La Congresul de la Dresda, AfD a decis programul electoral pentru alegerile generale din septembrie. Cei 600 de delegați s-au întâlnit în persoană, în ciuda restricțiilor pandemiei, iar grupul radical a reușit să aducă Dexit-ul (Deutschland Exit) printre temele electorale ale formațiunii.
Euroscepticismul din Germania e cauzat în mare parte de nemulțumirea față de fluxul de refugiați acceptați de cancelarul Angela Merkel în ultimii ani, precum și de numărului mare de imigranți din întreaga lume. Odată cu un Dexit ar veni și deportarea multor refugiați către zone de război, conform planului AfD, la fel și sfârșitul politicii de reunificare a familiilor refugiate care s-au stabilit în Germania.
Niciunul dintre partidele din Germania nu dorește să formeze o coaliție cu AfD. Partidul, care a fost înființat de un grup de neo-liberali din mediul academic în opoziție cu decizia Angelei Merkel de a finanța Grecia după criza financiară, a fost acaparat în 2015 de naționaliști care au câștigat voturi în urma impactului politic al crizei refugiaților din 2015-19.
Platforma AfD pentru alegeri
AfD a început să piardă susținere de când a intrat în Bundestag, scăzând în sondaje de la 13% în 2017, la 11% în alegerile europarlamentare din 2019. Aceștia au hotărât să exploateze opoziția față de restricțiile din pandemie pentru a atrage noi votanți: pe platforma AfD se află măsuri anti-lockdown și anti-măști. Björn Höcke, unul dintre extremiștii din partid, consideră că „pandemia a fost creată prin testare. Fără testare, n-ar fi decât o infecție”.
Potrivit analistului politic Götz Frommholz de la Open Society Foundations, această opoziție fermă a AfD față de orice face guvernul „nu este credibilă. Este oportunistă, antagonistă, și nu își are rădăcinile în nicio politică rațională. Este doar o opoziție care încearcă să se hrănească din fricile oamenilor”.
Tino Chrupalla, unul dintre liderii Alternativei pentru Germania, la congresul de la Dresda.
Printre propunerile AfD se află și reintroducerea unui an de serviciu militar obligatoriu. Opoziția față de eforturile de reducere a emisiilor de carbon este, și ea, în planul electoral al AfD. Partidul dorește continuarea utilizării energiei nucleare, în contextul în care cancelarul Angela Merkel a promis acum zece ani că toate centralele nucleare din țară vor fi închise până în 2022. AfD a propus și abandonarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice și a Pactului verde european.
AfD definește „normalitatea”
Sloganul campaniei este „Germania. Dar normală”. Această promisiune de întoarcere „la normal" prinde la alegătorii care se simt alienați de noile dezvoltări socio-economice din Germania și din lume, precum și de haosul și nesiguranța provocate de pandemie. „Normalitatea” este un refugiu promis de AfD celor „sătui" de politica de până acum.
A defini normalitatea implică o definiție a ce înseamnă să fii german. A defini ce înseamnă german se bazează, în parte, pe excluderea sistematică a tuturor lucrurilor ce te fac să nu fii german - în planul partidului se află delimitarea ideologică între germanii „adevărați” și cei cu origini de imigrare.
AfD dă vina pe fluxul de imigranți în vestul Germaniei și pe copiii lor pentru proasta dezvoltare din vestul țării, „care nu a afectat estul”. Oprirea fluxului de migranți este una dintre pozițiile standard ale AfD.
Îți mai recomandăm Cum abordează extrema dreaptă și islamiștii actuala criză sanitară și ce conține manualul perfectului dezinformator. Revista presei europeneDefiniția Germaniei „normale” face referire și la așa-zisa „familie tradițională". AfD susțin importanța unei familii formate din mamă, tată și copii, punând accent pe imperativul unei căsătorii sau al unui parteneriat care trebuie împlinit prin nașterea copiilor. Partidul cere oprirea educației despre gen și sexualitate în favoarea educației despre căsătorie.
Islamofobie și antisemitism
Islamofobia este unul dintre principiile de bază ale AfD. Membrii formațiunii s-au opus dintotdeauna vehement „valorilor străine”, considerând că Islamul nu este compatibil cu Europa. AfD nu doar urmărește politici anti-musulmane, dar se referă constant la imigranții musulmani în moduri rasiste. În septembrie anul trecut, reprezentantul AfD Christian Lueth a fost dat afară din partid după ce a declarat că imigranții din Germania ar trebui „împușcați sau gazați”.
În ciuda „preferinței" generale pentru islamofobie, mulți dintre reprezentanții AfD au manifestări antisemite. Pentru a evita criticile de antisemitism, AfD susține proiecte ale guvernului israelian, care nu este sinonimă cu susținerea minorității evreilor din Europa. Susținerea comunității evreilor pentru AfD este foarte redusă.
AfD s-a asociat de multe ori, mai ales la nivel local, cu extremiști și neo-naziști. Mulți oameni care au fost sau încă sunt în centrul partidului, precum Albrecht Harlass sau Stephan Brander, sunt și ei neo-naziști sau cel puțin antisemiți declarați. De fiecare dată când aceste legături ies la iveală, AfD se distanțează de persoanele în cauză - însă niciodată nu face acest lucru preventiv, înainte ca presa sau autoritățile să pună presiune pe ei.
Partidul AfD folosește adesea terminologie nazistă, precum Volksgemeinschaft („comunitatea poporului”, adică o populație omogenă rasial, strict subordonată intereselor poporului) sau Völkisch (mișcarea pentru „etno-naționalism” pe baza conceptelor rasiale naziste).
Agenția națională de informații, BfV, a ridicat nivelul de alertă la „caz suspect” pentru întreg partidul AfD, nu doar pentru ramura sa extremistă. Partidul este oficial considerat a fi opus ordinii constituționale și democratice al Germaniei.