european.
Astfel, Belgia vecină a plasat Parisul pe lista roșie, a locurilor care nu trebuie vizitate și în urma cărora persoanele care se întorc de acolo trebuie să stea în carantină, dar printre aceste nu se află și... Disneyland Paris. Disneyland e în zona portocalie, în afara Parisului, așa încât belgienii care se întorc de acolo nu sunt supuși carantinei obligatorii, deși orice apreciere empirică a situației ar spune că pericolul de contaminare e mai mare la Disneyland decât pe Champs-Élysées.
În Belgia, de altfel, un grup de medici și savanți din diferite domenii au lansat un apel comun cerând guvernului (guvernelor) să-și revadă strategia. Apelul, publicat în principalele ziare, precum Le Soir sau La Libre Belgique, cere o întreagă nouă strategie și regândirea măsurilor de distanțare socială și de carantină.
„Gestionarea crizei trebuie să fie fondată științific, rațională și proporționată”, spune apelul, care pune la îndoială legitimitatea democratică a experților actuali. Sunt trecute în revistă multele aparente erori ale strategilor crizei și estimările lor considerate catastrofiste și catastrofale în această scrisoare deschisă: faptul că pe plan medical strictețea măsurilor de carantină a dus la creșterea accelerată a mortalității din pricina altor patologii; problema sănătății publice, în special pe plan psihosocial, prin creșterea violenței domestice asupra femeilor și copiilor; apoi planul economic. Distrugerea incalculabilă a economiei, pentru a "salva" atât de puține vieți. În sfârșit, pe plan juridic și etic, erodarea atât de multor libertăți fundamentale.
Amenințarea cu trupe de la Putin
La Minsk, Aleksandr Lukașenka a anunțat că nu va permite ca moneda națională să se prăbușească și că Rusia este gata să-i ofere un împrumut de un miliard de dolari pentru a menține economia în stare de plutire. Asta, în vreme ce șefa opoziției, Svetlana Țihanovskaia, a anunțat din Lituania vecină că cel puțin șase persoane și-au pierdut viața până acum și că ea este gata să-și asume responsabilitatea de a conduce țara.
De la Moscova, Vladimir Putin a confirmat, pe un ton ușor amenințător, că este gata să-i ofere lui Lukașenka forțe speciale pentru a pune capăt tulburărilor, sau, cum o scrie El Pais, în Spania, Putin a precizat că e gata să trimită forțe speciale „în cazul în care situația scapă de sub control”. Tot în Spania, El Mundo îl citează pe Putin care spune că „Rusia se comportă într-un mod mult mai reținut și neutru decât europenii sau americanii”.
În Italia, La Repubblica scrie la rândul său despre o „rezervă specială” de forțe („eine Polizeitruppe als Reserve, cum o precizează la München Süddeutsche Zeitung”) pe care Putin le-ar ține la dispoziția lui Lukașenka. Asta, cum o scrie fără ironie aparentă la Moscova cotidianul de opoziție Kommersant, în cazul în care «elemente extremiste» ar căuta să ocupe clădiri administrative din Minsk.
La Stampa, cotidianul din Torino, revelează în schimb o convorbire telefonică dintre șeful guvernului italian, Giuseppe Conte, și Putin, o „telefonata segreta”, asigură La Stampa, în care Putin i-ar fi spus insistent lui Conte că Europa nu trebuie să se amestece.
De ce se teme Putin
Săptămânalul britanic The Economist își dedică numărul apărut astăzi interogației simple dar existențiale: De ce se teme Putin?
Ei bine, el se teme de ceea ce s-a întâmplat deja, și anume că populația e pe cale de a-și pierde răbdarea, ceea ce îi face pe Putin și Lukașenka să recurgă la ciomag și seringă. The Economist compară ceea ce se petrece acum în Rusia, de la Moscova la Habarovsk, în Extremul orient al Siberiei, unde populația își cere înapoi guvernatorul arestat, cu evenimentele care au schimbat fața Europei (și a lumii) în 1989.
Atât Putin, cât și Lukașenka, aveau un pact cu populația, prin care aceasta trebuia să se țină departe de politică în schimbul bunăstării. Acum, populația simte că dictatorii și-au încălcat promisiunea. Trecutul imaginar și gloria invocată de Putin nu mai funcționează. Asta nu înseamnă însă, estimează The Economist, că regimurile de la Moscova și Minsk se vor prăbuși rapid. Dar, în ciuda afirmațiilor unor figuri importante ale regimului, precum ministrul de externe Serghei Lavrov, pericolul cel mare pentru Putin și Lukașenka nu vine din exterior, ci din nemulțumirea descentralizată a populației.
Ironia face, conclude The Economist, că cineva ca Aleksei Navalnîi este poate ultimul lider al opoziției în stare să controleze furia străzii. Absența lui Navalnîi nu face să scadă intensitatea protestelor, ci doar le face mai puțin previzibile.
Indexul pamperșilor
Tot The Economist, care are obiceiul să ofere unelte teoretice și ludice de analiză economică, precum prețul unui hamburger, de pildă, în diferitele țări, propune în acest număr Indexul pamperșilor.
Săptămânalul constată disparitatea uriașă între prețuri pentru un asemenea produs de-a lungul și de-a latul Europei. De la 74 de euro pentru una din acele uriașe cutii dreptunghiulare cu scutece absorbante în Marea Britanie, la nu mai puțin de 168 de euro pentru aceeași cutie pe site-ul Amazon din Spania. Europa se mândrește cu o piață unică pe care prețurile nu sunt deloc unificate. Săptămânalul constată și momentul în care situația a început să se agraveze: prețurile au încetat orice tendință convergentă în 2008, altfel zis la începutul crizei economice. Răspândirea monedei unice, euro, n-a făcut nimic pentru a ameliora situația.
Asta se poate vedea și în cazul medicamentelor, sector unde nu există absolut nimic unificat, de pildă unele calmante care într-o țară sunt vândute strict pe rețetă se pot cumpăra cu sacul în țara vecină, la supermarket.
Kopftuchverbot neconstituțional
În Germania, Tribunalul federal al muncii a decis că măsurile de interzicere a baticului musulman sunt discriminatorii și neconstituționale. Verdictul vine după ce unele școli din Berlin au interzis învățătoarelor și profesoarelor musulmane, în special de origine turcă, să vină la ore cu capul acoperit (au impus, așadar, un „Kopftuchverbot”).
Tribunalul a considerat că decizia nu are bază legală. Die Zeit oferă toate detaliile.
Banksy salvează migranți
În sfârșit, cotidianul britanic The Guardian anunță că misteriosul artist Banksy a finanțat și decorat o ambarcațiune care salvează migranți în Marea Mediterană, unde nava plutește în acest moment. Nava “secretă” se numește Louise Michel. “Omagiu adus unei feministe anarhiste din Franța”, precizează The Guardian.
În Italia, în acest timp, cum o anunță La Repubblica, guvernul a respins ordonanța guvernatorului Siciliei, Nello Musumeci, prin care se prevedea închiderea porturilor și respingerea tuturor migranților. Atât guvernul Conte, cât și tribunalul administrativ din Palermo, au decis că guvernatorul nu are atribuțiile legale pentru a lua astfel de decizii.
Nava lui Baksy, scrie The Guardian, a salvat deja ieri 89 de migranți, dintre care 14 femei și patru copii, și operează în secret, pentru a nu fi interceptată de autorități, însă aflăm despre ea că este pictată în roz strălucitor. Are probabil deviza lui Descartes: „Avansez mascat” („Larvatus prodeo”, unde „larvatus” vine de la „larva”, un termen sinistru pentru „mască”.)