Bine ați venit la Wider Europe, buletinul informativ al RFE/RL care se concentrează pe problemele cheie referitoare la Uniunea Europeană, NATO și alte instituții și relațiile acestora cu Balcanii de Vest și vecinătățile de est ale Europei.
Sunt editorul RFE/RL Europe, Rikard Jozwiak, iar săptămâna aceasta analizez propunerea Bruxelles-ului pentru o nouă rundă de sancțiuni împotriva Rusiei și mă uit la ce a mai rămas din Parteneriatul Estic.
Poate UE să cadă de acord asupra mai multor sancțiuni aplicate Rusiei?
Ce trebuie să știți: Comisia Europeană a prezentat un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei la mijlocul lunii noiembrie, al 12-lea de la invazia pe scară largă a Ucrainei din februarie 2022. Speranța Bruxellesului este că cele 27 de state membre UE vor semna pachetul până la sfârșitul anului, de preferință înainte sau la summitul UE de la Bruxelles din 14-15 decembrie.
La prima vedere, acordul pe pachetul de sancțiuni pare posibil.
Au existat deja câteva runde de discuții la nivel înalt între diplomați, iar pachetul de sancțiuni nu este cea mai controversată dintre propunerile Bruxellesului. Măcar pentru că nu lovește, de exemplu, în sectoarele de gaz și nuclear ale Rusiei.
Cu toate acestea, a durat aproape șapte săptămâni pentru ca statele membre să cadă de acord asupra celui de-al 11-lea pachet de sancțiuni în timpul verii, iar acele măsuri au fost la fel de lipsite de ambiție.
Problema în acest moment este că anumite state membre vor să dilueze propunerile, susținând că sancțiunile le-ar afecta economiile proprii mai mult decât pe cea a Rusiei.
De exemplu, Slovacia a cerut să extindă scutirea acordată ei și altor țări fără ieșire la mare, ceea ce înseamnă că țara ar putea continua să importe petrol rusesc prin conductă până la sfârșitul anului 2025. De asemenea, Germania dorește să obțină o scutire de la interdicția de import a vehiculelor rusești, în timp ce blocul comunitar și Republica Cehă vor să poată importa oțel rusesc până în 2028. Toate aceste măsuri au fost deja convenite în pachetele anterioare de sancțiuni, iar scutirile ar putea foarte bine să fie aprobate din nou.
Context: Scutirile nu sunt nici pe departe cea mai mare amenințare la adresa armoniei din blocul comunitar. Ungaria pune sub semnul întrebării însuși regimul de sancțiuni al UE împotriva Rusiei încă de la început. Diplomații cu care am vorbit sub condiția anonimatului, deoarece nu sunt autorizați să vorbească, spun că cred că Budapesta va bloca noul acord pentru a obține o pârghie asupra eliberării de către Comisia Europeană a 13 miliarde de euro (14,2 miliarde de dolari) din fonduri UE, blocate de Bruxelles din cauza problemelor din Ungaria cu statul de drept.
Într-o scrisoare recentă, văzută de RFE/RL, adresată președintelui Consiliului European Charles Michel, premierul ungar Viktor Orban cere o „discuție strategică” cu privire la abordarea UE față de Ucraina în mai multe domenii, nu numai privind sancțiunile Rusiei, ci și cu privire la ajutorul financiar pentru Kiev și potențiala aderare a țării la UE.
Scrisoarea notează că „Consiliul European nu este în măsură să ia decizii cheie cu privire la garanțiile de securitate propuse sau la sprijinul financiar suplimentar pentru Ucraina, să aprobe consolidarea în continuare a regimului de sancțiuni sau să convină asupra viitorului procesului de extindere.”
În special în ceea ce privește sancțiunile, scrisoarea notează că „trebuie, de asemenea, să avem o viziune clară [a] ceea ce a făcut de fapt Uniunea Europeană pentru a atenua efectele negative evidente ale sancțiunilor asupra statelor membre individuale”.
Ce conține, de fapt, pachetul de sancțiuni?
- Linia de sus este probabil interdicția privind diamantele rusești, susținută de majoritatea statelor membre ale UE. Cu toate acestea, Belgia, cu centrul său de comerț cu diamante de la Anvers, a respins această interdicție până acum.
- Dacă va fi aprobată, interdicția s-ar aplica atât diamantelor naturale rusești, cât și bijuteriilor cu diamante de la 1 ianuarie 2024. Apoi, începând cu 1 martie și cu scopul de a fi finalizată până în septembrie, va exista o interdicție indirectă a importului de diamante rusești prelucrate, adică pietre care au fost tăiate sau lustruite în țări terțe. Pentru aceasta, națiunile industriale membre ale Grupului celor șapte (G7) vor trebui să vină cu un mecanism global de trasabilitate funcțional, cerut de Belgia pentru aprobarea interdicției diamantelor. De asemenea, va fi interzis în UE importul de cupru, sârmă și folie de aluminiu din Rusia, precum și de gaz petrolier lichefiat (GPL) rusesc.
