Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, 61 de ani, vorbește în interviul acordat Europei Libere despre amenințările la adresa spațiului nord-atlantic, despre părerile diferite pe care le au statele NATO în legătură cu temele fierbinți ale momentului, dar și despre timpul necesar mobilizării soldaților Alianței în cazul în care un stat NATO este atacat.
Europa Liberă: Care sunt principalele trei amenințări cărora trebuie să le facă față NATO în 2020?
Mircea Geoană: „Așa cum au reafirmat la Londra liderii Alianței la ultima întâlnire la nivel înalt, pentru NATO rămân două mari provocări. Pe de o parte, acțiunile și activitățile pe care Federația Rusă continuă să le facă de o manieră ostilă, fie că este vorba despre acțiuni de natură hibridă, inclusiv intruziunea în sistemele politice și electorale din lumea occidentală, fie că este vorba de continuarea anexării ilegale a Crimeei și de militarizarea ei.
Este clar că Federația Rusă continuă să joace un rol, care creează în mod legitim preocupări și măsuri adecvate din partea NATO
Terorismul la nivel internațional rămâne o a doua mare și importantă amenințare, dacă ținem cont de instabilitatea creată în nordul Africii, Orientul Mijlociu și până în zona Afganistanului. Sunt zone în care, în pofida succesului important împotriva ISIS Daesh în Irak și în Siria, există riscul de regrupare și trebuie să fim cu toții extrem de vigilenți. Apoi, ar mai fi apariția noilor tehnologii cu capacitate distructivă. Progresul tehnologic are o imensă parte pozitivă de progres social și economic, dar are și o dimensiune de securitate la care Alianța Nord-Atlantică se uită cu multă atenție. Deci, aș spune că adaptarea la problemele legate de noile tehnologii reprezintă un subiect important, la fel și arhitectura globală de dezarmare și de control al armamentelor, care este, iarăși, o zonă importantă în care NATO are un interes predilect natural și permanent”.
Europa Liberă: Ungaria, Franța, Germania au cerut îmbunătățirea relațiilor dintre NATO și Rusia. În plus, Turcia a cumpărat echipament militar sofisticat din Federația Rusă. Cum vedeți aceste glisări ținând cont de faptul că Rusia se află în topul amenințărilor la adresa NATO?
Mircea Geoană: „NATO și noi toți am fost forțați să ne adaptăm după 2014, după anexarea ilegală a Crimeii și după ocuparea ilegală a estului Ucrainei. Evident că a trebuit să luăm măsuri de autoprotecție, cum ar fi prezența noastră avansată în zona baltică și în Polonia, plus prezența din zona Mării Negre. Toate acestea reprezintă în mod firesc forme de adaptare la o situație modificată din punct de vedere strategic. Acest lucru nu înseamnă însă că nu continuăm politica noastră duală de apărare și disuasiune, pe de o parte, pe care am menționat-o, dar și de dialog cu Rusia, care este o țară importantă. Rusia este un jucător la nivel international, de aceea este important Consiliul NATO – Rusia, care se află în pregătire în acest moment și care reprezintă palierul de dialog politic. Liderii militari ai Alianței și liderii militari ai Federației Ruse se întâlnesc în mod constant.
Dacă vorbim despre țări care sunt membre ale Alianței și care încearcă de o manieră bilaterală să angajeze un dialog cu Rusia, lucrurile se petrec prin informarea noastră permanentă
.Nu putem să negăm țărilor aliate dreptul natural de a avea dialog cu Rusia”.
Europa Liberă: Și Turcia?
