Achitarea și apoi motivarea în dosarul disidentului Gheorghe Ursu au suscitat multe reacții și semne de întrebare privind decizia judecătoarei Mihaela Niță, de la Curtea de Apel București, de a nu-l considera opozant al regimului comunist pe Gheorghe Ursu. Peste o lună începe apelul la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde, dacă se păstrează verdictul Mihaelei Niță, atunci toate dosarele aflate în anchetă privind victimele dictaturii roșii ar putea fi aruncate în aer. Sunt mai multe probleme de lămurit.
Disidența lui Gheorghe Ursu
La capătul unui proces care a durat trei ani, în care au fost judecați cei doi ofițeri de Securitate care l-au anchetat în 1985 pe Gheorghe Ursu, judecătoarea Mihaela Niță a considerat că „ opoziția victimei față de regimul comunist a fost nesemnificativă, venind și din partea unei persoane care anterior, pentru o lungă perioadă de timp, a fost privilegiată de acest regim”.
Germina Nagâț, membră în conducerea CNSAS, a fost multă vreme director de cercetare al Consiliului și are câteva argumente care atestă disidența lui Gheorghe Ursu. „ Este revoltător să spui că Gheorghe Ursu nu a fost disident, când a avut dosar de urmărire informativă și dosar penal. A scris la Europa liberă, avea dosar de urmărire de către Securitate. A fost arestat, cu dosar penal politic, cu arest, cu tortură în chisoare, cu bătaie, toate acestea sunt elemente care, puse lângă afirmațiile doamnei judecător, frizează absurdul”, spune Germina Nagâț despre probele care vădesc statutul pe care îl avea inginerul Ursu.
Fragment din scrisoarea lui Gheorghe Ursu, prezentată la Radio Europa Liberă în emisiunea Povestea vorbei, de Virgil Ierunca. Arhiva Institutului Hoover
În dosarul său politic, întocmit pe când se afla în arest și anchetat de Securitate, sunt mărturii consemnate de Securitate care o contrazic pe judecătoarea Niță.
- Gheorghe Ursu avea un jurnal, care conținea însemnări care se întindeau pe mai multe caiete și care au ajuns la Securitate pentru că două colege, dintre care una era turnătoare la Securitate, i le-au furat din birou. Erau însemnările sale politice, unde critica dictatura lui Ceaușescu.
- A trimis la Europa Liberă două scrisori, prezentate în emisiunile lui Virgil Ierunca și ale Monicăi Lovinescu, iar conținutul acestora era critic la adresa regimului comunist.
- Din dosarul de Securitate al lui Gheorghe Ursu există acest text - „A copiat 4 citate din diferite lucrări ale unor autori străini, ce conțin referiri la necesitatea luptei impotriva statului și le-a afisat la locul său de muncă, cu scopul de a atrage atenția că situația critică din vremurile respective (cu sute de ani în urmă sau în timpul regimurilor fasciste) s-ar potrivi în prezent realităților din România...”
Tortura la care a fost supus este ignorată
Germina Nagâț spune însă, într-o discuție cu Europa Liberă, că din motivarea care argumentează achitarea celor doi angajați ai Poliției Politice comuniste este complet ignorată tortura la care a fost supus Gheorghe Ursu.
„Cea mai mare problemă este ignorarea completă a torturii, care este un element definitoriu pentru încadrarea juridică de crimă împotriva umanității. Faptul că Ursu a fost torturat nu a contat deloc pentru încadrarea la crime împotriva umanității. E foarte greu de înțeles!”, a spus Germina Nagâț.
Gheorghe (Babu) Ursu, alături de prietenii săi, scriitorii Radu Albala (stg) și Radu Cosașu (dr)
Anchetarea lui Gheorghe Ursu se deschide la începutul anului 1985, este arestat în septembrie și moare în luna noiembrie din cauza bătăilor cu sălbăticie la care a fost supus atât de anchetatorii Securității, cât și de „colegii” de celulă, deținuți de drept comun.
La rândul său, Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, a observat un alt aspect referitor la ignorarea dovezilor de tortură. Într-un interviu acordat în aceste zile Europei Libere, Andrei Ursu afirmă că „doamna judecător nu a vrut să asculte cum disidentul Petre Mihai Băcanu a fost torturat chiar de Marin Pârvulescu (ofițerul de Securitate achitat în dosarul Ursu, alături de Vasile Hodiș, colegul lui - n.r.) L-a acceptat ca martor, dar când dl Băcanu a fost rugat de noi să descrie tortura și urmările, doamna judecător a respins întrebarea”.
Blânzii ani '80 din motivarea judecătoarei
Părerea judecătoarei Niță despre anii 80 este un alt semn de întrebare. Spune, doamna Niță, în motivare - „la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că exista o intenție clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităților statului”.
- Am întrebat-o pe Germina Nagâț cum au fost anii '80 în dosarele Securității? În viața reală.
Germina Nagâț - „Nu stiu cu ce instrument stiințific a lucrat doamna judecător, nu știu ce expertiză are să facă aceste afirmații. Este o marotă propagandistică, lansată și întreținută de foștii ofițeri de Securitate. Statistic sunt mai puține arestări și suntem în altă epocă, într-adevăr, dar ca mod de lucru al regimului totalitar această afirmație nu se susține. Modul de lucru al Securității este disimulat, este mai puțin violent la vedere, dar este foarte violent în ascuns și produce același efect . Avem deținuți politici în anii 80 la Aiud, torturați, ținuți în recluziune cu anii – acum puteți să vedeți o expoziție la Palatul Parlamentului pe această temă– cu deținuți politici, cu tortură, cu azil psihiatric, cu tot arsenalul represiv clasic, care, sigur că era folosit pe scară mult mai largă în primele decenii ale Securității, dar asta nu schimbă radical natura Securității în raport cu cetățenii României. Nu se schimbă nici scopul, nici metodele, nici natura lor juridică – abuzivă, represivă. Prin urmare, ce comparăm și, repet, ce expertiză are dumneaei?