- Interdicția de export a fost extinsă și mai mult pentru a include companiile din UE care furnizează criptomonede. Aplicațiile preponderent digitale, utilizate pentru stocarea cheilor de criptomonede, pot fi folosite și pentru proiectarea și fabricarea anumitor bunuri cu dublă utilizare, care pot avea atât scop civil, cât și militar, cum ar fi bateriile cu litiu și termostate pentru drone.
- Deși nu atinge pragul efectiv al prețului petrolului rusesc stabilit la sfârșitul anului trecut, împreună cu G7, la 60 de dolari pe baril, cea mai recentă propunere de sancțiuni introduce cerințe mai stricte de raportare financiară, conform cărora costurile suplimentare, cum ar fi asigurarea și transportul de marfă, trebuie declarate, în calitate de autorități de reglementare.
- Iar pentru a încerca să zădărnicească „flota din umbră” a Rusiei (nave fără licență care transportă și vând petrol rusesc peste limita de preț) Comisia Europeană va cere acum statelor membre să notifice autoritățile competente cu privire la orice vânzare sau export de petroliere încheiate începând cu 2022. Totuși, atât această măsură, cât și cea privind raportarea financiară mai detaliată, ar putea fi atenuate de națiunile maritime ale UE care se tem de prea multă birocrație.
- Poate cea mai interesantă parte a acestui ultim pachet de sancțiuni, care va fi aproape sigur atenuată, este o cerință ca filialele UE ale companiilor rusești să își transfere toate fondurile fie înapoi în Rusia, fie într-o țară terță. În primul rând, nu este o interdicție totală, ceea ce este important de reținut. În al doilea rând, există scutiri pentru a se asigura că aprovizionarea cu energie critică nu este întreruptă așa că, de exemplu, filialele companiilor rusești de gaze ar fi probabil cruțate. Dar ar putea afecta alte filiale ale UE, făcându-le mult mai dificilă supraviețuirea.
- Ca întotdeauna în aceste pachete, există, de asemenea, 48 de persoane și 73 de entități asupra cărora blocul dorește să pună în aplicare interdicții de viză și înghețare a activelor, adăugate la o listă de peste 1.800 de nume în total. Pe noua listă sunt incluși mai mulți oficiali militari din Belarus de rang înalt, Radiy Khabirov - șeful republicii rusești a Bașchiriei sau Bașcortostan, Viktor Afzalov - comandantul Forțelor Aeriene Ruse și verișoara lui Putin, Anna Țivileva.
- Interesant este că există și o propunere de menținere a morților pe lista de sancțiuni. În mod normal, o persoană decedată este îndepărtată, dar Bruxellesul speră să mențină astfel înghețate activele, pentru că banii pot fi în continuare folosiți pentru a ajuta financiar războiul Rusiei în Ucraina. (Din motive evidente, în astfel de cazuri, nu va mai fi nevoie de interzicerea vizelor.)
Parteneriatul estic
Ce trebuie să știți: Apogeul Parteneriatului estic al Uniunii Europene a fost atins în noiembrie 2013 în capitala Lituaniei, Vilnius, când liderii UE se adunau pentru un summit la nivel înalt împreună cu omologii lor șase țări vecine din estul blocului comunitar: Armenia, Azerbaidjan, Belarus (reprezentat de ministrul de externe de atunci Uladzimer Makei) pentru că autocratul Alexandr Lukașenko era declarat persona non grata), Georgia, Moldova și Ucraina.
Scopul? Inițierea de acorduri de asociere cu UE care să-i apropie de blocul comunitar. Presa internațională era prezentă în număr mare la centrul de conferințe, nu pentru liderii georgieni sau moldoveni, ci pentru a vedea dacă președintele ucrainean Viktor Ianukovici va semna acordul de asociere.
Tot mai multe relatări de presă dădeau ca sigur refuzul său de a semna acordul, ceea ce s-a și întâmplat.
Între timp, tot mai mulți protestatari s-au adunat la Kiev, supărați că guvernul ucrainean părea să prefere relații mai strânse cu Moscova decât cu Uniunea Europeană.
A doua zi, poliția a dispersat mulțimea, care a reocupat piața la scurt timp după aceea. Protestul, cunoscut mai târziu sub numele de „Euromaidan”, l-a forțat în cele din urmă pe Ianukovici să demisioneze și să fugă în Rusia.
Context: Exact un deceniu mai târziu, în perioada 28-29 noiembrie, m-am întors în capitala Lituaniei pentru a participa la un seminar care a tratat viitorul Parteneriatului Estic. Principala concluzie a fost că, în multe privințe, Parteneriatul Estic fusese victima propriului succes.
Parteneriatul a fost creat în urma unei inițiative polono-suedeze în 2009 și avea ca scop aducerea celor șase foste republici sovietice mai aproape de UE, fără a le pune pe aceeași cale de aderare ca, de exemplu, Turcia sau țările din Balcanii de Vest. Având în vedere antagonizarea Rusiei și oboseala crescândă a extinderii blocului comunitar, Bruxellesul a ales o cale mai ușoară și mai blândă: Parteneriatul Estic.
Până la urmă, în ciuda intențiilor inițiale, jumătate dintre partenerii estici au urmat într-adevăr acel traseu tradițional, în sensul deplasării pe o cale de aderare.
