1. Consumatorul
„Cea mai mare criză de heroină din România a fost în 2001, după 9/11. Atunci, lumea stătea la coadă ca la pâine”, spune Andrei Ștefan. Acum are 37 de ani, e căsătorit și are doi băieți. La 13 ani, le-a cerut prietenilor să-i injecteze și lui heroină, după cum văzuse la fratele mai mare, de 15 ani. Au urmat marijuana, amfetamină, cocaină, ecstasy, tot ce exista pe piața neagră din România. Adică 13 ani de dependență. De unde a pornit totul? Andrei își spune singur, frust și cu autoironie, povestea. E primul episod Europa Liberă din seria #dependențe.
Consumul. „Am început să consum droguri la 13 ani, direct cu heroină. Fratele meu mai mare consuma împreună cu câțiva prieteni de-ai lui și, din dorința de a mă da bine pe lângă ei, de a aparține grupului, am încercat și eu”, spune, în interviul pe care a fost de acord să îl dea Paulei Rusu, Andrei. 13 ani Andrei a fost policonsumator și dealer.
Cum arată dealerul de droguri? „Noi, afirmă Andrei, avem impresia că de multe ori trebuie să ne ferim copiii la școală de dealer și credem că el e un chelios într-un maiou alb, cu tatuaje și un lanț la gât care așteaptă să iasă copiii din școală și îi ia de după gât și le bagă droguri pe gât. În 99,9% din cazuri nu este așa!” Dealerii sunt, în schimb, după cum povestește Andrei din propria experiență, prietenii, cei din cercul apropiat, care te „ghidează”.
Senzația. De ce nu pot dependenții să iasă din joc? Andrei: „Țin minte că mergeam pe stradă sau eram în autobuz, în tramvai și mă uitam la oameni și mă gândeam ce triști sunt oamenii ăștia pentru că ei nu consumă droguri și nu știu că viața poate să fie incredibilă în momentul în care consumi heroină.”
2. Psihiatrul
Medicii știu deja care e traseul dependenței, unde și când apar riscurile pentru orice copil sau tânâr care consumă droguri pentru prima dată. Știu și ce ar putea face părinții pentru a-i proteja pe cei tineri. Dr. Eugen Hriscu este psihiatru specializat în dependențe și a lucrat cu sute de pacienți.
Cum ajunge cineva dependent de heroină? „Cei care dezvoltă o dependență de heroină, afirmă medicul, nu sunt cei care încearcă prima oară, povestesc cum a fost și spun «Mamă! A fost super tare! 100 de orgasme!». Oamenii aceștia, de fapt, nu au un risc de mare de a dezvolta dependența de heroină. E mai mare riscul de a dezvolta o dependență la cel care, după prima doză, spune «A fost ca și cum m-ar fi luat tata în brațe».” Singurătatea favorizează dependența.
Cine duce/pierde/câștigă bătălia? Lupta cu drogurile e o luptă inegală. O duc dependenții, familiile lor, medicii, instituțiile. Iar banii cei mai mulți pentru combatere, spune dr Hriscu, au ajuns la Ministerul de Interne. Iar ministrul Predoiu a afirmat recent că România ar fi pierdut lupta cu drogurile. „Domnul ministru are dreptate”, răspunde medicul, dar cu o precizare: „Lupta cu drogurile a fost pierdută, dar nu de România, ci de Ministerul de Interne. Este o uriașă cacealma să faci prevenție și tratament cu polițiști”, afirmă psihiatrul.
Țara fără centre pentru minori. România nu dispune, în acest moment, de niciun centru special în care să poată fi tratați dependenții minori. Ei ajung, eventual, la psihiatrie, unde sunt îngrijiți alături de copii care suferă de diverse boli mintale. Ceea ce „e incorect și față de copilul cu schizofrenie și față de dependentul de droguri. Avem centre rezidențiale cu paturi pentru adulți, dar nu avem centre rezidențiale cu paturi specializate în tratamentul dependențelor pentru minori”, spune, la #Dependențe, dr Hriscu.
3. Tratamentul
Terapeutic Teen Challenge Center nu este nici spital, nici școală. Dar cei care termină cursurile de aici sun numiți „studenți” și primesc o diplomă.
Cine ajunge la Centru. Oricine e motivat să scape de dependențe. Când ajung aici, tinerii au gândirea dezorganizată, viața lor e un haos, spune coordonatorul centrului. Sunt oameni care nu și-au făcut nici măcar patul timp de ani de zile.
Ce se întâmplă la Centru. 28 de oameni, dintre care opt fete, sunt acum internate în cele două centre ale Teen Challenge. Un concept fără personal medical sau tratamente medicale. Ci reabilitare. Pentru că, afirmă Cătălin Baciu, director executiv Centrul Terapeutic Teen Chalenge, „dacă te-ai apucat de droguri la 12 ani și acum ai 35 și intri într-un centru de reabilitare, practic, emoțional, comportamental, ești un adolescent. Îi învățăm să se concentreze mai mult, îi învățăm să gândească și mai ales ne dorim tare mult să-și formeze sinapse noi, pentru că ei s-au trezit și nu s-au trezit dimineața, s-au trezit pe la prânz și tot ce a însemnat comportamentul lor s-a învârtit în jurul unui singur lucru: să-și procure bani pentru droguri, manipulând, mințind, furând, făcând tot ce pot să facă în ziua respectivă să-și obțină drogul”.
4. Vindecarea
Există viață după dependență? Andrei, 37 de ani, dependent de droguri vreme de 13 ani, face azi prevenție, educație, merge la școli, explică. Și știe că există viață după droguri: „Cu siguranță există și există o viață care merită trăită fără să consumi droguri. Sunt soț, sunt tată, am doi băieți, sunt elevi. Încerc să fac cât mai multe pentru tinerii din ziua de astăzi. Avem o generație incredibilă”.