Zece ani de la ocuparea ilegală a Peninsulei Crimeea. Scurt istoric al evenimentelor printr-o fotogalerie

Tătarii din Crimeea flutură steagul poporului lor în timpul unui miting la Parlamentul Crimeei din Simferopol, pe 26 februarie 2014.

Cu o săptămână mai devreme, un politician din Crimeea vorbise despre posibilitatea „secesiunii” peninsulei din Ucraina.

Protestatarii din Kiev ieșeau atunci în stradă să-l înlăture de la putere pe președintele pro-rus Victor Ianukovici, în ceea ce ucrainenii au ajuns să numească „revoluția demnității”.

O mulțime pro-rusă în fața parlamentului din Crimeea pe 27 februarie 2014.

La începutul acelei zile, aproximativ 60 de bărbați înarmați pro-ruși au ocupat clădirea, precum și mai multe puncte de control din Peninsula Crimeea.

 

Soldați ruși care operează fără însemne, în fața aeroportului din Simferopol, 28 februarie 2014.

Soldații ruși incognito au apărut în toată Crimeea și au devenit cunoscuți sub numele de „omuleți verzi”.

Kremlinul a susținut inițial că soldații erau grupuri locale de „autoapărare”, dar ulterior a recunoscut că erau soldați ruși profesioniști.

Soldați și vehicule rusești nemarcate înconjoară o bază a poliției de frontieră din Crimeea, la Balaclava, 1 martie 2014.

În aceeași zi, prim-ministrul pro-rus al Crimeei a făcut apel la Kremlin „să ofere asistență pentru asigurarea păcii și liniștii” în Crimeea.

Localnicii din Crimeea înconjoară un camion condus de soldați ucraineni pe 3 martie 2024.

Un număr mare de localnici pro-ruși din Crimeea au început să iasă pe străzi alături de soldații ruși fără însemne, sporind presiunea asupra trupelor ucrainene, care erau din ce în ce mai izolate în interiorul bazelor lor militare.

La acea vreme, Crimeea era populată de etnici ruși în proporție de aproximativ 60%.

Un soldat rus supraveghează personalul militar ucrainean pe aeroportul Belbek, în apropiere de Sevastopol.

Această bază a devenit una dintre ultimele rezistențe ucrainene din Crimeea, deoarece comandantul acesteia a refuzat să predea locul trupelor rusești.

Acesta a fost în cele din urmă reținut de forțele rusești, iar personalul ucrainean a fost forțat să plece.

Manifestanți pro-ucraineni în fața clădirii parlamentului din Crimeea, la Simferopol, pe 8 martie 2014.

În timp ce forțele pro-ruse au întrerupt transmisiunile de știri ucrainene și au început să transmită posturile de televiziune de stat rusești, mai multe echipe de jurnaliști străini care lucrau în Crimeea au fost agresate, iar doi jurnaliști ucraineni au fost răpiți.

 

Tătarii din Crimeea se încălzesc în jurul unui foc în timp ce își păzesc cartierul, 9 martie 2014.

Premierul interimar al Ucrainei, Arseni Iațeniuk, a promis că Ucraina nu va renunța la „niciun centimetru” din teritoriul său, în timp ce preluarea Crimeei de către Rusia se consolida, iar viața devenea din ce în ce mai periculoasă pentru localnicii care se opuneau anexării ilegale.

Separatiștii ruși bat un bărbat pro-ucrainean cu o bâtă și un bici la Sevastopol pe 9 martie 2014, în timp ce un miting de susținere a Kievului a fost atacat de activiștii pro-ruși. 

10 martie 2014: un bărbat trece pe lângă un afiș din Sevastopol, în care referendumul convocat de autoritățile pro-ruse din Crimeea e descris ca fiind o alegere între nazism și Rusia.

Referendumul din 16 martie, care nu a oferit opțiunea ca Crimeea să își păstreze status quo-ul, a fost declarat ilegal de Kiev și nu a fost recunoscut de majoritatea țărilor.

Alegătorii au optat în proporție covârșitoare pentru a se alătura din nou Rusiei într-un vot care a fost respins pe scară largă ca fiind falsificat.

Miting masiv la Moscova, pe 15 martie 2014, împotriva preluării militare a Crimeei.

Ulterior, Putin a dezvăluit că și-a exprimat intenția de a „începe să lucreze pentru a returna Crimeea Rusiei” în februarie 2014, la sfârșitul unei întâlniri care a durat o noapte întreagă cu serviciile sale de securitate.


 

Funcționari electorali ai autorităților instalate de Rusia în Crimeea sosesc la o casă din Simferopol cu o urnă mobilă în timpul votului pentru referendumul din 16 martie 2014.

Crimeea a fost „dăruită” Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, în 1954, de către liderul sovietic Nikita Hrușciov, într-o mișcare care a fost mai mult simbolică la vremea respectivă, dar care a avut consecințe profunde după destrămarea Uniunii Sovietice.

O femeie sărbătorește la Sevastopol, pe 18 martie din acel an, în timp ce o mulțime urmărește o transmisiune în direct a lui Putin în urma rezultatelor referendumului contestat.

În timpul discursului, președintele rus s-a adresat locuitorilor din Crimeea ca fiind „cetățeni ai Rusiei”.

Două femei despre care se crede că fac parte din armata ucraineană cară uniforme în timp ce părăsesc o bază militară și trec pe lângă un soldat rus, 19 martie 2014.

Membrii echipajului navei de război ucrainene Konstantin Olshansky (în background), care a fost blocată de navele de război rusești, sosesc pe țărm cu o barcă, după ce au părăsit nava pe 23 martie.

Nava a fost ulterior confiscată și încorporată în Marina rusă.

Un bărbat înfășurat în drapelul rusesc se plimbă pe coasta Sevastopolului.

Cu Peninsula Crimeea sub control ferm al Rusiei, scena pentru război a fost pregătită atunci când, pe 7 aprilie 2014, grupurile pro-ruse din Donețk și Luhansk au dat buzna în birourile guvernamentale și s-au servit cu armament.

Kievul a răspuns atunci prin începerea unei operațiuni de „contraterorism”.