Deși summitul UE care trebuia să aibă loc astăzi a fost amânat cu o săptămână, pentru a permite o scurtă punere în carantină a președintelui Consiliului European, Charles Michel, liderii țărilor de la Vișegrad au fost ieri în Bruxelles pentru a-și exprima nemulțumirea în legătură cu noul plan al Comisiei Europene privind împărțirea poverii migranților.
Am prezentat ieri în detaliu planul Comisiei. În mare, țările membre în UE vor trebui de acum înainte să accepte refugiați, primind și bani pentru asta, sau să plătească pentru ca aceia să fie deportați (detaliile noului plan al Comisiei Europene aici).
Țările care nu doresc refugiați vor plăti, așadar, pentru ca o parte din refugiații ce le-ar fi revenit înainte, prin sistemul vechi de cote, să fie returnați în țările din care au venit, dacă acestea sunt considerate țări sigure. În schimb, membrii UE care doresc să accepte refugiați, vor primi din bugetul comun câte 10.000 euro pentru fiecare adult acceptat.
La München, Süddeutsche Zeitung analizează astăzi cât de realist este planul acolo unde caută să găsească o soluție pentru trimiterea înapoi a celor care nu au nicio șansă de a primi azil sau a fi acceptați undeva. Cum scrie site-ul Politico, Viktor Orbán a spus că pentru el este vorba tot de un sistem de cote, inacceptabil pentru Ungaria. El a fost sprijinit în asta de cehul Andrej Babiš și premierul polonez Mateusz Morawiecki, care au călătorit personal la Bruxelles împreună cu Orbán pentru a-și prezenta nemulțumirea în fața șefei Comisiei Ursula von der Leyen. Slovacia a fost însă în mod surprinzător absentă. (Presa maghiară a ironizat atitudinea rigidă și confuză a acesteia în fața lui Orbán, un fel de „killing me softly” în fața lui Orbán care vine hotărât spre ea.)
Central europenii (mai puțin Slovacia) resping așadar pe moment planul Comisiei, care va trebui aprobat la summitul de săptămâna viitoare, presupunând că acela va avea loc și nu va fi amânat din nou.
În Italia, planul Comisiei a fost însă foarte bine primit, aducând în sfârșit un început de soluție problemei refugiaților, pe care Italia a trebuit până acum să o poarte singură, împreună cu Grecia.
Presa italiană preia în schimb răspunsul iritat al președintelui Sergio Mattarella, care comenta afirmațiile lui Boris Johnson în legătură cu felul în care Italia a tratat epidemia de Covid. Johnson spusese (video aici): „În Anglia avem mai multe cazuri de contaminare decât Italia, pentru că la noi oamenii iubesc libertatea.” La Repubblica îl citează pe Mattarella: “Noi iubim libertatea, dar și seriozitatea.” Corriere della Sera preia la rândul său intervenția șefului statului, spunând că e ceva neobișnuit ca acesta să intervină în mod atât de direct într-o dezbatere. Grazie, Boris. Mulțumită ție Mattarella a marcat un gol fără efort și fără să-l fi căutat.
Fabrica de sfinți
În Italia, presa este însă captivată de încă unul din acele scandaluri care combină Vaticanul cu marea finanță și malversațiunile financiare: un foarte important cardinal, Angelo Becciu, șeful departamentului care decide beatificările, altfel zis unul dintre cei care decid cine va fi propus și acceptat ca sfânt, a fost obligat să demisioneze din pricina unor sumbre afaceri bancare.
Cum o explică Corriere della Sera, pus în cauză pentru un imobil în Londra, Becciu a decis nu doar să demisioneze, dar și să renunțe la purpură și togă: el nu mai este cardinal!
Potrivit unor dezvăluiri publicate astăzi de La Repubblica, el pare și să fi deturnat fonduri în folosul fraților săi. Papa i-a acceptat demisia, iar de acum înainte Becciu este ex-cardinal, după ce el fusese cel prin mâna căruia treceau toate propunerile de beatificare (șeful „fabricii de sfinți”, acea Congregazione delle Cause dei Santi).
«Preferisco il silenzio», a spus Becciu, rugat de presă să comenteze. El se află în centrul anchetei în legătură cu ancheta în jurul unui imobil de lux cumpărat de Vatican la Londra, pentru un preț de 200 milioane de euro. Condițiile achiziționării și semnării contractului nu sunt deloc clare. În urmă cu un an, în octombrie 2019, jandarmeria Vaticanului a percheziționat birourile agenției pontificale care se ocupă de achiziționarea de imobile și care nu e alta decât Secretariatul de Stat, acea branșă a birocrației Vaticanului care combină rolul de birou al primului ministru cu cel de minister de externe.
