Atât Le Monde cât și Süddeutsche Zeitung (SZ) trec în revistă ansamblul informațiilor verificabile despre dispariția acestuia, precum si diferitele teorii mai mult sau mai puțin serioase sau demente. SZ amintește, cu un link spre articolul de atunci, că tânărul dictator nord-coreean mai dispăruse în 2014, ba chiar vreme de șase săptămâni, și că reapăruse deodată surâzând la fel de enigmatic și lucios și gata de presupusa lui muncă în fruntea statului.
În Marea Britanie, Boris Johnson reapare și el astăzi la muncă, pe fundalul unei nemulțumiri generalizate. Numărul de morți în spitale a depășit 20.000 în weekend, cum o constată săptămânalul duminical The Observer, dar pe lângă criza multiplă, sanitară, social și economică, Johnson mai are de înfruntat și altele, mai insidioase: Norbert Röttgen, un apropiat al cancelarei germane Angela Merkel și șeful comisiei pentru afacerile externe din Bundestagul german l-a avertizat pe Johnson că va fi obligat să accepte o prelungire a termenului negocierilor Brexit. Termenul ar trebui să fie 31 decembrie, dar prin pricina crizei negocierile au fost deja suspendate o lună.
Norbert Röttgen a transmis guvernului britanic că este imposibil ca negocierile să se încheie anul acesta și că Boris Johnson va fi obligat să accepte o prelungire a sorocului, în ciudat afirmațiilor sale repetate că va ieși din UE chiar fără un acord semnat.
O altă lovitură pentru Johnson vine din propria sa tabără. Importanți politicieni Tories, conservatori, printre care fostul ministru pentru Brexit David Davis, îi cer public lui Johnson să-i interzică consilierului său Dominic Cummings să mai participe la reuniunile grupului secret care îl sfătuiește pe premier în legătură cu măsurile de luat în combaterea epidemiei.
Deși nu are o funcție oficială, acest consilier (spin doctor, cum spun englezii), Dominic Cummings, omul cel mai dușmănit din întreaga Anglie, exercită mai multă influență decât orice ministru din cabinet și el s-a aflat, de pildă, la originea expulzării din partid a 21 de deputați Tories care nu erau de acord cu planurile lui Johnson de ieșire din UE fără un acord, printre aceștia aflându-se chiar și nepotul lui Winston Churchill. (Zece dintre ei au fost primiți între timp înapoi.)
Tiptil, ieșirea din carantină
În mai multe țări, precum Italia și Spania, s-au anunțat detaliile ieșirii treptate din carantină. Belgia, la rândul ei, va ușura restricțiile începând din 4 mai. În Spania, El Pais scrie despre bucuria copiilor care pot, dacă au 14 ani, să iasă acum câte o oră pe zi, începând de ieri, duminică, după ce au stat închiși în regim strict mai bine de 40 de zile. Cum o spune unul din ei, în El Pais, totul împrejur pare acum mai mare!
În Italia, de asemenea, unde mortalitatea continuă să scadă, premierul Giuseppe Conte a ținut ieri o conferință de presă, redată în detaliu de Corriere della Sera, în care a explicat noile reguli, insistând pe menținerea distanței sociale, mai ales că sunt redeschise parcurile, și a promis că statul va impune un preț fix pentru măști, care să nu depășească 50 cenți/mască. Și în Franța, cum o anunță Le Figaro, vânzarea măștilor este din nou permisă începând de astăzi în farmacii. Vânzarea la liber a măștilor fusese interzisă prin decret încă din 3 martie.
400 de lovituri în Arabia
Mai aflăm din presă că, ținând cont de acest climat de pandemie și de interzicerea reuniunilor publice, Arabia Saudită a abolit flagelarea, biciuirea în public, transformând-o în amendă sau închisoare.
