În perioada 1980-1989 au fost recrutaţi cei mai mulţi informatori din toată istoria României comuniste, spune CNSAS. Doar în anul 1989 au fost făcute peste 25.000 de recrutări. Consiliul spune că a făcut această estimare luând în calcul şi dosarele distruse sau sustrase în decembrie 1989.
650.000 de oameni– cel puțin –arată CNSAS, au fost recrutați în total de Securitate, poliția politică din România, de la înființarea instituției, din 1948, până la Revoluția română, din decembrie 1989. Ceea ce înseamnă că în ultimii ani ai regimului, cei mai grei, au fost recrutați aproximativ 30% dintre colaboratori.
Informatorii recrutați în perioada 1980-1989 sunt de două ori mai mulți decât cei aduăgați pe liste în deceniul anterior, 1970-1979, când peste 121.000 de persoane au devenit colaboratori ai Securității, potrivit statisticii CNSAS.
„Oamenii o duceau foarte greu în «epoca de aur », dar asta nu însemna că PCR (Partidul Comunist Român) încerca să facă ceva concret pentru a remedia lipsa hranei, a energiei electrice, a căldurii sau degringolada economiei. Răspunsul regimului comunist de la București la creșterea tensiunilor sociale a fost intensificarea represiunii”, arată CNSAS.
„Securitatea a primit sarcina de a se concentra pe luarea unor măsuri dure de urmărire a nemulţumiţilor, care deveneau tot mai vocali şi al căror număr creştea pe măsură ce condiţiile de trai se deteriorau progresiv”.
CNSAS precizează că la numărul total de 650.000 de persoane recrutate trebuie adăugate categoriile de surse folosite de Securitate fără ca acestea să fie înregistrate în evidențele rețelei informative.
„De exemplu, sursele oficiale, surse ocazionale, persoane de sprijin etc.”
CNSAS precizează că mai există o categorie de informatori ai Centrului de Informații Externe.
„Din cei 650.000 de colaboratori, pentru circa 23.000 există consemnat faptul că au refuzat colaborarea. Foarte puţini, însă, au spus «nu» de la început. Cei mai mulţi au refuzat după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de colaborare”, arată CNSAS.
Aproximativ 100.000 au fost abandonaţi ca fiind „fără posibilităţi”, adică s-au eschivat de la colaborare sau pur și simplu și-au schimbat domiciliul, locul de muncă etc. şi nu au mai putut fi folosiţi în mediul respectiv, potrivit CNSAS.
Securitatea sau Departamentul Securității Statului din cadrul Ministerului de Interne avea următoarea organizare:
- Direcția I - Informații Interne
- Direcția a-II-a - Contraspionaj Economic
- Direcția a-III-a - Contrainformații
- Direcția a-IV-a - Contraspionaj militar
- Direcția a-V-a - Securitate și Gardă
- Direcția a-VI-a - Anchete Penale
Potrivit CNSAS, informatorii erau acele persoane care ofereau organelor de securitate date şi informaţii despre o cunoștință care încearcă să trimită în străinătate ziare şi revistem informații necesare pentru incriminarea lor.
Colaborator al Securităţii era acea persoane care transmitea informaţii către Securitate, prin care s-au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Îți mai recomandăm Între '70-'79, Securitatea a recrutat 121.000 de colaboratori, din care 800 erau minori, 1.500 medici și 2.000 de membri ai cleruluiEuropa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI