În Franța, Le Monde are ca titlu principal astăzi revenirea în forță a discuției despre taxarea celor bogați. În țara economistului contestatar și contestat Thomas Piketty, președintele Emmanuel Macron, numit de manifestanți «président des riches», se declară acum favorabil reintroducerii impozitului pe avere. Economista Esther Duflo, premiu Nobel în 2019, se declară favorabilă, iar alți doi discipoli ai lui Piketty, Gabriel Zucman și Emmanuel Saez, foști consilieri ai democratei americane Elizabeth Warren, au pus la punct un proiect de taxare progresivă cu 1% a europenilor celor mai bogați, proiect aplicabil la scara întregii UE, pentru a finanța în parte mutualizarea datoriilor țărilor membre. O taxă pe patrimoniu de 1% ar fi astfel o dovadă a solidarității europene.
Într-un alt articol, tot Le Monde scrie despre cum și în Marea Britanie își face drum din ce în ce mai mult ideea taxării averilor. Potrivit unui sondaj YouGov publicat luna trecută, 61% din britanici sprijină ideea unui impozit pe averile mai mari de 750.000 de lire sterline, în vreme ce doar 14% sunt împotrivă.
China și „marele val” al dezinformării
La Londra, The Guardian prezintă raportul Comisiei Europene, făcut public ieri, în care China este acuzată oficial pentru prima oară că s-ar afla în spatele unei vaste campanii de dezinformare și răspândire de știri false în Europa.
Cum o rezumă, la München, Süddeutsche Zeitung, UE va impune marilor rețele sociale precum Facebook, YouTube sau Twitter să prezinte de acum înainte un raport lunar detaliind ce au făcut în luna scursă împotriva știrilor false.
În Spania, El Pais subliniază la rândul său, în același context, că UE sprijină poziția adoptată de Twitter în chestiunea conținutului discutabil al mesajelor postate de Donald Trump.
„Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice”
La Paris, Libération are ca titlu mare în prima pagină răsturnarea statuilor în mai multe mari orașe, de la Bristol în Anglia la Antwerpen (Anvers) în Belgia, și pune întrebarea dacă nu cumva suntem pe cale de a distruge raportul complex dintre istorie și memorie.
Scrie Libération: „A răsturna o statuie înseamnă oare a răsturna istoria? A da jos imaginea unui sclavagist notoriu, cum au făcut-o britanicii la Bristol cu acel Edward Colston, negustor de sclavi din sec. XVII, sau cea a generalulului Lee – sudist, deci sclavagist prin definiție – cum o cer o bună parte din americani, înseamnă oare a șterge printr-un gest Orwellian trecutul unui popor? Așa gândește o parte a dreptei, care vede în orice revizuire, în orice pocăire istorică un soi de masochism anacronic impus de minoritățile care caută să culpabilizeze națiunea de azi pentru crimele de ieri.
Dar lucrurile nu stau așa de simplu. Mai întâi pentru că statuile ridicate în piețele noastre, ca și numele date străzilor și bulevardelor, nu sunt fapte de istorie, ci de memorie. Lucruri care au prea puțin de-a face cu munca istoricilor, dar mai mult cu reprezentarea, cu imaginea de sine pe care și-o formează o țară la un moment dat”, conchide Libération.
De altfel, în Belgia Le Soir anunță că biblioteca universității din Leuven (Louvain) a înlăturat deja bustul regelui Léopold al II-lea, cel acuzat de crime împotriva umanității în fosta colonie belgiană Congo. La Bruxelles, statuia ecvestră a regelui, situată lângă piața palatului regal, a fost mânjită de manifestanți cu graffiti și vopsea roșie care imită sângele (cf. foto).
Cum Zelenski a vrut să se infecteze singur cu coronavirus
-- “Am vrut să mă îmbolnăvesc de coronavirus,” a spus președintele ucrainean Volodimir Zelenskiîntr-un interviu cu Ukrainska Pravda. “De ce? Ca să le fie oamenilor mai ușor. Când ar veni o depresie mare peste oameni, i-aș strânge și le-aș spune: “Gata, uitați, mă îmbolnăvesc și am să o duc până la capăt”. Asta pentru ca oamenii să înțeleagă că e ceva periculos acolo, că te poți îmbolnăvi; le-aș fi arătat cum e… că nu este ca ciuma (показать, «что это не чума»). Pentru că am uitat cu toții, dar la început a fost acel moment când credeam că vom muri cu toții.”
Zelenski a mai spus: -- “Singurul lucru care m-a oprit s-o fac a fost teama că cineva ar fi putut să creadă că e un fel de mizanscenă publicitară.”
La Moscova, Kommersantъ scrie că Zelenski e singurul lider fost sovietic (cu excepția balticilor) care nu a fost invitat la ceremoniile de comemorare a victoriei asupra nazismului din 26 iunie. Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, spune că asta este pentru că el „nu și-a manifestat dorința” să vină.
Omul care urina mai repede decât umbra lui
În sfârșit, săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné schițează (doar în ediția pe hârtie) un portret acid al lui Elon Musk, antreprenor libertarian abonat la ajutoarele statului: „Pentru el, drepturile angajaților sunt o glumă proastă. «Nu vreți să veniți sâmbătă? Inutil să mai veniți luni.» scrie la intrarea uzinei lui SpaceX. Nu-i pasă de autoritățile californiene, iar în plină carantină a decis să redeschidă uzina din Fremont, calificând măsurile sanitare drept «fasciste» și bucurându-se de sprijinul lui Trump.”
Și Le Canard continuă portretul: „Se descrie singur ca un «anarhist» și nu pierde nici o ocazie să critice intervenția autorităților. Statul e Satana. Dar când în 2008 Tesla avea probleme și băncile îl lepădau, NASA i-a propus un miliard de dolari pentru un parteneriat, iar el a acceptat imediat, fără să mulțumească. «Se autoproclamă libertarian, dar a știut foarte bine să profite de dărnicia statului, nu doar de fondurile de la NASA, dar și de subvenții generoase pentru energia solară», ricanează un specialist. Aflat în fruntea unei averi de 40 miliarde dolari, își îngrijește imaginea între două nopți de discotecă. Un joint într-o emisiune la radio ca să pară bad boy, o caricatură în Simpsons ca să pară că are simțul umorului, o prietenie foarte mediatizată cu George Clooney, ca să arate că nu e doar un reacționar trumpist. Trebuie să placă tuturor investitorilor.”
Și Le Canard își încheie portretul cu acest denunț al unui fost colaborator, Kevin Brogan: „Caută să sfârșească repede tot ce începe. Chiar și când merge la toaletă, urinează repede, ca o pompă de incendiu, trei secunde și gata!”