One-to-One | Doru Dima, expert în psihologia muncii: Viitorul nu va mai fi al companiilor, ci al individului

Acesta susține că asistăm la reinventarea job-urilor și a indivizilor, iar Guvernul ar trebui să-i sprijine pe oameni în dorința lor de a fi mai autonomi și flexibili, netaxându-i până la un anumit prag.

„O să muncim la fel, poate chiar mai mult, dar mai pe nevoia noastră, pentru a câștiga mai mulți bani și pentru a fi mai independenți. Ne-am dat seama în perioada pandemiei că, în afară de muncă, noi mai avem și o altă viață. Dacă înainte eram tot timpul centrați pe profesie, eram înnebuniți să arătăm cât de buni suntem, acum ne-am dat seama că mai avem o familie, mai avem niște copii care au nevoie de noi”, spune Doru Dima.

Viitorul este al individului, nu mai este al companiilor, iar companiile care nu vor înțelege schimbarea angajaților riscă să-i piardă și să aibă dificultăți în a atrage oameni buni, explică Doru Dima.

Acesta vorbește și despre pericolul falimentului pentru acele companii care nu investesc în automatizare, robotică, digitalizare.

Principalele declarații pe scurt:

• Despre companiile vulnerabile iarna aceasta: „Ca întotdeauna, vor fi lovite industriile care au un adaos mic, adică vorbim de producție. În producție, nu vorbim de adaosuri cine știe ce. Acolo, dacă scade producția și nu mai există volume, apar probleme. Industriile în care vorbim despre volume foarte mari și în care prețurile sunt de așa natură încât să poată fi achiziționate serviciile sau produsele respective o să aibă mici probleme”;
• Despre schimbările din piața muncii: „Oamenii vor începe să lucreze pentru mai multe companii. Nu o să mai lucreze 8 ore pentru un angajator, o să lucreze 12 ore pentru 4 angajatori, de unde o să-și dubleze veniturile, iar companiile vor trebui să se adapteze la aceste lucruri. Angajații vor să fie mai independenți, mai flexibili. Nici angajatorii nu o să mai stea cu foarte mulți oamenii full-time, ci doar cu aceia care sunt indispensabili”;
• Despre ajutorul Guvernului: „Viitorul va fi al contractelor individuale și al PFA-urilor. Dacă Guvernul gândește lucrurile în direcția asta, o să ajute și oamenii să fie mai fericiți, o să crească și veniturile la bugetul statului, pentru că, în momentul în care tu îi ajuți pe aceștia să plătească mai puține taxe și îi lași să facă niște bani mulți ca să trăiască bine și să-i întoarcă, până la urmă, înapoi în piață, de fapt, tu, ca stat, vei avea mult mai mulți bani la dispoziție”;
• Despre când să faci reconversie profesională: „Când ajungi acasă și ești nervos. Ce-mi place mie? Să fiu șef, să am propria mea companie sau îmi place să fac lucrurile să funcționeze, îmi place să execut lucruri și altcineva să se ocupe de organizare? Lucrurile acestea trebuie identificate, trebuie sondate. De asemenea, zona de personalitate este extrem de importantă. Cât de deschis sunt la schimbare? Sunt conștiincios sau nu sunt conștiincios? Gândesc pozitiv?”;
• Despre riscul companiilor mici: „Companiile mici vor avea foarte mari probleme să mai existe în piață dacă nu se lipesc de un colos. Pentru că tehnologiile avansează atât de repede, nevoia companiilor mari de a scurtcircuita dezvoltările prin achiziții de companii micuțe, care au o anumită tehnologie deja dezvoltată și de care companiile mari au nevoie, o să apară din ce în ce mai des. Companiile mici riscă să nu facă față”;
• Despre angajatori: „Fiecare job trebuie personalizat și individualizat, astfel încât să-i acorzi individului flexibilitate, autonomie, siguranță. Sunt elemente cheie ale viitorului loc de muncă și elemente cheie ale celor care vor să existe și peste 10, 15 ani, ca organizații. Iar companiile care nu înțeleg acest lucru o să piardă foarte mult, pentru că nu o să mai poată să-și țină angajații”;

Europa Liberă: Domnule Dima, cum se simte teama unei recesiuni pe piața muncii? Urmează concedieri? Urmează disponibilizări în perioada următoare, în România?

