În martie 1987, la zece ani după seismul devastator care a lovit Bucureștiul și mai multe zone ale României, Radio Europa Liberă a difuzat mai multe emisiuni dedicate acestei catastrofe naturale și urmărilor ei. Într-una din emisiuni s-a vorbit despre cine și cum a decis să transforme radioul într-o antenă deschisă pentru românii din toată lumea. Într-un alt program s-a vorbit despre cum au confiscat comuniștii de la București această tragedie în folosul cultului personalității cuplului Ceaușescu.
Cum se știe, în zilele de după cutremur, radio Europa Liberă a derulat poate una din cele mai uimitoare și emoționante operațiuni umanitare din istoria modernă a României. A fost vorba de punerea la dispoziție a microfonului Europei Libere de la München românilor din țară și celor din străinătate, pentru ca aceștia să ia legătura unii cu alții, să comunice, după ce lipsa comunicării pusese stăpînire pe România imediat după cataclism.
La început sunau la sediul din München al postului nostru de radio doar români stabiliți în străinătate, pentru a le cere celor care ascultau în țară Europa Liberă detalii despre famiile lor din România.
A venit apoi un moment când la redacția din München au început să vină telefoane și din România, și timp de cîteva zile a fost ca și cum Cortina de Fier n-ar mai fi existat, pentru că oamenii puteau vorbi unii cu alții liber, nestînjeniți de nimeni, într-un moment tragic, prin intermediul Europei Libere, care a fost atunci exact ce prevede misiunea ei, aceea de a fi un post de radio surogat, adică de a ține locul - și de a îndeplini sarcina - unui post public independent, necontrolat politic sau economic de absolut nimeni, care face legătura între oameni, îi ține laolaltă.
Vă invităm să ascultați acum emisiunea difuzată în 4 martie 1987, în care Emil Hurezeanu discută cu Ioana Măgură-Bernard și Sorin Cunea despre cum s-a luat decizia de a pune radio Europa Liberă la dispoziția românilor din țară și din exil, care încercau să afle ce s-a întâmplat cu rudele și prietenii lor aflați în România în momentul cutremurului.
Your browser doesn’t support HTML5
Europa Liberă, martie 1977: miracolul unei comunicări incredibile desupra zidurilor și ideologiilor
Emil Hurezeanu: „[...] La 4 martie 1977, avea loc cutremurul de pământ, una din cele mai mari nenorociri naturale care a lovit vreodată România. Dorința mea, stimați invitați și colegi, Ioana Măgură-Bernard și Sorin Cunea, nu este însă să vorbim acum despre această nenorocire. Eu eram în seara zilei de 4 martie la Cluj, unde efectele cutremurului au fost resimțite mai puțin, dumneavoastră erați aici la München, unde efectele cutremurului au fost resimțite și mai puțin. Nu ne-am numărat deci printre cei afectați, sub o formă sau alta, direct de această catastrofă. S-a întâmplat însă atunci, la câteva zile după cutremur - și acum vorbesc ca unul din milioanele de ascultători ai dumneavoastră de atunci - și un miracol: acele extraordinare zile și nopți de comunicare directă între radio Europa Liberă și un întreg popor lovit de nenoroc, între românii din țară și românii din lume. Miracolul acestei comunicări incredibile desupra zidurilor și ideologiilor, cum îmi amintesc că spunea Noël Bernard într-un editorial difuzat în acele zile, miracol care începea prin însăși posibilitatea producerii lui, a fost un balsam neprețuit pentru multele răni, sufletești mai ales, ale multor oameni, ale Țării Românești.
Noël Bernard (1925-1981),
Deși am cinstea acum să vă fiu coleg, repet, vorbesc totuși ca unul din cei care v-au ascultat atunci, și de accea îmi permit să vorbesc ca unul din afară, deci, despre acest miracol. Am fost un beneficiar al acestui miracol, al solidarității românești, iar dumneavoastră, alături de ceilalți membri ai redacției, în frunte cu neuitatul Noël Bernard, producătorii acestui miracol, dacă pot spune astfel. Cum ați produs deci acest dialog național fără precedent? Cei care ne ascultă știu prea bine ce s-a întâmplat atunci în țară. Eu vă propun să discutăm acum despre ce anume s-a întâmplat atunci la Europa Liberă, Ioana Măgură Bernard și Sorin Cunea fiind în acele zile, aici la Europa Liberă, pe prima linie, ca să spun așa. Aș ruga-o mai întâi pe Ioana să-și aminteasc, cât poate, cât reușește, despre cum a început întreaga istorie a acelei punți vii între radio și ascultători din România.
Ioana Măgură-Bernard: În primul rând îmi amintesc că vineri seară, 4 martie 1977 a fost după cum ne amintim cu toții într-o vineri seară, ne-am dus acasă, Noël era foarte obosit, avusese o săptămână foarte grea, și nu-și dorea decît să se odihnească, își plănuita o vineri foarte liniștită și un weekend de odihnă. Nu avea nici cea mai mică bănuială că planurile lui o să cadă cu totul baltă. Pe la vreo 9 fără un sfert, ora noastră (ascultătorii să aibă tot timpul în vedere că există acest decalaj de o oră, nu ?, la ora 9:20, ora Bucureștiului avusese loc cutremurul), pe la vreo 9 fără fără un sfert ora noastră am primit un telefon de la serviciul de ascultare a postului de radio București, și omul spunea foarte uimit: „radio București tace”. Noël i-a spus atunci: „bine, stai în continuare pe ascultare, dacă într-o jumătate de oră tace la fel, sună-mă din nou”. Oboseala a început să fie uitată, a început o fierbere. Colegul nostru de la serviciul de ascultare a dat din nou telefon, după o jumătate de oră, [spunînd] că radio București tace în continuare. Între timp, i se părea acestui coleg că ar fi vorba vag, știa de un cutremur, puțin mai tîrziu [Noël] a primit telefon de la redacția de știri că deja Institutul seismologic din Colorado anunțase că e vorba de un cutremur, Noël s-a îmbrăcat rapid și eu de altfel și am venit împreună la radio. Dacă îmi amintesc bine, [...] cred că la buletinul de știri de la ora 11, ora noastră, 12 ora Bucureștiului, Noël era deja la microfon și anunța ce s-a întâmplat, anunța cu mai bine de-o oră, sau două ore, înaintea postului de radio București.
Emil Hurezeanu: De asta îmi amintesc și eu în orice caz ca ascultător.
Ioan Măgură-Bernard: Emisiunea noastră după aceea a continuat așa, pe viu, cu reportaje, cu știri, toată lumea a venit la studio, toată lumea participa, toată lumea era extraordinar de impresionată, de emoționată - eu sînt emoționată acum numai remintindu-mi, retrăind clipele de atunci, și emisiunea noastră a continuat fără nici o oprire până, cred, până la 9 dimineața.
Sorin Cunea: Și în continuare timp de o săptămână.”
[...]