Mircea Geoană: Turcia rămâne un aliat foarte important pentru noi, este o țară care are o geografie excepțional de importantă și de complicată, este țara care a avut cel mai mare număr de atacuri teroriste dintre statele NATO, este țara care are milioane de refugiați pe care îi adăpostește și care reprezintă un avanpost important al nostru. Evident că atunci când apar momente care ne provoacă preocupare discutăm cu Turcia inclusiv subiectul achiziționării de sistem antirachetă de la Federația Rusă, dar, pe de altă parte, trebuie să recunoaștem faptul că Turcia rămâne un aliat important și este în interesul nostru general ca Turcia să continue să fie același aliat pe care de multe decenii alianța sa bizuie și ne bazăm în continuare.”
Europa Liberă: Dincolo de aceste aspecte, Turcia are un parteneriat cu un stat care „amenință” Alianța și cumpără, în ciuda opoziției NATO, armament din Rusia.
Mircea Geoană: „Este un subiect de preocupare pe care nu-l negăm. Au existat și alte momente care au ridicat semne de întrebare, dar acesta este sensul alianței noastre. Este o alianță de țări care discută în interiorul NATO inclusiv problemele cu care nu suntem de acord. Există în continuare, dacă observați, din partea administrației americane, a Congresului american o permanentă presiune cu privire la evitarea sau chiar eliminarea unor astfel de riscuri, dar per ansamblu, vorbesc în pofida unor momente în care încercăm să le depășim, Turcia rămâne un aliat important și o țară masivă. Este o țară care contribuie militar și financiar la multe operațiuni, este o țară care este prezentă în multe teatre de operațiuni. Repet, este o țară care este extrem de importantă pentru tabăra occidentală.”
Europa Liberă: Dar prezintă unele riscuri pentru Alianță.
Mircea Geoană: „Totuși, e singura țară NATO vecină și cu Iranul, și cu Irakul, și cu Siria. Există probleme de securitate ale Turciei pe care încercăm să le rezolvăm împreună. În acest moment, Spania contribuie cu sisteme de apărare antirachetă extrem de performante la apărarea Turciei. Turcia a mers către Statele Unite în aceste zile solicitând rachete Patriot. Deci peisajul este mai complicat. Evident sunt subiecte care ne preocupă în continuare, dar încercăm să ținem Turcia pe o direcție pro-occidentală și rămâne un aliat extrem de important.”
Europa Liberă: Ce anume nu poate acoperi NATO pe flancul estic și ce rămâne în seama statelor?
Mircea Geoană: „Vorbind de NATO sunt și foarte multe dimensiuni ale statelor aliate, de exemplu, în acest moment se derulează în Europa cel mai mare exercițiu militar din ultimii 25 de ani, condus de Statele Unite. Peste 20.000 de militari americani sunt în acest moment în drum sau sunt deja în Europa. Evident, și cu conotație NATO, dar organizat în principal de Statele Unite, care reprezintă pentru flancul estic un mesaj extrem de clar de solidaritate, de capabilitate și reprezintă un mesaj de disuasiune față de oricare actor internațional care ar avea intenții ostile la adresa flancului estic sau la adresa Alianței. Pe lângă exercițiile NATO există și operațiuni naționale sau regionale care, subsumate, reprezintă forța și capacitatea incredibil de puternică a Alianței de a se mobiliza pentru orice fel de scenariu, fie el negativ sau constructiv.”
Europa Liberă: De pildă, un atac aspura României venit dinspre Est, știm că granița la Marea Neagră este foarte vulnerabilă, ce răspuns ar primi? Sau de cât timp ar avea nevoie Alianța pentru a răspunde în cazul în care unul din statele NATO ar fi atacat, cât durează decizia politică și de cât timp ar avea nevoie soldații Alianței să ajună în România, la nevoie?