Doru Dima: Cu siguranță nu se va întâmpla lucrul acesta, pentru că deja companiile au experiența anilor trecuți și au văzut cât de dificil este să renunți la oameni foarte buni și cât de greu a fost să-i readucă pe aceștia înapoi la muncă, cât de greu a fost să găsească alți oameni care să fie la fel de bun ca cei la care au renunțat.

De asta, eu cred că nu se va întâmpla acest lucru și datorită faptului că avem specialiști foarte buni, avem angajați foarte conștienți că e greu în aceste vremuri pe care le trăim să schimbăm locul de muncă și atunci o să existe un interes, eventual, în a reduce timpul de lucru.

Dar, cu siguranță, concedierile masive nu o să apară neapărat pentru că scade producția, pentru că tot ce a fost de scăzut a cam scăzut. E adevărat că vine perioada de iarnă în care avem stresul acesta al creșterii costurilor cu tot ceea ce înseamnă energie. Dar, să ne uităm puțin, totuși, că există un val european care vine și peste noi și guvernanții noștri vor trebui să ia și ei măsuri, un val în care se va plafona cu siguranță costul curentului.

Citești în ziare că anumite companii care produc energie verde vând energia cu 11 lei pe kilowatt. Și la piață sunt castraveți cu 20 de lei, pentru că cineva i-a ținut în mână tot timpul cât au crescut, 7 luni, și i-a mângâiat cu peria. Și sunt castraveți care sunt la fel de buni care costă 3 lei. Trebuie să te duci să cumperi de acolo de unde poți să-ți satisfaci nevoile.

Dacă ții neapărat să fii green, cumperi cu 11 lei pe kilowatt, dacă n-ai ce face cu banii. Nu vor fi concedieri masive, cu siguranță.

Europa Liberă: Vorbeați despre stresul acestei ierni complicate, o iarnă cu prețuri mari la gaz, la energie. Care credeți că sunt domeniile ce vor fi lovite puternic?

Doru Dima: Ca întotdeauna, vor fi lovite industriile care au un adaos mic, adică vorbim de producție. În producție, nu vorbim de adaosuri cine știe ce. Vorbim, de regulă, de o cifră și, atunci, acolo, dacă scade producția și nu mai există volume, apar probleme.

Deci, industriile în care vorbim despre volume foarte mari și în care prețurile sunt de așa natură încât să poată fi achiziționate serviciile sau produsele respective sunt păstrate într-o anumită limită, dacă sare peste, nu mai cumpără nimeni, acelea o să aibă mici probleme.

Dar, în general, în România, noi ar trebui în mod normal să traversăm această iarnă nu cu stresul pe care îl are Bulgaria, de exemplu, sau cu stresul pe care îl are Letonia, ci cu un stres mult mai mic pentru că noi și producem, noi avem și depozite, iar România este printre țările europene cu cele mai mari câmpuri deja instalate și funcționale de panouri fotovoltaice.

E adevărat că acestea aduc un aport mic la total consum la nivelul României, dar vorbim aici și de hidrocentrale, vorbim aici și de centralele eoliene, deci, investitorii privați au investit foarte mult în energia verde. Și întâmplător iarna e soare și tot întâmplător iarna bate vântul, deci avem de unde să luăm. Plus că iarna se mai scurge apa de pe munți și avem și hidrocentralele.

Noi nu ar trebui să fim stresați în ceea ce privește această iarnă, mai ales că prognozele ne spun că o să fie o iarnă calmă. Dacă stăm să ne uităm la schimbările climatice din ultimii 10 ani, nici nu ne trebuiau prognoze meteo să ne dăm seama că noi nu prea mai avem zăpadă la București, de exemplu, decât rar sau mai deloc.

Faptul că Guvernul României nu iese să spună lucrurile clar și precis este pentru că ei trebuie să se adapteze unei retorici care nu e a lor. Este o retorică a Bruxelles-ului care spune că toată lumea trebuie să stea cu lumina stinsă.

Acum, pentru tinerii din țara asta sună rău. Pentru noi, cei care în '90 aveam 18 ani, noi cam știm cum e chestia asta cu lumina stinsă și cu gaz deloc și cu parizer la coadă.

Europa Liberă: Dar e stres în rândul angajaților, în rândul companiilor? Bogdan Badea, CEO eJobs, spunea într-un interviu pentru Europa Liberă că, după război, va fi o explozie a demisiilor pe piața muncii din România.