Germina Nagâț adaugă că teza anilor pașnici din deceniul 8 al secolului trecut este negată de munți de dovezi. „Sunt 26 de km în arhiva CNSAS, mii de dosare penale, unele din anii 80, care contrazic o astfel de afirmație”.
- De asemenea, și fiul lui Gheorghe Ursu are o observație față de părerea judecătoarei despre blânzii ani '80.
Andrei Ursu. „M-a frapat nu doar că judecătoarea Niță folosește argumentele Securității cu privire la modul cum a lucrat Securitatea în anii '80 – că ar fi lucrat cu mănuși, că nu ar mai fi existat victime, că nu ar mai fi existat o represiune sistematică împotriva opozanților -, dar folosește chiar cuvintele Securității. Folosește termeni de genul „ în anii '80 s-a lucrat cu influențare pozitivă, cu temperare” – aceștia sunt termenii Securității, sunt niște eufemisme. Se știe, Securitatea a reprimat poporul până la căderea dictatorului. Securitatea ținea poporul în starea de frică și teroare. Au existat sute de victime în anii 80. Sunt cunoscuți deținuții de la Aiud, care au fost torturați sălbatic acolo, dar și muncitorii de la Brașov, mii de opozanți cărora li s-au făcut dosare deghizate, de drept comun. Ceaușescu nu voia să se știe de opozanți și, cu fiecare ocazie, Securitatea mistifica represiunea politică sub acoperirea miliției, cu învinuiri de drept comun”
Your browser doesn’t support HTML5
Gelu Ionescu anunțînd moartea lui Gheorghe Ursu, Actualitatea Românească, 25 noiembrie 1985
- Și Gheorghe Ursu fusese arestat sub pretextul că ar fi avut în casă 18 dolari, lucru interzis în anii 80 ai regimului comunist, cei în care foamea, lipsa căldurii în case și întreruperile de curent electric erau fapte din cotidian, pe lângă cenzură, manipulare și cultul personalității din „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, cum suna lozinca sub care România trăia într-o mare închisoare.
Motivarea aruncă în aer firavul proces al comunismului
Efectele pe care le poate avea această motivare, în cazul în care va fi însușită de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție ar fi devastatoare. Dacă ar fi acceptată definiția disidenței în raționamentul judecătoarei Niță, atunci ar fi aruncate la coș dosare ale unor eroi anticomuniști anonimi. Ar fi pus sub semnul întrebării, dacă statul român, în 2020, ar asuma aserțiunea din motivarea procesului Ursu, inclusiv regimul de teroare al anilor 80.
Din nou, Germina Nagâț, membră în Colegiul de conducere al CNSAS.
Germina Nagâț - „Este un precedent foarte periculos. Acum, la Parchetul militar, unde și CNSAS lucrează direct un mare dosar, numit Procesul comunismului, sunt mai multe spețe individuale, asemănătoare cu a lui Gheorghe Ursu – arest în anii 80, moarte în arest, tortură, internări în clinică de psihiatrie. Dacă aceste situații sunt tratate la fel, mi-e groază să-mi imaginez situația. Mi-e teamă că nici nu vor mai ajunge la judecătorie, este marea mea supărare și temere. Că această speță, Gheorghe Ursu, foarte bine detaliată și lucrată de Parchet, finalizată astfel, cu respingerea cauzei, va însemna că multe dintre celelalte dosare în lucru vor avea aceeași soartă”.
Gheorghe Ursu
Nagâț spune că este pus în pericol dosarul revoltei de la Brașov din 1987, care nu a ajuns în instanță, încadrat la crime împotriva umanității, ca și dosarul Ursu. Lui i se alătură nenumărate cauze individuale, cum este cel al Emiliei Chimeri. Ea a fost găsită moartă, cu cadavru-i plutind în Dunăre, la Galați, la câteva ore după ce a fost anchetată de Securitate, în 1987, pentru că a făcut manifeste anticomuniste.
„Și acela ar fi caz în care nu avem un disident? Pentru că Emilia Chimeri nu a fost cunoscută de nimeni, doar de familia ei. Ce facem? Toți oamenii sacrificați în timpul regimului communist sunt victime colaterale? Sunt victime accidentale, cum pare să fie Gheorghe Ursu? E inadmisibil juridic si etic. Nu a existat victima? Nu există disidență? E strigător la cer!”, a spus Germina Nagâț, într-un interviu pentru Europa Liberă.
În curând, se va judeca apelul acestui proces la Înalta Curte de Casație și Justiție, după cum spune fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei.
Andrei Ursu- „La Înalta Curte sper să dăm de un judecător onest și curajos. Se pare că la 30 de ani de la Revoluție, mai există frica de Securitate în Justiție. Noi speram că ne-am ales măcar cu atâta, o justiție independentă, nu aservită intereselor Securității, ca înainte de 1989. Se pare că nu am ajuns încă acolo”, spune Andrei Ursu.