Interviu | De la vânătoarea de șobolani, la Kremlin. Cum i-a modelat copilăria lui Putin felul în care conduce Rusia astăzi

Jurnalista Julia Ioffe a scris mult timp despre Rusia, în publicații precum The New Yorker, The New York Times și The Washington Post.

Jurnaliștii serviciului georgian al RFE/RL au intervievat-o la Festivalul de povestiri ZEG (Poimâine) din Tbilisi, unde Iofe a prezidat un panel despre copilăria lui Vladimir Putin.

Ea a lansat recent un podcast cu numele „About A Boy: The Story Of Vladimir Putin (Despre un băiat: Povestea lui Vladimir Putin)”, în care vorbește despre modul în care viața dificilă din tinerețe a președintelui rus a influențat transformarea sa și a modelat felul în care conduce azi Rusia.

Julia Ioffe a vorbit despre viața timpurie a lui Putin în „dvor”, o curte/piață comună din Rusia, adesea asociată cu o viață dură, de clasă muncitoare, în care oamenii sunt nevoiți să supraviețuiască pe baza inteligenței și a abilității de a se descurca pe stradă.

RFE/RL: Care credeți că ar fi unele dintre cele mai importante lecții pe care Putin le-a învățat din experiența sa în dvor și din anii tinereții sale la Leningrad, când a făcut parte dintr-o bandă?

Julia Ioffe: Aceasta este o parte foarte importantă a podcastului – care sunt lecțiile și modul în care acestea continuă să îl formeze pe Putin astăzi, modul în care acestea continuă să îi influențeze deciziile, inclusiv în Ucraina, inclusiv pe scena mondială.

Vladimir Putin, elev al Școlii primare nr. 193 din Leningrad în anii 1960.

Lecțiile sunt că slăbiciunea fizică înseamnă slăbiciune și vei fi devorat, că puterea fizică este totul, că violența este singura modalitate de a schimba ierarhiile sociale stabilite, că compromisul este pentru oamenii slabi și că totul este un joc cu sumă zero – dacă eu câștig, înseamnă că tu pierzi, iar dacă tu câștigi, înseamnă că eu pierd, așa că ar fi bine să schimb asta. Nu există o situație în care toată lumea să câștige.

Așadar, toți occidentalii care apelează la compromis, la o soluție diplomatică și la negocieri cu Putin în privința Ucrainei nu iau în considerare faptul că el însuși nu crede în negocieri.

Și nu crede că poate exista o lume în care atât el, cât și Ucraina câștigă. Suma cu care Ucraina câștigă este exact suma cu care el pierde – și el nu poate permite acest lucru.

RFE/RL: Nu-l auzim prea mult pe Putin vorbind despre el și despre tinerețea lui. Având în vedere ce a vorbit până acum – vânătoarea de șobolani, lupte între bande – cât din această imagine este creată? Cât din toate acestea este ceea ce el vrea ca poporul rus să creadă, vânzând imaginea unui outsider care s-a apărat singur întotdeauna și și-a pavat drumul cu sânge și sudoare. Cât din această imagine este fabricată?

Julia Ioffe: Știm că o parte dintre aceste afirmații sunt adevărate, pentru că am auzit de la alte persoane din viața lui că părinții săi erau destul de săraci și needucați, că locuia într-un apartament comunal deplorabil, că părinții săi erau într-adevăr traumatizați de război și destul de absenți.

Și știm că această generație din Leningrad, această generație imediat postbelică, a crescut cu părinți cu adevărat traumatizați.

De aceea încercăm să nu ne concentrăm atât de mult pe Putin în mod individual și pe ceea ce s-a întâmplat când era în clasa a șasea sau în clasa a cincea, ci am vorbit despre lucrurile mai largi, generaționale, la nivel de oraș, de țară, de generație, care se întâmplau și care l-ar fi putut forma.

Pentru că, în primul rând, nu cred că un băiat din intelighenție ar fi capabil să simuleze acest lucru și, dacă ar fi capabil să simuleze acest lucru, nu cred că ar fi capabil să o facă timp de 24 de ani. Este ceva la el destul de autentic, este evident că ceva e real.

În al doilea rând, faptul că aceasta este imaginea pe care o folosește este revelator, deoarece el crede – pot să presupun – că o mare parte din țară a crescut așa sau cunoaște pe cineva care a crescut așa.

Acest comportament rezonează cu ei, pentru că este ceva ce știu – fie pentru că au crescut așa, fie pentru că părinții lor au crescut așa, fie pentru că bunicii lor au crescut așa, fie toate cele de mai sus. Acesta este omul de rând rus.

