În general, a fost o toamnă dificilă pentru blocul european. Partidele populiste sceptice față de Uniunea Europeană (UE) s-au clasat pe primul loc la alegerile parlamentare din Austria și au înregistrat rezultate extrem de bune în trei alegeri de „land” (stat federal) din estul Germaniei. Săptămâna trecută, în Georgia, partidul din ce în ce mai autoritar Visul Georgian s-a clasat confortabil pe primul loc într-un scrutin marcat de nereguli la care Bruxelles-ul nu prea știe cum să reacționeze.
Toate aceste rezultate au provocat în UE o adevărată neliniște existențială. A scăzut puterea sa de atracție? Ce face greșit? Și, poate cel mai important, alți actori, în special Rusia, o depășesc în vecinătatea lor comună?
O Uniune generoasă ca-n povești
Adevărul este că UE a fost neobișnuit de activă în Moldova.
2,2 miliarde de euro au fost furnizate țării începând cu 2022 și, chiar înainte de vot, au fost anunțate alte 1,8 miliarde. Țării i-a fost acordat statutul de țară candidată la UE, cu speranța că negocierile reale de aderare vor începe anul viitor. Oligarhii pro-ruși precum Ilan Șor și Vlad Plahotniuc au fost sancționați de blocul comunitar, iar liderii și miniștrii UE au vizitat Chișinăul pe parcursul verii pentru a-și arăta sprijinul pentru Sandu.
Pentru Bruxelles, aceasta este o dovadă reală de angajament. Acesta este motivul pentru care rezultatul strâns – mai ales în primul tur al prezidențialelor, ca și la referendumul UE de acum două săptămâni, pe care tabăra „DA” abia l-a câștigat – a provocat îngrijorare în UE. Acum, atenția se va îndrepta către alegerile parlamentare din 2025.
Întrebarea care se menține este dacă UE are capacitatea de concentrare și puterea de rezistență necesare pentru a rămâne angajată față de Moldova. Desigur, țara se va apropia de aderare, dar este un drum lung, iar cetățenii se întreabă când vor vedea deja vreun beneficiu concret. Judecând după alți candidați la UE din Balcanii de Vest, care și-au cam pierdut dragostea pentru Bruxelles după ani de zile în sala de așteptare, succesul este îndoielnic.
Iar clubul occidental va fi ocupat cu alte lucruri - o nouă administrație americană, războiul din Ucraina și continuarea vărsării de sânge în Orientul Mijlociu - doar pentru a menționa câteva probleme care vor capta atenția UE în anul (anii) care urmează.
Ce s-ar putea schimba?
Banii europeni vor continua, cu siguranță, să se scurgă spre Chișinău, dar poate Bruxelles-ul să concureze cu adevărat cu Moscova în ceea ce pare a fi sponsorizarea rusă mai imediată a unor părți ale populației? Așa cum a spus un oficial UE cu care am vorbit: „Noi, ca europeni, încercăm să cumpărăm inimile moldovenilor prin cuvinte, dar rușii cumpără mințile moldovenilor cu bani”.
În parte, acest lucru se datorează faptului că UE este incapabilă să „vândă” beneficiile unei asocieri mai strânse cu Bruxelles-ul. Unii dintre interlocutorii mei cred că acest lucru se datorează faptului că oficialii UE se aventurează rar dincolo de Chișinău. Alții subliniază necesitatea ca mai multe țări UE să fie prezente în țară cu mai mulți diplomați și funcționari. Și apoi aud nevoia ca Bruxelles-ul să ajute la creșterea capacității administrațiilor naționale, regionale și locale, care rămân atât cu personal insuficient, cât și subfinanțate.
Dar mulți spun, de asemenea, că este timpul ca guvernul să înceapă să realizeze lucruri care contează pentru cetățenii obișnuiți, în special reformele în domeniul justiției, despre care UE însăși, în recenta sa evaluare a țării, a remarcat că trebuie să fie intensificate.
Într-un fel, să faci mai puțin la nivel internațional și să te concentrezi mai mult la nivel local poate ar părea să fie noua melodie a Bruxelles-ului pentru Chișinău. Diplomații cu care am vorbit sunt pe deplin conștienți de faptul că Sandu este un fel de „președinte al diasporei”, victoria sa datorându-se în mare parte relației bune cu expatriații moldoveni. A fi popular și respectat pe coridoarele Bruxelles-ului este poate un lucru bun pentru poziția țării în Occident, dar având în vedere atractivitatea în scădere a clubului, luptele lui interne și puterea de concentrare limitată, următoarea bătălie a Moldovei va fi câștigată sau pierdută pe frontul intern.
Rikard Jozwiak este Editor pe probleme europene la RFE/RL și ține blogul săptămânal Wider Europe Briefing.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.