Doru Dima: Deja, piața muncii este complet schimbată și acest concept de “work from home” (n.r. munca de acasă) nu o să mai existe. Și asta nu pentru că oamenii nu o să mai lucreze de acasă, ci o să lucreze pentru mai multe companii.

Acum vreo 6, 7 ani, vorbeam despre “personal branding” (n.r. brand personal). Asta înseamnă că fiecare angajat care crede că are abilități, inclusiv în zona antreprenorială, o să încerce să-și diminueze orarul de muncă și nu o să mai lucreze 8 ore pentru un angajator, o să lucreze 12 ore pentru 4 angajatori, de unde o să-și dubleze veniturile, iar companiile vor trebui să se adapteze la aceste lucruri.

Putem să o luăm și așa, că vor fi foarte mulți oameni care o să-și dea demisia, dar, de fapt, o să fie foarte mulți specialiști care sunt foarte buni în ceea ce fac, care au conștiința faptului că sunt buni, că și asta este extrem de important, și care o să-și reducă normele pentru angajatorul de bază și o să se ducă către un alt angajator sau o să-și ofere serviciile și altor angajatori care o să aibă nevoie de ei.

Acesta va fi viitorul inclusiv pentru angajatori. Nu o să mai stea cu foarte mulți oameni full-time, ci doar cu aceia care sunt indispensabili. Și, atenție, indispensabili înseamnă acele joburi care nu presupun realizarea de servicii.

Deci, eu practic, cu așa-numitul TESA, cum era pe vremuri, tehnic, economic, salarizare administrativ, pot să lucrez de acasă sau nu neapărat de acasă, pot să lucrez externalizat.

Deci, toate aceste lucruri se vor întâmpla. Practic, există câteva concepte la nivel global astăzi, dar unul dintre ele este pe primul loc. Se numește reinventarea joburilor și reinventarea individului.

Noi o să muncim la fel, poate chiar mai mult, dar mult mai intens și mai pe nevoia noastră, pentru a câștiga mai mulți bani, pentru a fi mai independenți, pentru a fi mai flexibili, mai autonomi, dar pentru mai mulți angajatori.

Iar companiile care nu înțeleg acest lucru o să piardă foarte mult, pentru că nu o să mai poată să-și țină angajații care nu pot sau nu doresc sau s-au obișnuit cu un anumit stil de viață la care nu vor să renunțe.

Noi ne-am dat seama în perioada pandemiei că, în afară de muncă, mai avem și o altă viață. Dacă înainte eram tot timpul centrați pe profesie, profesie, profesie, eram înnebuniți să facem totul să arătăm cât de buni suntem, acum ne-am dat seama că mai avem o familie, mai avem niște copii care au nevoie de noi, mai ales când sunt mici, ne-am dat seama că lângă noi mai sunt oameni care au niște nevoi.

Începem să vedem. Începem să înțelegem că nevoia de well-being (n.r. bunăstare) și nevoia de work-balance (n.r. echilibrul muncii), nevoia de stare de bine și nevoia de a îmbina munca cu viața privată, acestea sunt extrem de importante în viața noastră.

Europa Liberă: Deci, muncă mai multă, dar mai flexibilă, și poate mai multă fericire în ceea ce facem?

Doru Dima: Da. Mă întreba cineva odată de ce eu muncesc atât de mult. Nu exagerez nici eu, căci eu la ora 17 îi întreb pe colegii mei ce caută la muncă și ei îmi spun că mai au un pic. Înseamnă că trebuie făcut ce e de făcut în timpul orelor, ca să pleci acasă la familia ta. Și i-am răspuns că eu nu muncesc, acesta e hobby pentru mine. Să ajungi ca munca ta să fie un hobby este tot ce poate fi mai frumos pentru oricine.

Fiecare individ în parte este important să înțeleagă ce e munca lui. În momentul în care este supărat pe un șef trebuie să se uite mai întâi la el. Dar de ce m-am supărat? Ce nu fac eu sau ce transmit eu? Poate transmit anumite lucruri pentru că nu-mi place ceea ce fac. Poate nu sunt mulțumit de ceea ce fac, poate nu îmi place. Hai să mă caut un pic!