Mircea Geoană: ”Nu lucrăm cu ipoteze și cazuri ipotetice, dar dacă luăm singurul exemplu de activare a Articolului 5 din istoria Alianței, cazul de după 11 septembrie, după atacurile împotriva turnurilor gemene din New York, decizia de invocare a Articolului 5 a durat câteva ore și în câteva zeci de ore avioanele de supraveghere NATO patrulau deasupra cerului american, pentru că exista în acel moment o preocupare că atacurile teroriste ar fi putut să fie și mai numeroase. După aceea, în termen de săptămâni sau de luni, planificatorii noștri militari au organizat o operațiune care continuă și astăzi în Afganistan. Deci există planificare militară. Articolul 5 este un articol fundamental pentru Alianță. El este evident o declarație politică, dar în spate se află planificare militară. Fiecare dintre statele aliate, cele din est, cele din sud sau din nord, cu toții suntem acoperiți de planificare militară, inclusiv în cazuri extreme. Aceasta este definiția unei alianțe politico- militară. Deci, da, suntem pregătiți să facem față oricărei situații. Lucrăm în același timp inclusiv prin forța noastră militară la descurajare, la disuasiune. Cred că este foarte clar că în clipa în care cineva s-ar putea gândi la un atac, și suntem convinși că acest lucru nu se va întâmpla, este o chestiune mai degrabă de natură ipotetică, există capacitatea de riposte la timp, eficace, credibile și puternice din partea Alianței.”
Europa Liberă: Un atac cibernetic de tipul celui suferit de Estonia în 2007 ar duce în 2020 la activarea Articolului 5?
Mircea Geoană: ”În urmă cu câțiva ani de zile, liderii Alianței au declarat domeniul cibernetic ca un domeniu operațional pentru NATO. Până atunci doar zona terestră, zona maritimă și zona aeriană erau domenii operaționale.
Zona cibernetică a devenit un nou domeniu operațional și există text în declarația unui summit NATO de acum câțiva ani de zile în care se spune extrem de clar că „un atac cibernetic masiv” poate să conducă „inclusiv” la activarea Articolului 5. Evident, acest lucru este mai greu de definit prin comparație cu o operațiune militară tradițională
Lucrăm inclusiv din punct de vedere al planificării situațiilor privind răspunsul la atacurile cibernetice. Avem scenarii de acest gen. Deci, da, dacă există un un atac masiv care poate fi interpretat de către liderii Alianței ca fiind de natură să determine activarea Articolului 5, acest lucru este posibil, nu este probabil, dar este o chestiune pe care o facem. Așa cum au decis liderii statelor NATO la Londra, în luna decembrie, și spațiul extraterestru a devenit al cincilea domeniu operațional pentru noi, pentru că NATO vrea să monitorizeze spațiul, pentru că spațiul extra atmosferic este deja o zonă de competiție, inclusiv în zona militară, și avem în mod obligatoriu nevoie să ne uităm și la dimensiunea spațială. Deci avem cinci domenii operaționale la care ne uităm și pentru care planificăm și asigurăm absolut toate măsurile de precauție și de eventuală acțiune”.
Europa Liberă: De unde vin atacurile cibernetice asupra NATO și asupra statelor din Alianță, câte astfel de atacuri se înregistrează în fiecare zi cât de periculoase sunt?
Mircea Geoană: ”Nu există o statistică. Există actori statali și actori non-statali care folosesc atacurile cibernetice. Avem și atacurile de natură hibridă în care dimensiunea cibernetică este doar o componentă a unei campanii de dezinformare, a unor campanii de influențare a actorilor politici, de activare de agenții, care în mod direct sau indirect, pot promova idei și intoxicare în opiniile publice din lumea democratică. Cel mai recent caz care nu este la adresa unui stat NATO, ci a unui partener important al nostru, cazul din Georgia, unde atât guvernul georgian, cât și guverne importante ale unor state din NATO, cum ar fi Statele Unite, Marea Britanie, România, mai mulți aliați au condamnat în mod explicit Federația Rusă ca fiind în spatele acestui atac. Altele sunt mai greu de definit și sunt ținute în mod deliberat într-o zonă mai discretă.”
