Adrian Schiop a ajuns să joace în filmul vieții lui: la patruzeci de ani a părăsit zona de confort, mutându-se în Ferentari să se documenteze pentru teza de doctorat despre manele (teza a apărut la Editura Cartier, în 2017 sub titlul „Șmecherie și lume rea”.) A descoperit acolo zone întinse de război, de marginalizare și depeizare. Aici a legat o relație homosexuală cu un fost pușcăriaș, o iubire disperată, fără scăpare și fără viitor, într-o manea postmodernă care sintetizează vulnerabilitățile personale (homosexualitate, relația cu un marginal, fost pușcăriaș, aparținând el însuși unei minorități marginalizate și demonizate, gândirea antisistem etc.), dar și pe cele ale societății care, cum ne așteptăm, rezolvă nodul gordian tăindu-l cu sabia. Soldații. Poveste din Ferentari (2013) este romanul vieții lui și e singurul de care este deplin mulțumit. Spune că s-a epuizat ca scriitor, că nu mai are de ce continua. Se simte mult mai confortabil făcând observații antropologice și considerații sociologice. Sensibilitatea sa este cumva protejată de experiența și bibliografia științifică. Romanul a avut însă, ca orice carte, soarta sa. El a fost ecranizat, a câștigat premii la Trieste și Copenhaga și a stârnit o furtună în paharul cu apă al ortodoxismului românesc. Adrian Schiop și-a jucat în acest film propriul rol. I-am propus lui Adrian Schiop să ne imaginăm, ca la testele de creative writing, că avem trei nuclee narative: o încercare eșuată de emigrare în Noua Zeelandă, un doctorat în manele și rolul principal în ecranizarea propriei vieți.
Europa Liberă: Ce dă coerență acestor trei teme?
Adrian Schiop: „Nu știu, e viața mea ficționalizată, deși naratorii diferă. În primul roman am încercat să fiu simpatic, să joc pentru galerie, în al doilea l-am imitat prea mult pe Houellebecq și, practic, am fost jucăria lui și d-aia e cam ratat romanul ăla. Iar ăsta ultimul... m-am maturizat în ăsta.”
Europa Liberă: Spuneați că ați consumat tema, că nu mai sunteți interesat de literatură.
Adrian Schiop: „Da, nu mai am mare lucru de spus ca scriitor.”
Europa Liberă: Dar ați făcut cu pasiune lucrurile astea, și lucrarea de doctorat, și romanele...
Adrian Schiop: „Cum aș fi putut face altfel? Scrisul e parte din viața mea și din nevroza mea.
Europa Liberă: Ați consumat pasiunea asta?
Adrian Schiop: „Nu mai simt nevoia să scriu. Adică am încercat și ies prostii. Am scris un jurnal și dup-aia l-am aruncat că era plin de aberații. Decât să scriu prostii mai bine nu mai scriu deloc. Prietenii mei au o vorbă: în momentul în care te apuci să scrii cărți de cinci sute de pagini, înseamnă că te-ai ramolit..
Europa Liberă: Dacă ar fi să-i spuneți unui om care n-are habar ce înseamnă azi o manea, adică nu maneaua languroasă cântată de lăutari pe la hanurile Bucureștiului în miez de secol XIX, pe vremea lui Anton Pann, așadar ce i-ați spune unui om care vrea să știe ce aduce nou electro-maneaua de azi...
Adrian Schiop citind din romanul Soldații. Poveste din Ferentari
Adrian Schiop: „Emoția puterii. Ceea ce aduce nou maneaua asta de după 1990, electronificată și modernizată, e emoția puterii, te face să te simți cocoș, te face să te simți empowered. Asta e o trăsătură care, în maneaua istorică, nu apărea și nici în muzica lăutărească veche care este tristă, melancolică. Asta e o descoperire nouă. Și, în mod ciudat, consonantă cu hip-hop-ul. Că și acolo ai tot emoția asta a puterii. Stilul rap gangsta. Să te facă să te simți puternic, deasupra.”
Europa Liberă: Asta poate pentru că are legătură cu underground-ul, cu lumea interlopă...