Apropo de meseriile viitorului, aceasta va fi una dintre ele, să îi ajuți pe oameni să-și identifice potențialul, unde ești tu bun, ce poți să faci, ce îți place, ce te motivează. Aceasta va fi una din meseriile extrem de importante.

Am văzut foarte multe analize la Project Management Institutions, studii ale PricewaterhouseCoopers, Conferry, studii făcute la nivel global, și care ne spun un lucru: viitorul este al individului, nu mai este al companiilor.

Dacă aceste companii nu înțeleg nevoia angajaților și nu se adaptează la nevoile lor, nu o să poată să îi mai țină pe angajați în organizație.

Pe de altă parte, asta nu înseamnă că un angajat îi spune angajatorului cum trebuie să muncească, ci un angajat trebuie și el, la rândul lui, să se adapteze pe perioada specifică în care lucrează pentru o anumită organizație. O să fie o transformare totală din punctul acesta de vedere.

Europa Liberă: Cum ar trebui să se schimbe angajatorii, companiile? E clar că și procesul de recrutare va suferi modificări substanțiale.

Doru Dima: Complet. Viitorul asta ne spune, faptul că fiecare dintre noi o să reușească să-și construiască propriul brand. De asemenea, fiecare individ, pe anumită specializare, o să aibă propriul grup de specialiști, un fel de asociație a specialiștilor, dar, atenție, nu specialist în industria alimentară, cum e acum, ci specialist în salam cu soia.

Toți acești specialiști vor avea ratinguri, astfel încât eu, când îi caut online, o să-l găsesc pe Doru Dima, specialist în făcut salam de Sibiu, și care are ratinguri ca la Uber, are 4,5 că unii au considerat că e prea sărat salamul. Și așa o să fie căutați angajații.

Viitorul va fi al contractelor individuale și al PFA-urilor. Dacă Guvernul gândește lucrurile în direcția asta, o să ajute și oamenii să fie mai fericiți, o să crească și veniturile la bugetul statului, pentru că, în momentul în care tu îi ajuți pe aceștia să plătească mai puține taxe și îi lași să facă niște bani mulți ca să trăiască bine și să-i întoarcă, până la urmă, înapoi în piață, de fapt, tu, ca stat, vei avea mult mai mulți bani la dispoziție.

În momentul în care, să zicem, ai trei vaci și două gaini și mai vinzi ouă și 20 de litri de lapte pe zi, nu ar trebui să plătești niciun impozit până la o sumă. Dau bonuri și până la 100.000 de euro nu plătești statului român decât sănătate, că trebuie să te duci la un spital gratis și ai nevoie și de o pensie la un moment dat. Cum ai depășit 100.000 de euro, statul să-mi ia 40% din profit.

Europa Liberă: Companiile ar putea fi speriate de faptul că nu-și mai pot ține angajații 8 ore într-un sediu și nu mai văd exact ce fac, cum muncesc și cât muncesc?

Doru Dima: Nu au ce să facă. Companiile care nu o să investească în automatizare, robotică, digitalizare, nu o să mai existe în curând.

Pe de altă parte, aici mai e o problemă. Vorbim de multinaționale, companii mari, vorbim de globalizare. Companiile mici vor avea foarte mari probleme să mai existe în piață dacă nu se lipesc de un astfel de colos. Pentru că tehnologiile avansează atât de repede, nevoia companiilor mari de a scurtcircuita dezvoltările prin achiziții de companii micuțe care au o anumită tehnologie deja dezvoltată și de care companiile mari au nevoie, o să apară din ce în ce mai des.

Și atunci, tu, companie micuță, nu o să mai faci față, pentru că dacă nu o să te apropii de un astfel de colos care să te promoveze, la rândul lui, nu o să mai exiști în piață foarte mult.

Pe de altă parte, tu, dacă vrei să fii singur, ca antreprenor, să ai un PFA, și să oferi serviciile tale mai multor companii, și aceasta va fi o direcție spre care o să se îndrepte foarte mulți specialiști.

Și dacă ne uităm un pic în LinkedIn, doar așa ca idee, există deja joburi care se promovează în felul acesta sau oameni care promovează exact acest tip de servicii, cum ar fi coach, project manager.

Există un studiu făcut de Project Management Institutions pe Europa, Statele Unite, China, care ne spune că, până în 2030, o să fie nevoie de minim 2,3 milioane de project manageri pe an la nivel global.

