Se împlinesc doi ani de când Mahsa Amini, o tânără iraniano-kurdă, a plătit prețul suprem pentru „crima” de a nu-și purta hijabul cum se cuvine. Familia și prietenii îi spuneau pe numele ei kurd, Jina.
Tânăra a murit pe 16 septembrie 2022 în arestul poliției, iar dispariția ei a provocat proteste la nivel național care au durat mai multe luni și care au pus cele mai mari probleme la adresa legitimității republicii islamice de la înființarea ei, din 1979.
Mahsa Amini a fost reținută de către poliția din Teheran, fiind acuzată că nu a respectat codul vestimentar din Iran, care cere ca femeile să se poarte cu capul acoperit de un hijab.
În urma morții ei, dubele care transportau forțele de poliție cunoscute pentru aplicarea în forță a „legii hijabului” au dispărut temporar de pe străzi, iar protestatarii din Iran au organizat demonstrații în fiecare zi, timp de luni de zile, dând naștere unei mișcări care a ajuns să fie cunoscută sub numele „Femei, viață, libertate”.
După doi ani, iranienii care au vorbit cu reporterii Radio Farda de la RFE/RL spun că mișcarea a lăsat o amprentă de neșters asupra societății, au dus la creșterea nivelului de sfidare și au insuflat un sentiment palpabil de camaraderie.
„Cred că ar fi mai bine să ne întrebăm ce nu s-a schimbat [de la proteste]”, spune Farhad, un bărbat susținător al mișcării a cărui identitate reală nu este dezvăluită pentru siguranța sa, la fel ca și ale celorlalte persoane care au vorbit pentru Radio Farda. „Cu toții am găsit curajul de a fi noi înșine”.
Your browser doesn’t support HTML5
Diaspora iraniană marchează doi ani de la decesul Mahsei Amini - studenta a cărei moarte a declanșat proteste în Iran
Au grijă unii de alții
Una dintre cele mai evidente consecințe ale mișcării de protest a fost un sentiment din ce în ce mai puternic de comuniune între oameni. În timp ce altădată trecătorii ar fi ignorat o femeie acostată pentru că nu-și acoperea părul, astăzi îi vin în ajutor.
„Oamenii au devenit mai empatici”, crede Atousa, o femeie care și-a amintit cum au ajutat-o câțiva necunoscuți în timpul recentelor confruntări cu persoane care au agresat-o pentru că nu respecta codul vestimentar.
„S-a întâmplat de câteva ori ca o persoană să vină la mine și să mă certe în legătură cu hijabul – iar trecătorii fie m-au susținut în discuția cu cei care mă certau, fie m-au încurajat”, spune ea.
Iar Atousa nu e singura femeie care a fost martor al acestei camaraderii.
Noiembrie 2022 - trei fete iraniene demonstrează în semn de solidaridate cu protestatarii din orașul Mahabad, după moartea Mahsei Amini.
„În spațiul public, oamenii discută în contradictoriu mai puțin [despre hijab] și au mai multă grijă unii de alții”, povestește Maryam.
Ea a declarat pentru Radio Farda că necunoscuți au atenționat-o în mai multe ocazii cu privire la prezența poliției pe stradă, astfel încât să evite zona sau să-și acopere părul.
„Nu mai cedăm în fața presiunii”
Protestele din 2022 au crescut de la o zi la alta și s-au răspândit în orașele din tot Iranul. La ele au participat femei și bărbați de toate vârstele, dar mai ales adolescenți.
Protestele au fost suprimate brusc, iar Iran Human Rights, organizație cu sediul la Oslo, estimează că forțele de ordine au ucis 500 de oameni. Cel puțin 10 bărbați au fost executați pentru așa zise implicări în atacuri asupra personalului de securitate.
Pe 10 septembrie, Human Rights Watch a acuzat autoritățile din Iran că continuă „să să reducă la tăcere și să pedepsească membrii familiilor” celor uciși în timpul protestelor sau încarcerați de la declanșarea tulburărilor.
Protestele „Femeile, Viața, Libertatea au demonstrat că oamenii știu exact ce-și doresc și că nu mai cedează în fața presiunii”, afirmă Fariba, care adaugă că mișcarea „s-a internalizat” și insistă că „nicio autoritate nu poate opri consecințele acestei transformări”.
Atousa are aceeași senzație și spune că femeile poartă acum haine mai puțin restrictive și că a auzit chiar că aude mai puține remarci răutăcioase în public, deoarece a devenit normal ca femeile să sfideze codul vestimentar strict.
„Se pare că [autoritățile] s-au retras în unele locuri care în mod normal sunt stricte, cum ar fi aeroporturile naționale”, observă ea.
Atousa spune că atât în orașele mari, cât și în cele mici există locuri în care femeile nu numai că sfidează codul vestimentar refuzând să își acopere părul, dar „se îmbracă frumos”.
Autoritățile au încercat să intensifice aplicarea purtării hijab-ului.
Au încercat o varietate de metode, cum ar fi reintroducerea poliției moralității, închiderea întreprinderilor și chiar interdicția pentru farmacii de a vinde medicamente femeilor care nu respectă codul vestimentar. Au încurajat chiar civilii conservatori să avertizeze verbal femeile care nu respectă hijab-ul, ceea ce a dus la cazuri de violență.
„Statul are puterea și, de fiecare dată când vede că camaraderia prinde aripi, încearcă să o distrugă”, a spus Maryam. Descriind ceea ce ea numește un ciclu de rezistență și represiunile care urmează, ea spune: „cred că partea pozitivă [sfidarea oamenilor] durează mai mult de fiecare dată”.
Anxietate persistentă
În ciuda semnelor crescute de forță în fața presiunii tot mai mari, iranienii suferă încă de disperare și anxietate, potrivit persoanelor care au vorbit cu reporterii Radio Farda.
„Există anxietate socială cauzată de incertitudinea cu privire la ceea ce se va întâmpla în viitor”, afirmă Atousa. „Văd acest lucru peste tot în jurul meu; anxietate indusă de problemele sociale și economice”.
În plus, spune ea, a observat, în ultimii doi ani, creșterea consumului de droguri și de alcool.
Sarah spune că peste tot și în toate „e lipsa stabilității”, mai ales în ceea ce privește costul vieții. Și, pentru ca situația să se înrăutățească și mai tare, mulți își văd prietenii și familiile părăsind țara.
„Pierzi constant bani, prieteni, relațiile pe care ți le-ai făcut”, spune ea. „Ceea ce e foarte rău”.
Sarah glumește amar și spune că întrebarea „ce antidepresive mai iei?” a început să fie parte a salutului.
Dar, în ciuda problemelor, oamenii continuă să sfideze autoritățile, crede Mehran, un susținător al mișcării, a cărui predicție e că societatea va învinge.
„Rezistența la progresul vieții a fost întotdeauna condamnată la eșec”, spune el.
Articol scris de Kian Sharifi pe baza interviurilor luate de Hannah Kaviani de la Radio Farda RFE/RL și publicat inițial pe rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.