Adrian Schiop: „Și cu lumea interlopă, și pentru că vine pe un feeling minoritar care are nevoie să ofere surse de empowering cumva, chiar și la nivelul ăsta. Când toată lumea te disprețuiește, faptul de a te imagina cu bani, în control, îți dă siguranță de sine.”
Europa Liberă: Mulți au sărit în aer când la Festivalul Gopo pe scenă a fost un mic recital de manele. Chiar zilele acestea la festivalul Neversea..
Adrian Schiop: „Da, un DJ suedez a făcut un mix după Adrian Minune...
Europa Liberă: Cum se face că există zone întinse de intelectualitate care își refuză fie și înțelegerea sociologică, antropologică a fenomenului... că îl receptează și îl disprețuiesc estetic, etic. Pentru ei maneaua „e dezgustătoare, e urâtă, ne înstrăinează cultural, e indecentă.” De ce nu-i dau și interpretarea asta, de empowering, de rezultat al unei crize identitare....
Adrian Schiop: „De tâmpiți. E toată generația aia elitistă de după 90, generația care a ieșit în față după Revoluție, toți elevii lui Noica apăsau pedala asta elitistă. Poți vedea asta în disprețul cu care îi priveau pe muncitori în anii 90. Muncitorii erau de vină că se opun privatizării, că nu gândesc, adică nu politicienii sau elitismul care-i manipulau, le manipulau spaimele... Adică are o istorie, până să ajungă la manea și la ura pe manele. E o consolidare a elitismului. Acuma eu zic că sunt la mijloc trei ecuații: în primul rând, elitismul intelighentsiei de școală veche despre care vorbeam, apoi, în al doilea rând, un strat mai profund și mai general, este rasismul societății românești, în mod evident, și trei este antiorientalismul. Faptul că, istoric vorbind, România a încercat tot timpul să se sincronizeze cu Vestul și să considere ingredientele orientale, venite din Imperiul Otoman, ca defecte, corpuri străine, elemente care ne trag în urmă.
Europa Liberă: De ce credeți că societatea românească vrea să rezolve aceste probleme (minoritățile etnice, sexuale, sociale...) ignorându-le, extirpându-le... externalizîndu-le, parcă spunând că dacă le bagă sub preș ele nu mai există? Nu ar fi mai convenabil să le asimileze, să le integreze în întregul social? Cum vă explicați această incapacitate socială de a ne adapta și la celălalt, la altul, la alteritate?
Adrian Schiop: „Societatea, îmi pare rău să folosesc termenul ăsta, societatea este destul de primitivă - societatea românească. Și nu are un exercițiu al democrației. Mi se pare că perioada interbelică a fost o glumă de democrație. Nu avem. Nu știu cum e în Europa Centrală... Dar sunt mari diferențe, clar. Te uiți să vezi și ce a însemnat rezistența în comunism, mișcările civice în comunism, în Cehia, Ungaria, Polonia. În România, nimic. Aici, în Cehia, existau niște structuri civice, oamenii, chiar și cei din interior, chestie care nu s-a întâmplat în România. Oamenii aceia au încercat să schimbe sistemul din interior, adică au intrat în sistem să-i deblocheze mecanismele... Dubček și ai lui, nu? Și au încercat sincer să-l schimbe... În România, nu. S-au ținut departe, noi suntem elite, ceea ce a fost greșit. O greșeală enormă. Uite, era sociologul acela, nu știu dacă-l cunoașteți, Nicolae Gheorghe... Omul, mă rog, cu păcatele lui, dar a intrat în partidul comunist și a făcut în 1974 programul de măsuri al Partidului Comunist Român pentru integrarea romilor. Nu a spus că se murdărește și vai de mine! Nu, tati, așa se joacă politica. În România, oamenii nu știu să joace politica.
Europa Liberă: Deși spuneați că ați epuizat subiectul, nu ar trebui ca munca dumneavoastră să încerce să suplinească lipsa de implicare a statului, scriind și răs-scriind pe această temă, pentru că redundanța la nivel social pe teme de genul acesta este benefică, nu știu... ca picătura chinezească.