Europa Liberă: Există o falie tot mai evidentă între statele est europene, care sunt necondiționat proamericane, și țările vechii Europe, mai ales Germania și Franța, care și-ar dori o apărare construită în UE. De curând, de pildă, președintele Franței, după ce a spus că NATO se află în „moarte cerebrală”, a avertizat că Parisul nu vrea să-și plaseze armele nucleare sub controlul Alianței Nord-Atlantice. Ați analizat în interiorul NATO consecințele acestei falii care pare să se adâncească?
Mircea Geoană: ”Nu, nu există o falie. Există în mod firesc o conversație de natură strategică cu privire la reacția Occidentului și când mă refer la Occident, mă refer la Occidentul politic, Occidentul European, Occidentul Nord-American, Occidentul global, pentru că NATO are foarte mulți parteneri inclusiv în zona zona Asia-Pacific, cum ar fi Australia, Noua Zeelandă, Japonia sau Coreea de Sud. Întotdeauna Alianța a pledat și Statele Unite au încurajat o dimensiune europeană mai robustă în NATO. Această discuție despre o Europă capabilă să fie mult mai credibilă în zona de apărare este o discuție veche, este o discuție necesară, pe care noi o încurajăm inclusiv la nivel NATO, unde descurajăm eventualele evoluții ale dimensiunii europene de apărare, care, repet, este mai mult decât necesară: aceea de a risca să suprapunem, să avem o divergență în modul în care alocăm resursele militare, care sunt aceleași, sunt aceleași state, cu aceleași bugete, cu aceleași capabilități militare și punem accentul pe complementaritate și pe capacitatea statelor europene de a avea capacități militare mai dezvoltate. Dacă ne uităm astăzi puțin la bugetele de apărare din Alianța Nord-Atlantică, undeva spre 80 la sută din bugetele de apărare sunt oferite de către state non-UE: SUA, Canada, Marea Britanie după Brexit, Norvegia, Turcia. Din punctul de vedere al capabilităților militare, după plecarea Marii Britanii statele UE au, într-adevăr, o obligație de a investi mai mult. Cum o facem astfel încât să nu fie divergent, să nu fie contraproductiv față de unica garanție credibilă de securitate, rămâne cea oferită de NATO, inclusiv în domeniul nuclear. Capacitățile de disuasiune și capacitatea, în principal, oferită de Statele Unite de a descuraja la nivel nuclear este una pe care și Franța o recunoaște și o încurajează. Faptul că Franța are o doctrina militară în zona nucleară, care de la începutul programului nuclear francez a fost autonomă față de NATO, este o chestiune care, tehnic, nu este nouă. Niciodată Franța nu a pus la dispoziția planificării militare nucleare a Alianței propria sa forță națională și este un lucru pe care îl respectăm. Marea Britanie, care este al doilea stat european care are capacitate nucleară independentă, face acest lucru și planifică împreună cu NATO. Nu văd riscuri de divergență foarte mari. Există uneori declarații politice care pot să dea acest semnal, dar în termeni practici când ne uităm la zona militară, când ne uităm la modul în care statele europene operează în cadrul NATO, lucrurile arată solid, iar faptul că Europa investește mai mult în apărare este un lucru bun pentru europeni și pentru sănătatea relației transatlantice.”
Your browser doesn’t support HTML5
Mircea Geoană, numărul 2 în NATO: „Nu există o falie în Alianța Nord Atlantică”
Europa Liberă: Fostul șef al Marelui Stat Major, generalul Constantin Degeratu, a explicat de curând că structura Armatei Române este în așa fel construită încât cea mai înaltă formă de organizare militară este divizia și nu comandamentul. Din acest motiv, explică generalul Degeratu, în cazul unui conflict, Armata Română nu se poate apăra și „așteaptă să fie luată în subordine”, adică să vină un comandament de armată NATO să organizeze apărarea țării și să dea misiuni Armatei Române. E o soluție bună?