O să avem nevoie cu siguranță de anumite specializări în următorii ani, specializări care să fie foarte apropiate de digitalizare, de conexiunile cu clima și cu schimbările climatice, de tot ce înseamnă partea de energie verde.

Și atunci companiile care nu se apropie de cei care au bani ca să facă investiții în zona respectivă, nu vor mai fi foarte mult în piață, iar cele care nu înțeleg că unii dintre angajați vor avea posibilitatea să lucreze part-time, iarăși o să aibă probleme în a recruta și o să se plângă.

Europa Liberă: Spuneați că viitorul este al contractelor individuale, al PFA-urilor. Cine și-ar dori o reconversie profesională acum ce-ar trebui să facă? Când să facă pasul și cum?

Doru Dima: Când ajungi acasă și ești nervos. Când ajungi acasă și ești supărat. Când te cerți cu toată familia și cu toți prietenii, trebuie să te uiți un un pic să vezi de unde îți vine problema asta. Și atunci îți dai seama că ceva nu e în regulă la ceea ce faci tu în viață.

Atunci când vrei să îți identifici potențialul, sunt câteva lucruri pe care trebuie să le iei în considerare. În primul și în primul rând, potențialul tău este dat de aptitudinile cognitive. Te duce capul sau nu te duce capul, într-un limbaj mai de stradă. Poți sau nu poți. E simplu.

Pe de altă parte, contează foarte mult și zona motivațională. Ce-mi place mie? Să fiu șef, să am propria mea companie sau îmi place să fac lucrurile să funcționeze, îmi place să execut lucruri și altcineva să se ocupe de organizare? Lucrurile acestea trebuie identificate, trebuie sondate.

De asemenea, zona de personalitate este extrem de importantă. Cât de deschis sunt la schimbare? Sunt conștiincios sau nu sunt conștiincios? Gândesc pozitiv? Este un atribut fabulos al oricărui individ pe lumea asta, să gândească pozitiv.

Dacă am, de asemenea, trăsături de personalitate relaționate cu ceea ce se numește înțelegerea complexității joburilor și a mediului acesta numit VUCA, volatilitate, incertitudine, complexitate și ambiguitate, cu asta se vor lupta antreprenorii în viitor, cu complexitatea și ambiguitatea.

Iar dacă am trăsături de personalitate care mă ajută să nu mă sperii că Guvernul a mai luat o hotărâre prin care a mai crescut nu știu ce taxă și atunci eu plâng trei zile și mă dau cu capul de pereți, că n-am ce să fac oricum.

Toate lucrurile acestea trebuie sondate. Există tehnologie, totul e online, se poate sonda și poți afla spre ce joburi te poți îndrepta, spre ce categorii de joburi sau spre ce industrii te poți duce. Te poți interesa pentru că există informatii și despre care e nivelul de salarizare în zona respectivă.

Mulți își pun problema următoare: ok, eu plec din organizație, dar, oare câți bani să cer dacă lucrez doar 3 ore, să împart cât aveam la 3, ca să-mi iasă o treime din salariu? Nu, nu e chiar așa. Poți să ceri chiar jumătate din salariul pe care l-ai avut la fiecare joc și să ai 4 joburi. Practic, îți dublezi banii, pentru că și organizația va fi fericită, căci va plăti jumătate, ca să nu spun că va plăti cu 75% mai puțin, pentru că nu mai plătește taxe.

Ai o factură, ai achitat-o, iar tu ești fericit pentru că îți iei de două ori mai mulți bani. Deci, în primul rând tebuie să vezi ce poți să faci, ce motivație ai, dacă te duce capul, dacă ai o idee inovativă. Dacă tu crezi că ai o idee inovativă, apucă-te, stai o săptămână în casă și sondează, caută, că s-ar putea să fii surprins să constați că ideea au mai avut-o 25 de oameni și există 300 de firme care deja fac asta.

Trebuie să te uiți un pic să vezi ce nevoi există în piață, ce îi lipsește, ce crezi tu că ai putea face mai bine în acea organizație, ia bucățica aia și dezvolt-o.

Ne uităm la oameni care, o viață întreagă au fost IT-iși, și acum s-au făcut proprietari de pensiune. De ce? Pentru că le place. Dar ce au făcut acolo? Au adus tehnologie și, atunci când intri într-o cameră, se aprinde lumina și, atunci când nu te miști, consumă mai puțin curent.