RFE/RL: Un vis devenit realitate pentru fiecare „gopnik” rus (gopnik se traduce liber prin bătăuș).

Julia Ioffe: Gopnik, exact. Da, aceasta este imaginea lui despre omul obișnuit rus. Trump are o imagine a omului american; aceasta este imaginea lui Putin despre cel rus și, până acum, a avut dreptate.

Și este, de asemenea, o cauză – prin politicile sale, el a creat o bună parte din această clasă inferioară din Rusia.

Iar acum vedem că aceștia sunt cei care pleacă și mor în Ucraina, pentru că viețile lor nu valorează prea mult pentru guvernul rus. Crearea acestei subclase care este de unică folosință și convenabilă din punct de vedere politic pentru el...

Al treilea lucru pe care l-aș spune este că nici măcar nu se poziționează ca un outsider și nici măcar ca un bătăuș de liceu, ci se poziționează ca cineva care vine de pe stradă, care știe ce înseamnă viața reală. Că este un realist. El nu este un idealist. Nu va promite lucruri pe care nu le poate îndeplini. El știe cum este lumea reală.

Știe că, în calitate de reprezentant al Rusiei pe scena mondială și în interiorul Rusiei, prezintă oamenilor această lume Hobbesiană a câinelui care este mâncat de alt câine.

El spune: «Știu cum este lumea cu adevărat, știu cum să trăiesc în acea lume și știu cum să câștig în acea lume. Nu sunt un outsider, ci sunt un învingător în acea lume. Știu cum să folosesc violența».

Un alt lucru pe care vreau să-l spun despre [Putin] în dvor este un detaliu care mi-a fost semnalat de tatăl meu și de prietenii săi, oameni din acea generație, înainte de a citi autobiografia lui, înainte de a face acest podcast, înainte de a cerceta toate acestea.

Îmi amintesc că toți spuneau că «e foarte mic de înălțime», ca și cum i-ar fi fost foarte greu în dvor și se poate vedea că este obsedat de propria sa statură – poartă pantofi cu înălțătoare și îi pune pe fotografi să îl surprindă într-un anumit fel.

Este un om care, din cauza înălțimii sale, este permanent conștient de propriile slăbiciuni și încearcă să fie înaintea celor care îi percep slăbiciunile. Asta poate să provină și din faptul că, [el crede că] dacă ești mic, forța și puterea fizică sunt singurele lucruri care îți determină standardul social.

Fotogalerie | Vladimir Putin de-a lungul anilor

RFE/RL: Să trecem de la copilăria lui Putin la versiunea curentă a acestuia. În 2014, ați scris articolul Singurătatea lui Vladimir Putin. Prin urmare, dacă era singur atunci când era copil, cât de singur este acum? Sau și-a găsit prieteni cu care să se joace?

Julia Ioffe: Cred că și acum este la fel de singur. Cred că am văzut asta în pandemie, felul în care se izola și cât de speriat era cu privire la starea lui de sănătate.

Faptul că tocmai l-a retrogradat pe [fostul șef al Consiliului de Securitate, Nikolai] Patrușev, care a fost unul dintre cei mai apropiați consilieri ai săi, că l-a retrogradat pe [fostul ministru rus al Apărării, Serghei] Șoigu, care este unul dintre cei mai apropiați prieteni ai săi, se pare că ne transmite că nu are nevoie de nimeni, că nu trebuie să asculte pe nimeni, că nu are nevoie de contribuția, sfatul, a doua opinie a nimănui, că știe totul singur.

Tolstoi a scris despre asta: cu cât ești mai mult timp la putere, cu cât ajungi mai sus, cu atât ești mai singur. Iar când mă întrebați despre singurătatea lui Vladimir Putin, îmi tot vine în minte ce a spus acum un deceniu, când a spus cât de singur este pentru el, pentru că nu are cu cine să vorbească.

Gandhi este mort, Churchill este mort. Și acesta este nivelul la care își imaginează că se află și că aceștia sunt egalii săi. Așa că, bineînțeles, se simte singur, dar cred că de aici a venit și ideea de a invada Ucraina: izolarea profundă a pandemiei.

Cu toții am înnebunit un pic, dar ne-am manifestat prin inițierea unor hobby-uri ciudate și comandând prea multe lucruri online. Iar el a făcut-o prin elaborarea unui plan de invadare a Ucrainei.