Mircea Geoană: ”În primul rând, Armata Română a suferit timp de decenii de un nivel de subfinanțare cronică. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume, Armata Română, timp de decenii, a fost privată de resursele minime pentru a putea să se organizeze ca o armată modernă. Acest lucru a început să fie corectat în urmă cu câțiva ani de zile: armata și militarii români au demonstrat în teatrele de operațiuni capacități militare excepționale, eroism, sacrificiu și românii sunt extrem de respectați în interiorul Alianței.
Dacă e să vorbim despre comandamente și cine conduce pe cine, actualul ministru al Apărării, domnul general Ciucă, a fost primul comandant non-american care a condus trupe americane în istoria Statelor Unite. Deci, atunci când discutăm despre planificare militară la nivelul Alianței există lucruri pe care armatele naționale le fac, există lucruri pe care le facem împreună în cadrul comandamentelor NATO
. Există, în mod evident și o verticală a deciziei militare pe care comandantul suprem aliat în Europa ( SACEUR), care este generalul american care, în mod tradițional, conduce și forțele americane în Europa, el are o dublă pălărie, de șef de comandant militar aliat suprem, dar și de comandant al forțelor americane în Europa. Tot el este cel care conduce întreaga zonă de responsabilitate a Alianței, deci, în mod firesc, trupele americane românești, poloneze, germane, franceze se vor subordona unui lanț de comandă militar vertical și care funcționează. Cum decide România să își organizeze din punct de vedere funcțional structurile de apărare, raportul între diversele componente, e o decizie suverană a României. Noi avem aici, la NATO, cu fiecare stat aliat, inclusiv cu România, un proces de evaluare anual în care încercăm să încurajăm și să sfătuim statele aliate să își folosească cât mai chibzuit și cât mai eficace resursele de care dispun, să fim siguri că acele capabilități comune puse la dispoziția NATO sunt echipate, sunt operaționale și sunt capabile să se desfășoare în timpul convenit de reacție. Nu cred că problema este de subordonare, ci mai degrabă problema este de a putea să fim siguri că investim întotdeauna în calitatea militarilor, echipamentelor și că suntem pregătiți să facem față oricărei forme de misiuni ca stat aliat, în parteneriat și într-o o relație de simbioză cu ceilalți aliați și cu structurile militare ale NATO.”
Europa Liberă: Generalul Ben Hodge, fostul comandant al forțelor terestre americane în Europa, declara nu cu mult timp în urmă că următorul conflict va avea loc în Marea Neagră. Aveți o astfel de analiză la NATO?
Mircea Geoană: Generalul Hodges este este un foarte bun profesionist. A și fost aici la noi la NATO, acum câteva săptămâni, pentru a ne prezenta un studiu despre Marea Neagră. L-am reîntâlnit și la Munchen în urmă cu câteva zile. Zona Mării Negre, pe bună dreptate, rămâne o zonă importantă pentru Alianță. Crimeea este în acest moment cea mai militarizată zonă capabilă să proiecteze putere către Balcani, către Orientul Mijlociu și către Mediterană dinspre Federația Rusă și, evident, că există în mod firesc o formă suplimentară de atenție pe care noi, ca Alianță, o acordăm acestei zone. În același timp, planificatorii noștri militari și liderii Alianței avem o abordare de 360 de grade: noi nu putem să spunem că ne permitem să lăsăm zone ale Alianței neprotejate. Zona Mării Negre are o valență mai mare pentru țările imediat riverane, este o platformă de proiectare a puterii dinspre Federația Rusă către spații mult mai complicate și de aceea nevoia de a continua să întărim prezența aliată în Marea Neagră este o necesitate atât pentru țările NATO, cum este cazul României, Bulgariei sau Turciei, care sunt țări NATO, dar investind inclusiv în parteneriatele noastre extrem de dense și de angajante cu Ucraina și cu și cu Georgia. Doi parteneri cu care avem o relație privilegiată și cu care continuăm să colaborăm de o manieră extrem de apropiată.