Pe malul Dunării, unde intră semnalul telefonic de la bulgari, lângă Giurgiu, cursa pentru primărie nu a avut nicio miză în 2020. Primarul Dumitru Văcaru a alergat de unul singur și a stabilit un nou record al carierei sale politice: 100% din voturi.
„Oricum ies, numai mama dacă mă votează singură și ies cu 100%. Vine lumea, din respect pentru mine. N-am niciun contracandidat. Nu s-a mai înscris nimeni. Au căutat, nu au găsit pe nimeni”, povestește Dumitru Văcaru.
În cimitir, mormântul familiei Văcaru este pregătit deja, impunător, din marmură neagră. Dumitru Văcaru, fost șef de ocol silvic, are încă mandatul de primar deschis și pe piatra funerară. A început din 2008. Deocamdată, nu are emoții.
„Primarul a făcut numai minuni în satul ăsta. De-aia e și singurul, nu candidează nimeni cu dânsul, că n-are cine să mai candideze”, spune un sătean, încălecând pe bicicletă, după ce a votat.
Văcaru a intrat în politică la PNL, însă după 6 ani a sărit în barca PSD. Acum, în pragul alegerilor, ca o mulțime de alți primari social-democrați din Giurgiu, a sărit la loc în barca liberalilor. Nu se ascunde, când îl întrebi care e secretul:
„Rețeta? Păi ce, nu o știți? Sunt comună mică, eu trebuie să fiu cu partidul care e la guvernare și pot să profit mai mult pentru localitate. Sunt proiecte care urmează sau care sper să fie finanțate, asta e speranța tuturor. Pentru localitate, dacă vrei să muncești, trebuie să fii cu partidul de la guvernare”, explică fără să clipească primarul Văcaru.
Lumea în sat nu se uită oricum la partid. Pe șoseaua principală, asfaltul e turnat de PSD-istul Dumitru Mina, de la Consiliul Județean. În rest, pe fostele ulițe înglodate din Gostinu, asfaltul l-a turnat primarul Văcaru.
„Lasă partidul. Omul e. Partidul ca partidul, dar omul e care-și dă interesul”, spune sfătos un sătean care numără pe degete mandatele primarului Văcaru, că nu le mai ține minte.
„Votezi omul, ca persoană, nu votezi că e partid. Mergem cum este, cu PSD, cu PNL, unde-s ăia acolo mergem. Cine dă fonduri...”, știe mersul politicii în rural, un alt localnic din Gostinu.
Monopol la primărie. „Nu se merită să candideze altcineva”
Oamenii spun că la Gostinu nici nu are sens să se mai bage altcineva în cursă la primărie, pe principiul că dacă ceva merge, de ce să-l schimbi?
„S-au găsit, dar nu-s în stare. Nu au niciun talent. Unul de-a fost inginer a devenit un amărât. Ălălalt, nu mai zic, că e tânăr, dar nu-l votează nimeni. Și-așa că n-are cine. Și noi primar mai bun ca ăsta nu găsim. A făcut toate străzile, până și pe câmp, mergi în papuci. Când mergeam cu noroiul la genunche...”, spune o femeie din capătul satului.
„N-or fi avut curaj, n-or fi avut capacitatea lui. La el s-a cunoscut, s-a făcut ceva”, explică alt sătean penuria de oameni cu ambiție de primar de la Gostinu.
Pe cine întrebi, îți arată în jur și-l laudă pe primar: asfalt pe toate ulițele, canalizare, lumină. Pe un panou mare, lângă grădinița unde e secția de votare, primarul Văcaru a învățat rețeta Gabrielei Firea de la București: primăria, nu el personal, a listat încă dinainte de alegeri toate planurile de achiziție ale primarului. Ca să știe lumea de ce-l votează pentru a patra oară la rând.
„C-o fi făcut și el ca toată lumea, că bagi mâna în miere... Tot te lingi, dar n-o bagi până la cot. Pui proptea, zici stai să nu trec de ea că mă înec în miere”, socotește cum merge treaba la primărie o femeie din Gostinu.
„E nevoie să-mi urați succes. Că am nevoie, mai ales în activitate am nevoie de succes. La alegeri, nu se pune problema. N-am avut sub 90% la nici una”, râde primarul. De fapt, Dumitru Văcaru a ajuns primar în 2008 cu vreo 73% din voturi. Cu USL, în 2012, a scos 96%, iar în 2016, cu PSD, a scos doar 89%.
Cel puțin la locale, la Gostinu nu contează partidul, ci omul. Iar Văcaru este omul de 12 ani. Lupta politică își va face poate loc, pe malul giurgiuvean al Dunării, abia la parlamentarele din decembrie, când PNL și PSD vor fi nevoite să-și opună combatanții în lupta pentru mandatele generale de la București. „La alegerile celelalte. Pe 6 decembrie. De Sfântul Nicolae, de ziua mea”, râde un sătean. „Dacă oi apuca-o”, îi aruncă vecinul, de pe bicicletă.