„Actualitatea românească ”, 13 iulie 1991.
Moderator: Gelu Ionescu. Colaborează la program: Monica Lovinescu, Ion Negoițescu și Matei Cazacu. Din sumar: o recenzie la volumul „România, închisoarea sufletelor” de Jil Zilberstein; proza lui Mihai Sin; „Memoriile” lui Constantin Argetoianu. Programul începe cu un comunicat al Pen Clubului secția română în care se protestează împotriva atitudinilor extremiste și antisemite în anumite publicații românești, urmat de o analiză critică a lui Gelu Ionescu, în care acesta observă între altele că puterea de atunci de la București (Ion Iliescu, Petre Roman și Frontul Salvării Naționale) avea o doză de indulgență complice față de presa care duce această campanie extremistă și antisemită („România Mare” și „Europa”, dar și unele publicații pro-Frontiste).
Your browser doesn’t support HTML5
O condamnare a publicațiilor extremiste și antisemite românești
Gelu Ionescu: „Citesc în revistele lliterare de săptămâna trecută un comunicat al Pen Clubului secția română pe care-l socotesc important, vom vedea pentru ce motive. Mai întâi iată textul său:
«Membrii Centrului Pen Român își eprimă îngrijorarea și protestul în legătură cu înmulțirea atitudinilor extremiste și antisemite în anumite publicații românești. După ce mai bine de un an de zile reviste ca „România Mare” infestează atmosfera politică și morală a țării, proferând calomnii și insulte, orchestrând campanii de presă împotriva a tot ceea ce există independent și necompromis de colaborarea cu vechiul regim în intelectualitatea românescă, întreținînd în același timp o continuă tensiune între populația majoritară și minoritățile etnice, în ultimele săptămâni are loc o escaladare a pozițiilor extremiste și rasiste, menite să ducă la discreditarea României în lume.
Convinși că ceste poziții al căror unic scop este dezbinarea societății românești, divide et impera, nu sînt proprii poporului român și nu îl reprezintă, scriitorii români protestează și își exprimă dezgustul față de folosirea unor atât de imunde tactici, scoase din arsenalul vechilor dictaturi. Scriitorii români se simt solidari nu numai cu colegii lor de alte naționalități, pe care îi cheamă să se ralieze în lupta împotriva oricărui extremism, dar și cu toți oamenii, indiferent de naționalitate sau confesiune, din România și din lume»
Acesta a fost recentul comunicat al Centrului Pen Clubului român, și el se adaugă unor proteste față de valul de șovinism, anti-semitism, și extremism politic și ideologic, proteste aparținînd unor partide politice vechi și noi, și altor organizații. Chiar și FSN-ul a dat un astfel de comunicat pe un ton mult mai moale și nenumind nici una din publicațiile care împroașcă opinia publică cu expresii din cele mai detestabile ale resentimentului de toate culorile.
Este de ramrcat că această izbucnire dirijată de fals naționalism și de incitare la ură între cetățenii aceleiași țări nu a rămas fără ecou în presa internațională, ci dimpotrivă. Multe ziare occidentale au consemnat și comentat acest simptom al vieții publice din România care pune țara și poporul român într-o lumină ce ne este mai mult decât dăunătoare. Nu mai departe decât în cotidianul francez de mare audiență care este „Le Monde” a apărut la 10 iulie un amplu articol referitor la aceste probleme extrem de critic.
Rezultatul acestei campanii nu poate decât contribui la izolarea țării și trezirea neîncrederii atît a cancelariilor oficiale, cât și a posibnililor investitori de capital și tehnologie în România, pentru că există pericolul ca întregul popor român să fie asimilat acestei revărsări de resentiment. Și vinovați de această concluzie greșită nu sînt decât cei care au dezlănțuit și întrețin această campanie. Pentru că în frământările care zguduie acum Europa de est, după căderea dictaturilor comuniste, una este revendicarea auto-determinării și independenței unor popoare oprimate, și alta izbucnirea de extremism politic. Sînt două aspecte care în fond contrastează, pentru că unele vin din revolta unei asimilări forțate, și altele chipurile din partea unei națiuni dominante ce instigă la rasism și dezbinare în chiar poporul majoritar.
Mai este limpede că la rădăcina acestui val de extemism din țară se află forțele unite ale dictaturilor de extremă care au năruit țara timp de peste cinci decenii. Antisemitismul și antimaghiarismul au unit pe slujitorii cei mai devotați ai dictaturii ceaușiste cu rămășițele legionare, în frunte cu Iosif Constantin Drăgan, nume compromis de două ori, o dată pentru apartenența sa la mișcarea legionară, a doua oară pentru colaborarea strânsă cu dictatura ceaușistă. Și tot așa de limpede este că această campanie este condusă de Securitate, și că ea întreține o diversiune menită a canaliza nemulțumirea publică pentru eșecul reformelor, și față de starea grea a țării pe drumul periculos al extremismului politic.
Puterea de azi are o doză de indulgență complice față de presa care duce această campanie. Un joc politic care nu are cum o consolida, ci slăbi. Cu sau fără voie, ea împinge pe nemulțumiți în brațele unor forțee nefaste și reacționare, care nu vor decât instaurarea unei noi dictaturi de extremă în țară. Nu e deloc întâmplător că la conducerea acestor publicații, în frunte cu „România Mare” și „Europa”, dar car sînt mult mai multe, se află slujitorii vechi ai Securității și cultului personalității, Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu, Eugen Florescu și Ilie Purcariu, Arturd Silvestri și Nicolae Dan Fruntelată, unii din ei promovând această politică din chiar sânul unor publicații evident pro-Frontiste.
Nici președintele Iliescu, nici premierul Roman nu au luat poziții hotărâte împotriva acestor extremisme. Repet pentru a nu știu câta oară că există toate temeiurile legale ca aceste publicații să fie interzise. Nici o țară din lumea civilizată nu permite dezvoltarea unor idei rasiste și șovine în presă, fără ca libertatea de expresie să fie astfel stânjenită.
Conducătorii țării se joacă cu viitorul ei și al poporului într-un chip iresponsabil și încă o dată se dovedește absența oricărui patriotism din componența eticii lor, pentru că o nouă dictatură ar lăsa netulburată o singură categorie de oameni, și anume cei de la putere cei care au moștenit puterea din vechiul regim, umilind și batjocorind jertfele de sânge ale celor care au izbucnit împotriva dictaturii comuniste.
În fine, scopul acestor politici este și acela de a slăbi opoziția democratică și de a izola țara, de a frîna aspirația spre democrație și reîntoarcere în Europa. Ele reprezintă una din cele mai mari primejdii pentru viitorul poporului român și al țării și e de datoria fiecărui cetățean al țării, nu numai a scriitorilor de la Pen Club, să respingă pe față acest complot anti-național al extremismului.”
[...]