Deci, hai să legăm ceea ce facem noi, în afara a ceea ce am făcut până acum, cu ceea ce am făcut până acum, pentru că putem să îmbinăm lucrurile.

Europa Liberă: Apropo de salarii, era nevoie de majorările salariale decise de Guvern? Fac față angajatorii acestor majorări?

Doru Dima: Fac față angajatorii și aici aș vrea să am un comentariu și sigur o să-mi sară în cap mulți. HoReCa își bate joc de angajați de la cap la coadă. Când îi aud că se plâng de faptul că ei nu găsesc oameni, aș putea să le spun: “dragi administratori de pensiuni, hoteluri și restaurante, plătiți-vă oamenii civilizat!”.

Dacă eu mă duc la un restaurant și o ciorbă costă 20 de lei, eu plătesc pe ea și 25 de lei, dacă, nu știu, are mai mult morcov. Pe de altă parte, dacă îmi păstrez un anumit statut, o anumită calitate, pot s-o cresc, pot să variez lucrurile, pot să fac lucruri noi.

Când mă duc la o pensiune, eu nu mă duc doar să dorm. Pot să mă trezesc pe pernă cu o bombonică. Dar noi vrem să facem profit foarte mult, dacă se poate din primul an. Și atunci, dacă vrem să facem foarte mulți bani, noi nu mai întoarcem bani către angajați.

Un studiu Conferry spune că nu mai e vremea organizațiilor, este vremea angajaților. Tu, ca angajat, vei avea mult mai multe cuvinte de spus vizavi de angajator și angajatorul trebuie să vină cu mult mai multe lucruri pentru tine.

Angajatorii trebuie să customizeze nevoile fiecărui angajat în parte. Ei trebuie să vadă ce are nevoie domnul Dima dacă servește la o masă, care sunt problemele lui, ce îl face să aibă jobul acesta, la ce-l ajută și să-i ofere și banii de care are nevoie.

Cu cât îl plătesc mai bine, cu atât este mult mai atent la ceea ce se întâmplă acolo și este mult mai atașat de job, este mult mai atașat de client, iar clientul îi dă mult mai mulți bani ca tips (n.r. bacșiș). Este o roată pe care unii dintre angajatori nu o înțeleg.

Europa Liberă: După pandemie și după izbucnirea războiului, care credeți că sunt domeniile care au trecut prin cele mai profunde schimbări și în care statul e nevoie să intervină, să ajute cu politici publice, cu investiții în domeniile respective?

Doru Dima: Statul ar trebui să își vadă de treaba lui și treaba lui este să asigure toată infrastructura necesară funcționării companiilor: drumuri, tot ce înseamnă infrastructura vitală, adică gaz, curent, energie, investiții majore, să pună la dispoziție resurse financiare pentru cei care au avut de suferit.

De exemplu, industria de evenimente a fost la pământ 2 ani de zile. Practic, ei au fost cei mai afectați și, bineînțeles, o parte dintre cei cu hoteluri și restaurante, că oamenii au mai fost pe la hotel și la restaurant. Acolo trebuie un suport.

De asemenea, trebuie suport pentru companiile care au suferit pierderi. Dar, ce face statul român? Își bate joc de oamenii aceștia. Dacă te duci în digitalizare, ei ce au făcut? Au dat 400 de milioane de euro companiilor care în perioada Covid au avut profit operațional, adică acele companii care oricum au funcționat în perioada respectivă, pentru că era nevoie de serviciile lor, cum ar fi curieratul, de exemplu, eu le dau bani tot lor pentru digitalizare. De ce? Că ei au supraviețuit. Păi, ei au supraviețuit pentru că era o nevoie specifică.

Dar ce te faci cu serviciile care au căzut în cap complet? Cursurile de formare profesională au murit. Dacă tu îi dai bani unei companii să-și digitalizeze totul, să pui o legislație la dispoziție în care un curs online este echivalent cu un curs în sală, față în față, îi ajuți și pe oameni să se profesionalizeze, să-și crească competențele și să aibă șanse mai mari pe piața muncii, și, în același timp, ajuți și compania să investească niște bani pentru a funcționa în continuare.