Nu demisia în sine este șocantă, ci faptul că Becciu (care are 72 de ani) a putut renunța, lepădând purpura de cardinal, la dreptul de a participa la alegerea unui Papă. Ultima dată când s-a întâmplat așa ceva a fost în 2013, când cardinalul Keith O'Brien al Scoției a demisionat din pricina acuzațiilor de pedofilie.
Săptămânalul britanic The Economist pune întrebarea, în numărul său de astăzi, dacă Vaticanul s-a înhămat într-adevăr la sarcina dură de curățare a contabilității de acasă. Micile enclave, precum San Marino sau Vaticanul, au dat întotdeauna dureri de cap, pe plan fiscal, contabililor UE de la Bruxelles. Asta în momentul în care UE se pregătește să verse peste 200 miliarde euro în Italia, pentru a o ajuta în lupta împotriva Covid-19.
Pe timp de pandemie
În Franța, în acest timp, guvernul este atacat din toate părțile, în urma anunțării noilor măsuri severe de carantină. Le Monde scrie că cea mai mare nemulțumire e exprimată de autoritățile locale din sud, în Provence, mai ales după închiderea totală a barurilor, cafenelelor și restaurantelor în orașe precum Marsilia. Furia este unanimă în sud, constată la rândul său Libération, care scrie că populația vede în asta un soi de «pedeapsă colectivă».
În Belgia vecină, care a depășit pragul de 100.000 de persoane infectate, Le Soir citează experți și epidemiologi care spun că „lupta împotriva virusului e departe de a fi câștigată.” Până și carnavalul de la Rio a fost amânat sine die, cum o anunță cu regret în Brazilia O Globo.
Autoritățile europene au avertizat că cifrele noilor contaminări înregistrate în ultimele zile în unele țări ale UE sunt “mai rele” decât cele din vârful curbei în timpul crizei din primăvară. (Ultima estimare oficială a situației și riscurilor este aici, așa cum a fost prezentată de comisarul UE pentru sănătate Stella Kyriakides.) “Odată cu toamna și gripa de sezon care se profilează la orizont, Comisia Europeană și Centrul European de Prevenție și Control Maladiilor (ECDC) au lansat o foarte neliniștitoare alertă globală”, rezumă în Spania El País. El Mundo, la rândul său, amintește că UE “nu are competențe în materie de sănătate, nu poate impune vreun protocol și nici să forțeze vreo țară să ia măsuri concrete.”
Directoarea ECDC, Andrea Ammon, a vorbit ieri, citată de The Irish Times, pentru a spune că “în niciun caz nu trebuie să lăsăm garda jos”. Agenția numește șapte țări – Spania, România, Bulgaria, Croația, Ungaria, Cehia și Malta – unde evoluția maladiei e considerată “foarte preocupantă”, observă Times of Malta. La fel: “Aproape jumătate din cazurile de Covid-19 înregistrate în Europa în ultimele săptămâni au fost printre tineri”, remarcă The Telegraph.
Tinerii: precaritate, incertitudine și anxietate
Și tocmai, pentru că am ajuns la tineri și iresponsabilitatea lor presupusă, în Franța, Courrier International, care în fiecare săptămână oferă un vast sumar al presei internaționale, are în ultimul său număr un mare dosar în care revine asupra a ce înseamnă a avea 20 de ani azi, pe timp de pandemie: ce impact are asta asupra studiilor, a sănătății mintale sau a relațiilor amoroase ale tinerilor.
Tinerii de azi nu-și imaginează certitudinile generației „mileniale”, care încă mai credea în progresul infinit al umanității. Dimpotrivă, ei sunt deseori țapii emisari ai angoaselor colective. Ba chiar, unii politicieni caută să-i culpabilizeze, ca atunci când ministrul britanic al sănătății, Matt Hancok, spune la televizor, la adresa tinerilor că „ar fi păcat ca bunica să moară pentru că i-ați dat Covid”. “Don’t kill your gran,” a spus Hancock pentru Newsbeat. (“Don’t kill your gran by catching coronavirus and then passing it on.”)
Pe de o parte, e tare comod să arunci o responsabilitate colectivă pe umerii unui grup de vârstă care abia și-a revenit din șocul de a-și vedea spulberate visurile universitare, trimiși acum să studieze pe Zoom. Pe de altă parte, e greu să nu simți ceva satisfacție când Ed Sheeran se dovedește a fi un asasin pasiv, vinovat de senicid sau geronticid din nepăsare.