RFE/RL: Într-un alt articol, din luna mai, ați scris un articol despre Putin cu titlul A Czar Is Born (Un țar se naște). Sincer, asta m-a cam speriat. Dacă țarul se naște acum, la a cincilea lui mandat, ce a fost el înainte de asta?

Julia Ioffe: Sincer, am ales acest titlu pentru că a fost un joc de cuvinte după filmul „A Star Is Born”. Deci, a fost mai mult despre jocul de cuvinte decât despre faptul că el a devenit un țar acum.

Dar cred că acest lucru a fost într-adevăr, cu adevărat, doar [despre] orice pretenții ar fi existat înainte cu privire la faptul că el avea consilieri, proceduri, legi – toate au dispărut.

Și asta din cauza războiului. E vorba de război și de nevoia de a câștiga. Pentru că a pierde în dvor este o moarte socială. Și el știe că a pierde în Ucraina ar fi moartea lui personală.

Și tocmai a spus-o recent, acum câteva zile. A spus că acesta ar fi sfârșitul... statalității noastre. Totul este acum subordonat acestui lucru. Și că el este acum un fel de țar, generalissimo, totul. Nici măcar nu are nevoie de cei mai apropiați prieteni și consilieri ai săi. El știe totul. Poate face tactici militare, poate face economie. Este ca Stalin.

RFE/RL: Apropo de țari, există câteva modalități de a-ți încheia domnia. Prima este să fii asasinat. A doua este abdicarea. A treia este să mori pe tron. Care vi se pare cea mai probabilă?

Julia Ioffe: Cred că, dacă am învățat ceva scriind despre Rusia timp de aproape două decenii, este că este greu să prezici ceva. Iar lui Putin îi place, de asemenea, să ne surprindă. Îi place să fie imprevizibil...

Dacă ar trebui să ghicesc dintre cele trei scenarii, aș spune că cel mai probabil este cel cu moartea pe tron. Cred că asta e intenția lui.

RFE/RL: Înseamnă că speră că va trăi destul de mult, pentru că nu pare să existe nicio înclinație din partea sa de a numi vreun succesor.

Julia Ioffe: Dacă numești un succesor, te-ai împiedicat singur. Ești terminat. Deci, dacă se gândește la un succesor, nu ne va spune despre asta pentru o lungă perioadă de timp.

El a experimentat, de asemenea, cu un succesor: Dmitri Medvedev. Și este clar că nu a crezut că Medvedev a făcut o treabă suficient de bună, pentru că s-a întors [la Kremlin] și l-a pedepsit pe Medvedev social, politic, pentru o lungă perioadă de timp, iar Medvedev a trebuit să muncească din greu pentru a se târî înapoi.

[Există și] obsesia cu procedurile de sănătate și tot ceea ce auzim despre practicile sale șamanice ciudate... că face băi de sânge la propriu; a existat un raport pe [site-ul independent rus] Proekt despre cum el și Șoigu fac aceste băi în sângele din [coarnele] imature ale acestor elani siberieni din regiunea Altai... Este clar că este obsedat de prelungirea vieții cât mai mult posibil.

RFE/RL: Deci se gândește doar la ce fel de Rusie va lăsa în urmă după el și la rolul său în ea? Sau se gândește și îi pasă cum va arăta Rusia peste 10-20 de ani?

Julia Ioffe: Cred că ambele. Cred că, în mintea lui, el face astăzi lucrurile care vor face Rusia mai bună și mai puternică.

RFE/RL: Chiar și în absența sa?

Julia Ioffe: Chiar și în absența sa, dar, din nou, ideile sale despre ce este bine pentru Rusia nu sunt neapărat ale tale și ale mele. De exemplu, poți avea o Rusie mare care nu cucerește țările vecine prin forță. Dar el are viziuni diferite.

Am auzit o poveste conform căreia, în 2011, se afla la un dineu și cineva l-a întrebat atunci care a fost cea mai mare realizare a sa ca președinte. Și el a spus – nu economia, nu statura geopolitică – a spus reunificarea Bisericii Ortodoxe Ruse și a Bisericii Ortodoxe Ruse din străinătate.

În urmă cu aproximativ un an, a apărut un articol excelent în Financial Times despre acest lucru, în care cineva de la Kremlin le-a spus că Putin, în mintea lui, are trei consilieri: Ecaterina cea Mare, Petru cel Mare și Ivan cel Groaznic.

Deci, cred că el se vede pe sine ca un lider de această statură. Stalin, Petru cel Mare, cineva care va modela Rusia pentru următoarele decenii, chiar și după ce el nu va mai fi.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.