Sunt companii cu foarte mare experiență care nu au mai avut ce face, dar au oameni foarte buni, făceau lucruri foarte frumoase. Cu ce să le mai facă? Dacă un curs de calificare ar costa 10.000 de euro, s-ar face un profit din care ai putea să trăiești mult mai bine. Dar, când cursurile au un cost foarte mic, automat și adaosul e 20-30%.

Statul ar trebui să se orienteze în a oferi suport acelora care au nevoie. Dar, statul român, pentru că este influențat greșit de către oameni care au interesele lor personale, ajunge să ia decizii care afectează, de fapt, exact acei indivizi care au cea mai mare nevoie.

Pentru că statul român, dacă scapă de această presiune, a celor care trăiesc de pe o zi pe alta, poate să se orienteze și către alte proiecte mult mai mari. Dar trebuie să le oferi cadru, dă-le o soluție, lasă-l pe lăcătușul mecanic să își facă propriul lui PFA și până la 25.000 de euro pe an, sunt 2.000 de euro pe lună, să fim serioși, nu-i lua taxe deloc. Când depășește, îi iau taxe. Lăcătușul acela, cu cei 2.000 de euro trebuie să trăiască și îi întoarce în energie, în curent, îi întoarce în mâncare, lucruri care automat generează profituri, care duc banii către statul român, deci se întorc.

Europa Liberă: Despre etica muncii în România sau lipsa eticii în România. Există o caracteristică generală în România privind etica muncii?

Doru Dima: Citeam zilele trecute despre cele 3 modele de business care vor veni în anii următori. Un studiu foarte interesant făcut de PricewaterhouseCoopers, care vorbește despre 3 tipuri de business: unul orange, unul green și unul blue.

Va exista o lume orange în care angajații vor avea nevoie de stabilitate în primul rând. De asta au nevoie astăzi angajații. Și este extrem de important pentru că ține foarte mult și de culturi naționale și de sprijin, de formare, de dezvoltare, de înțelegerea nevoilor lor. Acesta este un tip de organizații, în care compania va investi în aceste lucruri și va asigura faptul că va scădea fluctuația de personal, o să crească reziliența, o să crească starea de bine, pentru că de asta au nevoie angajații.

Mai există un trend care se numește green și care este asociat cu ideea de etică a muncii, de onestitate, de respect al organizației față de mediu, față de schimbările climatice, față de poluare, față de comunitate. Sunt foarte mulți angajați care aleg companiile după aceste considerente.

Al treilea trend se numește blue și spune că organizațiile vor fi centrate în a lucra și a externaliza aproape toate serviciile și a lucra cu oameni care au PFA-uri sau care au întreprinderi individuale și în care accentul se pune pe realizarea sarcinii acum și aici, fără nicio discuție, în care tu, dacă nu îți faci treaba, poți să fii dat în judecată pentru că nu ți-ai făcut treaba, iar tu ca organizație ai livrat și nu mai ai nicio obligație față de organizația respectivă.

Sunt trei modele de business. Atenție, acestea vor fi mixate, cu siguranță, și asta se va întâmpla în viitor.

Recrutarea în România se face ca acum 20 de ani, pentru că nu se ține cont de cultură. Conceptul de green business de-asta ține cont, de crearea unei culturi organizaționale specifice care să fie orientată spre aceste zone de energie verde.

Cultura organizațională va fi extrem de importantă pentru atragerea tinerilor. Acest val nou nu mai este atașat deloc de locul de muncă. Dacă mâine vor să plece, au plecat. Și nu au nici cea mai mică remușcare. Și-atunci cum îl atrag? Oferindu-i ce are nevoie.

Tu, ca organizație, trebuie să te definești foarte clar, să știi cine ești. Trebuie definit rolul HR-ului, stabilit foarte clar ce e digitalizarea și putem digitaliza enorm, inclusiv recrutarea.

Și o predicție pentru cei care au site-uri de recrutare: schimbați-vă modelul de business, pentru că în 5, 10 ani, muriți. Recrutarea nu o să mai fie cum se întâmplă astăzi și va trebui să țineți cont de brandul angajatului, să puneți în valoare imagini, nu texte, să puneți în evidență potențialul, nu cunoștințele.

Fiecare job trebuie personalizat și individualizat, astfel încât să-i acorzi individului flexibilitate, autonomie, siguranță. Sunt elemente cheie ale viitorului loc de muncă și elemente cheie ale celor care vor să existe și peste 10, 15 ani, ca organizații.