Asta vine însă târziu pentru un condamnat cum e bloggerul Raif Badawi, care în 2015 a primit o pedeapsă zece ani închisoare, o amendă de un milion de riali (200 000 euro), peste care se adăugau și o mie de bice pentru crima de-a fi „insultat Islamul”. In realitate, singura lui crimă este era aceea de a fi scris pe blogul său că și musulmanii ar trebui să aibă dreptul de a-și exprima liber opiniile, inclusiv în chestiunile religioase.
Atunci, după condamnare, o intervievasem pe soția lui, Ensaf Haidar, fugită în Canada, care îmi explicase că numărul de lovituri de bici este etalat pe o perioada foarte lungă, în prezența unui medic, astfel încât condamnatul să nu moară de la lovituri. Nu e limpede câte din cele 1000 de bice a primit Badawi în acești cinci ani, acum că pedeapsa respectivă a fost abolită.
Poți fi seducător în lockdown fără a schimba slipul în fiecare zi?
Pe fundalul ușurării progresive a sechestrării generale, Le Monde își continuă rubrica de succes despre sex în carantină și elațiile de cuplu în lockdown ținută de sexoloaga la modă Maïa Mazaurette (Le sexe selon Maïa Mazaurette), care în ultima ei cronică pune întrebarea dacă seducția și igiena pe timp de corona sunt într-adevăr de nedespărțit și dacă între patru pereți poți continua să fii seducător fără a schimba chiloții în fiecare zi.
Până și conservatorul The Times la Londra s-a lăsat sedus de această rubrică ațâțătoare (arousing) pentru "the frisky French", care este cea din Le Monde ținută de Maïa Mazaurette.
The Times se întreabă astfel care sunt gesturile și eticheta potrivite pentru o orgie online, în această situație de télésexualité generalizată cum fac francezii.
Regulile carantinei au împărțit, în Franța ca oriunde, populația în două grupuri umane distincte : cei care stau singuri și nu-și pot întâlni partenerul (presupunând că au unul); și cei obligați să trăiască împreună în cuplu în spațiu închis și să se suporte 24/24 h, ceea ce poate fi o rețetă garantată pentru moartea pasiunii. Fiecare grup îl învidiază pe celălalt fără motiv.
În această ultimă cronică, despre igienă și slip, Maïa Mazaurette spune din start că ideea într-o asemenea situație este să te simți bine în corpul tău și pielea ta, iar nu să participi la un concurs de frumusețe.
La ce mai folosește să calci, de pildă, când stai cu partenerul între patru pereți? Le Monde citează de altfel un studiu, publicat miercurea trecută, al institutului național de statistică IFOP, despre igiena francezilor aflați în carantină, din care reiese că o treime nu fac duș zilnic, iar 41% din bărbații care stau singuri nu-și schimbă chiloții în fiecare zi.
Cât despre franțuzoaice, doar 12% se găsesc frumoase în situația actuală. Bărbații – mai încrezători – cu 10 procente mai mult.
Chroniqueuza are ca explicație pentru această delăsare națională dispariția flirtului și a jocului de seducție în reuniunile în grup, care sunt un sport tradițional la francezi.
Este însă carantina compatibilă cu sexualitatea ?
A priori, răspunsul la întrebarea de mai sus ar fi pozitiv, pentru că izolarea permite un cocooning lasciv și toate jocurile erotice imaginabile, inclusiv cu bice și latex SM. Realitatea este însă departe de fantasme.
Urmează, în articol, sumedenie de sfaturi despre spargerea rutinei, sfaturi pe care nu le rezumăm aici, pentru a nu strica vânzările și copyrightul ziarului.
Trebuie însă spus că diferențele externe in gesturile cotidiene ale igienei reflectă profunde atitudini culturale în Europa. Englezii, de exemplu, preferă și astăzi cada –și baia în cadă-, pe când francezii preferă dușul, considerând cada ca fiind neigienică, deoarece cel care stă in cadă zace de fapt in propria sa murdărie.
Peste toate, oricât am cârti noi pe seama francezilor, Franța rămâne totuși cultura care ni l-a dat pe marele scriitor Marchizul de Sade.