În urma invadării totale a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, Moldova și Ucraina au devenit țări candidate oficiale la UE și, dacă statele membre UE sunt de acord în următoarele săptămâni, vor începe negocierile de aderare la UE anul viitor. Georgia, cu un pas în urma celorlalte două, urmează să devină o țară candidată oficial până la sfârșitul anului 2023. Toate cele trei țări au depășit ceea ce a fost promis de Parteneriatul Estic.
Și-a depășit Parteneriatul Estic scopul inițial?
- Oficialii din Ucraina, Moldova și Georgia mi-au spus că nu le place ca țările lor să fie grupate cu celelalte trei țări din Parteneriatul Estic: Armenia, Azerbaidjan și Belarus. Deși sunt susținători ai Parteneriatului Estic, candidații mai avansați au un singur lucru în mintea lor care-i unește: trecutul sovietic.
- Armenia, care se îndepărtează de Moscova, dar nu este încă pregătită să solicite aderarea la UE, ar putea fi cea mai dornică dintre cele șase să mențină parteneriatul. Azerbaidjanul încă preferă acordurile bilaterale cu Bruxelles-ul, în special în sectorul energetic, iar Belarus s-a retras unilateral din cadru în 2021, după conflictul cu UE în urma alegerilor prezidențiale din 2020, despre care Vestul consideră că au fost fraudate, și a represiunii asupra societății civile și a opoziției din țară.
- Probabil cel mai mare semn că Parteneriatul Estic este în declin este că de doi ani nu a mai fost un summit la nivel înalt. În mod normal, UE ar organiza un summit la doi ani. Suedia, care a deținut președinția rotativă de șase luni a Consiliului Uniunii Europene la începutul acestui an și care a conceput întreaga idee a parteneriatului, a refuzat să o facă, iar diplomații suedezi mi-au spus că se tem de lipsa oricăror rezultate ale unui astfel de summit.
- La Bruxelles s-a vorbit că Polonia, celălalt cofondator al Parteneriatului Estic, dorește să găzduiască un summit atunci când va avea președinția Consiliului Uniunii Europene, adică în prima jumătate a anului 2025. Dar întrebarea este dacă toți cei șase parteneri vor fi dispuși să o facă și dacă nu va fi încă un exercițiu formal de bifare a evenimentului, așa cum cred unii diplomați.
- Este ceea ce s-a întâmplat în esență la ultimul summit, desfășurat la Bruxelles în decembrie 2021. A existat o sesiune de lucru care a durat câteva ore și apoi o scurtă cină de lucru. În declarația summitului nu a existat nicio mențiune despre Rusia. Nu au existat linii specifice dedicate vreunuia din numeroasele conflicte înghețate sau fierbinți din teritoriile partenerilor estici. Cele mai multe din relatările presei din acea perioadă au fost consacrate scaunului lăsat gol de autocratul de la Minsk, precum și cererilor președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski care încearcă să-i convingă pe liderii UE să adopte imediat sancțiuni împotriva Rusiei, din cauza acumulării de trupe rusești la granița cu Ucraina.
- Ce ține Parteneriatul Estic împreună, în afară de reticența birocratică de a-l ucide? Unii spun că miniștrii de externe ai celor cinci membri actuali se vor întâlni cu omologii lor din UE la Bruxelles pe 11 decembrie, cu speranța de a ajunge la un acord asupra unei zone de roaming pentru telefoane mobile între cele cinci țări.
- Parteneriatul Estic se va opri probabil pentru o vreme. Cadrul a dat deja roade, cu o cooperare sporită între UE și țările partenere, în special în sectorul energetic. Diplomații și oficialii UE mai optimiști spun că și alte domenii, cum ar fi securitatea, pot fi explorate în continuare.
Privind înainte
În perioada 7-8 decembrie, președinții Consiliului European și ai Comisiei Europene, Charles Michel și Ursula von der Leyen, se vor îndrepta la Beijing pentru summitul UE-China.
Este de așteptat ca UE să ceară Chinei să joace un rol mai constructiv în războiul din Ucraina, în special prin presiuni asupra Rusiei privind copiii ucraineni răpiți sau schimburile de prizonieri, precum și pentru o linie mai dură în privința eludării sancțiunilor. În schimb, Beijingul va cere probabil UE mai multă cooperare în domeniul cercetării și dezvoltării și o creștere a comerțului dintre cele două părți.
Miniștrii de interne ai UE se reunesc la Bruxelles pe 5 decembrie. Unul dintre punctele de pe ordinea de zi este dacă în sfârșit se poate da undă verde Bulgariei și României să adere la zona Schengen fără vize.
Este de așteptat o nouă dezamăgire a celor două țări. Unii oficiali UE, care vorbesc sub condiția anonimatului, sunt enervați că cererea Bulgariei și României a fost chiar pe ordinea de zi, mai ales că unul dintre oponenții cheie, Olanda, nu are un guvern funcțional după ce partidul de extremă dreaptă a lui Geert Wilder a obținut cele mai multe locuri la ultimele alegeri parlamentare.