Adrian Schiop: „Eu sunt prieten cu cei de stânga, cu cei de orientare de stânga, cu Costi Rogozanu, cu Iulia Popovici, Ciprian Șiulea...Facem și noi ce putem. Să știți că mie mi se pare că lucrurile se schimbă nu prin ONG-uri și prin intervenții mici, ci prin politici de stat pentru că un ONG depinde enorm de finanțări. Un an are, anul următor nu mai are și le pică proiectul. Chestiile astea sistemice de minorități, cu persoane defavorizate, le realizezi prin politici luate la nivel de stat. Părerea mea.
Europa Liberă: Și există politici la nivel de stat? Sunt înregistrate mai multe partide politice care-i reprezintă pe romi...
Adrian Schiop: „E, ce eficiență are Partida romilor?!... Trebuie, pur și simplu, ca statul român să ia decizii și măsuri, să existe un consens la nivelul ăsta: domne, sunt tot mai mulți săraci, tot mai mulți analfabeți, mai ales în zona asta, a romilor, trebuie făcut ceva, niște politici care să nu țină cont de diferențele politice, să fie deasupra succesiunii partidelor la putere, nu se mai poate în halul ăsta.
Europa Liberă: Ignorarea asta programatică a situației minorităților este tot un soi de rasism subliminal?
Adrian Schiop: „E și rasism, e și turbo-capitalism... pentru că încă nu ne-am trezit din visul ăsta de capitalism sălbatic al anilor 90. Adică, totuși, la un moment dat tot trebuie să existe măsuri sociale cu care să mai îndulcești puțin pastila, pentru că te duci dracului ca societate.
Europa Liberă: Deocamdată nu se simte nicio îndulcire. Dimpotrivă. Totuși, acolo, în Ferentariul despre care ați scris în atâtea feluri, Marian Vanghelie, fostul primar, părea o persoană populară, mai ales printre romi pe care părea să-i privilegieze.
Adrian Schiop: „Să știți că oamenii îl regretă pe Vanghelie. Și că era el mai popular, cum îl știm, și că era cumva de-al lor, băiat care a pornit de jos, ambițios, mai golănaș așa, vorbea limba locului, dar și faptul că nu făcea borduri, omul a turnat asfalt, a băgat canalizare. Mă rog, și-a tras bani, da, poate, dar ce a rămas nu a dat aiurea pe borduri și pe prostii, cum se întâmplă în București, în celelalte sectoare. Și oamenii, na, îl regretă. A început programul ăla de anvelopare a blocurilor iar în momentul în care a picat el, a picat și programul de anvelopare.”
Europa Liberă: Cumva enclava se reface, se reghettoizează...
Adrian Schiop: „Nu știu ce să zic... Să știți că și Ferentariul e împărțit. Sunt zone și zone. Adică aici e ghetto, e dezastru, acolo e ceva mai civilizat, mai bine... Sunt vreo trei pungi, patru, de sărăcie masivă, la alea nu mai ai ce să faci, trebuie intervenții serioase...”
Europa Liberă: Acum desigur e decizia dumneavoastră, dar nu ar merita de făcut un studiu sociologic al modului în care se trăiește acolo?
Adrian Schiop: „Să știți că am făcut, chiar am făcut. Primăria Bucureștiului a comandat un studiu și eu am făcut partea de antropologie.”
Europa Liberă: Când asta?
Adrian Schiop: „În iarnă. Mă rog, a și întârziat. Mi-au dat să cercetez spațiile de socializare. Cam aiurea. Păi cum să studiez asta iarna? Păi cine dracului mai iese iarna în stradă? Ca să văd cum, unde socializează oamenii trebuie să fie în timpul verii, atunci iese lumea. Mă rog, aveam experiența asta dinainte și îmi dădeam seama cam care ar fi spațiile propice, că știam pattern-ul de socializare, ce locuri... Dar mai mult pe deducție ceea ce nu e prea științific.”
Europa Liberă: Și, până la urmă, ce s-a ales de studiu?
Adrian Schiop: „Nu știu... asta a fost partea mea de studiu, deocamdată nimic. Sper să ia niște măsuri. Pentru că lucrurile nu pot rămâne așa.”
Europa Liberă: Vă mulțumim.