Focurile vii din estul României

Acestea sunt focurile perene de gaze de la Turca, un sat din județul Buzău.

Focurile de la Turca sunt unele dintre cele câteva care se hrănesc cu scurgeri din depozitele de gaze naturale aflate sub aceste dealuri. Satul e la peste 100 de kilometri nord-est de București, în județul Buzău.

Într-o pădure din apropierea satului Lopatari, tot în județul Buzău, ard focuri despre care localnicii spun că pâlpâie neîncetat de aproximativ 2000 de ani.

Ion Zota, fostul primar din Lopatari, povestește pentru RFE/RL că prima atestare a focurilor vii din Buzău a fost făcută de un observator al războaielor daco-romane, la începutul secolului al II-lea. Focurile au fost observate, însă, și de invadatori într-un conflict mai recent.

Flăcări de gaz se aprind în interiorul unei stânci într-o pădure de lângă Lopătari.

Zota, care conduce acum un mic muzeu dedicat județului Buzău, spune că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, „la Lopatări urma să aibă loc o mare bătălie între trupele [sovietice] și cele germane”.

Acea bătălie nu a avut loc niciodată, dar astăzi unii descendenți germani ai trupelor naziste vin în regiune pentru a căuta flăcările sălbatice, pentru că „strămoșii lor și-au amintit de acest foc nestins”, afirmă Zota.

Flăcări emanate din pământ la marginea localității Andreiașu de Jos, în județul Vrancea.

Sunt mai multe mituri legate de acest fenomen, inclusiv unul în care un erou din zonă decapitează un dragon cu mai multe capete, care scuipă foc și ale cărui guri încă mai aprind focul de sub pământ.

Focuri de gaze naturale în apropiere de Turca, Buzău.

Un alt mit despre cum au apărut aceste incendii „nepământești”vorbește despre câteva fete care au fost urmărite de hoți. În timp ce fetele fugeau, pământul s-a deschis sub hoți, scufundându-i direct în iad, înainte de a se închide din nou. Llimbi pâlpâitoare de focuri infernale ies din pământ din această cauză.

O vedere aeriană a focarelor de gaze naturale (într-un petic de pământ în centrul imaginii) de lângă Turca.

Ion Zota spune că în acestă regiune a României, există focurile cunoscute și încă câteva, pe care localnicii le țin secrete.

„Micile incendii apar și dispar în funcție de activitatea seismică din zonă”, declară istoricul pentru RFE/RL.

O furnică de 2 centimetri  trece pe lângă focul de lângă Lopătari.

Unele populații de furnici și-au stabilit cuiburi în solul încălzit de focurile vii de lângă Lopatari.

Insectele sunt de dimensiuni variate, dar includși furnici gigantice, cum ar fi cea fotografiată aici, care era aproape la fel de mare ca o viespe.

Focul viu de la Andreiașu de Jos.

Analizele făcute la flăcările de la Andreiașu de Jos au arătat că gazul era în mare parte metan, dar de la locul incendiului se scurgeau și dioxid de carbon și heliu, un alt gaz valoros.

Intrarea în satul Andreiașu de Jos. 

Presa locală a relatat că în Andreiașu de Jos, unde accesul la focurile vii din România este cel mai ușor, în ultimii ani,  numărul vizitatorilor.

Un localnic și-a exprimat speranța că „poate se face ceva pentru această zonă, astfel încât să nu cadă în anonimat”.