Aproape două milioane de oameni au văzut filmul făcut de Europa Liberă la Ditrău și în jur de 8.000 dintre aceștia au comentat pe pagina noastră de Facebook.
Am fost nevoiți să ștergem peste 2.000 dintre comentariile lăsate de cititorii noștri, din cauza exprimării vulgare, din pricina xenofobiei exagerate sau a naționalismului agresiv.
Am înțeles, astfel, că ura împotriva ungurilor pare să fie la fel de mare ca aceea împotriva migranților, oricare ar fi ei. O sută de ani de politici naționaliste exersate de mai toate guvernele care s-au perindat la București din 1918 încoace au lăsat urme în imaginarul colectiv al maghiarilor.
Câteva comentarii pe facebook, la reportajul video despre conflictul de la Ditrău. Peste 2.000, cu exprimări vulgare, au fost șterse
După unirea Transilvaniei cu România, ungurul a devenit dușmanul din interior, piaza rea, pretextul patriotismului violent, astfel încât și astăzi aproape 60% dintre români nu au încredere în maghiari, iar două treimi dintre ei consideră că Ungaria acționează pentru a obține controlul asupra Transilvaniei, într-o formă sau alta, în timp ce 58,2% consideră că țara vecină se amestecă într-o manieră nepermisă în problemele interne ale României. Firește că există și reacția în oglindă a maghiarilor și chiar a Executivului de la Budapesta, față de antipatia românilor și față de poziția guvernelor de la București care au ignorat permanent nevoile ungurilor din România. Ungurii ne-au dovedit, de fapt, că pot să fie la fel de șovini ca românii.
Totuși, politicienii români au făcut totul în ultimii 30 de ani în așa fel încât să lase în paragină secuimea, apoi s-au opus permanent cererii de autonomie culturală, care le-ar fi permis maghiarilor, între altele, acces și la altfel de informații decât ce le oferă canalele de la Budapesta.
Guvernul ungar a preluat de mai mulți ani, cu toate exagerările de rigoare, rolul pe care trebuia să-l aibă executivul român în zonele majoritar maghiare, construind grădinițe, reparând școli și biserici, finanțând organizații neguvernamentale și, indirect, chiar afaceri, în așa fel încât să amelioreze sărăcia din satele ungurești și să crească bunăstarea maghiarilor acolo unde se poate.
Un sondaj IMAS făcut anul trecut la cererea Consiliului Național de Combatere a Discriminării arată că mai mult de jumătate dintre români socotesc că migranții trebuie opriți la granițele Europei și că România are nevoie de o mișcare naționalistă.
O alta mostră de „polemică”, din comentariile la postarea pe facebook a REL cu reportajul din Ditrău
Reacția sătenilor din Ditrău a fost exagerată, dar situația de acolo merită analizată ca un studiu de caz, despre comportamentul oamenilor din comunități mici și conservatoare atunci când viața lor este disturbată de străini. Propaganda făcută de televiziunile maghiare pe care le urmăresc cei din Ditrău este doar o componentă a unei probleme mult mai extinse, la fel cum reacțiile românilor față de maghiarii din acel sat îndepărtat sunt parte a unui complex de situații, plus un secol de propagandă.
Identitățile naționale continuă să fie necunoscutele periculoase în ecuațiile de putere ale istoriei prezente, aproape la fel cum au fost și în trecut.
Pentru ca ele să fie depășite, guvernele de la București și de la Budapesta ar trebui să treacă peste traumele lor istorice și să nu mai caute țapi ispășitori pentru politicile lor eșuate în Transilvania.