INTERVIU Raluca Prună: CSM, gardianul unei caste | O instituție mamut care dublează activitatea MJ

Fostul ministru al Justiției spune că chiar CSM „a cerut un astfel de filtru” și că CSM „transmite un mesaj public prin care spune că Justiția din România nu merită încredere și de aceea trebuie noi să avem un filtru la CSM ca să vedem dacă putem trimite în judecată sau nu un magistrat.”

Aprobarea amendamentului a fost considerată un compromis necesar chiar de unii membri ai coaliției de guvernare pentru a obține desființarea Secției Speciale de Investigare a Magistraților (SIIJ), cerută imperativ de structurile europene. Condiționarea acestui amendament de desființarea Secției Speciale a fost impusă de UDMR.

Fostul ministru al Justiției spune că Secția, care „joacă politic”, a fost înființată de fapt de fosta putere doar „pentru a se ocupa de doi procurori: Mircea Negulescu și Codruța Kovesi.”

Înainte de a deveni ministru al Justiției, Raluca Prună a făcut parte din corpul de experți europeni care au lucrat la constituirea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Fostul ministru spune că CSM a deviat de la misiunea care i-a fost încredințată, de garant al independenței Justiției, și că a devenit „o instituție mamut”, mai mare decât Ministerul Justiției, pe care-l și dublează și cu care se pune adesea în relații de concurență, așa cum face și cu Ministerul Public.

Într-un interviu acordat Europei Libere, fostul ministru al Justiției Raluca Prună vorbește de transformarea CSM în adăpost al unei „caste a magistraților”, care-și acordă singură privilegii, cum e și cel al diurnei care a rămas în vigoare în ciuda permanentizării activității, pe care membrii CSM o primesc zilnic timp de șase ani, ca și cum ar fi mereu în delegație.

Fostul ministru reproșează actualului CSM că nu înțelege că „echilibrul puterilor în stat nu înseamnă că suntem absolut fără niciun fel de responsabilitate, că nu răspundem în fața nimănui și facem absolut tot ce vrem în numele independenței Justiției.”

* * *

Europa Liberă: Ați criticat foarte dur CSM în ultima vreme. Ce vă nemulțumește?

Raluca Prună: „Am lucrat nemijlocit în 2004 la pachetul care a făcut din CSM aproape ceea ce este el astăzi. Și regret. La acel moment am avut experți europeni de rang foarte, foarte înalt, care ne-au spus ’fiți atenți că veți crea o castă a magistraților, un corp profesional fără control’. Nici eu, nici alți colegi nu am văzut atunci pericolul. Și, din păcate, asta s-a întâmplat.

Au modificat legea, nu aveau activitate permanentă în 2004, iar pentru asta aveau diurnă. Au primit apoi activitate permanentă dar au uitat să-și scoată diurna. Asta înseamnă că astăzi, în timp ce noi vorbim, dacă eu sunt din Iași și sunt membru în CSM primesc timp de șase ani, zi de zi, diurnă și-mi plătește statul și chiria ca să stau la București. Este de neînțeles toată această poveste.

Ei sunt o castă. Am fost avertizați că vom crea o castă a magistraturii și, din păcate, asta s-a întâmplat.”

CSM nu poate fi un concurent al Ministerului Justiției

Europa Liberă: A deviat CSM de la rolul său de organ administrativ? Comisia Juridică a Camerei Deputaților îi conferă puteri totale asupra trimiterii în judecată a unui magistrat.

Raluca Prună: „Rolul său constituțional este de garant al independenței Justiției. În 2004 a fost gândit într-un anumit fel, nu cu activitate permanentă. Apoi și-au modificat legea și au zis că toți membrii CSM, cei aleși, judecători, procurori, au activitate permanentă.

După aceea am asistat la un fel de intrare în competiție cu Ministerul Justiției și cu Ministerul Public, în sensul că avem un corp administrativ la CSM, o structură administrativă uriașă. Pur și simplu uriașă. Mai mare decât a Ministerului Justiției. Avem un departament de resurse umane pentru judecători la Ministerul Justiției, un departament de resurse umane pentru procurori la Ministerul Public dar avem un departament de resurse umane și la CSM.

Toate aceste lucruri trebuie regândite pentru că o structură de tipul CSM nu poate fi un concurent al Ministerului Justiției și al Ministerului Public. Pentru că, dacă face asta, uită de primul său rol de garant al independenței Justiției. Și, din păcate, eu cred că în ultimul timp asta și face. Am și dat exemplul cel mai recent în spațiul public: inițiativa aceasta de a considera că intervenția unui ministru care nu face altceva decât să aplice legea, cerând un control la Parchete, este de fapt o încălcare a independenței Justiției.

CSM trebuie să înțeleagă – magistratura română a înțeles, CSM-ul nu a înțeles – că echilibrul puterilor în stat nu înseamnă că suntem absolut fără niciun fel de responsabilitate, că nu răspundem în fața nimănui și facem absolut tot ce vrem în numele independenței Justiției.”

Europa Liberă: Cum trebuie privită condiționarea acestei puteri conferite CSM în balanță cu desființarea Secției Speciale?

Raluca Prună: „Ca argument logic, ele nu sunt condiționate. Desființarea Secției Speciale este o cerință pe care magistratura însăși o cere, deci magistratura, nu CSM, nu structurile acestea foarte aerate din conducerea Justiției.

Magistratura română a spus foarte clar de la bun început că o astfel de secție nu este necesară, nu mai intrăm în detalii de ce.

Partenerii instituționali, inclusiv Comisia Europeană, dar nu numai, GRECO, toată lumea a arătat în diferite rapoarte de nenumărate ori că această secție nu are sens să existe în ciuda argumentelor false pentru care a fost înființată, cum că nu se lucra destul de intens la DNA și trebuie să intensificăm activitatea și să preluăm aceste dosare la secție. Acestea devin ridicole când ne uităm că secția în doi ani nu știu dacă a produs cinci dosare. În schimb, a retras niște apeluri în dosare despre care nimeni nu o întreabă de ce în acelea și nu în altele, ceea ce te poate duce cu gândul la faptul că Secția joacă politic și nu mă feresc să spun acest lucru.

În general, s-a ocupat de doi procurori din țara asta: de domnul procuror Mircea Negulescu și de doamna procuror Laura Codruța Kovesi. Deci, este ineficientă ca structură.

De ce acum imunitate? Este halucinant, într-adevăr. Mai ales într-o țară în care avem o discuție veche despre superimunitatea parlamentară. Am văzut de multe ori că superimunitatea aceasta a permis ca Parlamentul să nu încuviințeze urmărirea penală a aleșilor. Acum facem același lucru cu magistrații? Așa cum am creat pensii speciale, creăm și caste speciale pentru care legea nu e o garanție suficientă, așa cum e pentru toată lumea.

Nu cred că are nicăieri echivalență într-un stat de drept și nu face decât să creeze o altă castă.

Au fost voci care au vorbit de abuzuri ale magistraților, dar există alte soluții decât votul din CSM. În vederea unei practici unitare, s-ar putea cere ca procurorul șef al DNA să vizeze toate rechizitoriile care privesc magistrați și care sunt în competența DNA. Altfel, argumentul acesta, pe care societatea civilă l-a folosit – că n-am nevoie de o secție specială care să investigheze infracțiunile făcute de magistrați pentru că nu sunt ei corpul profesional cel mai „infracțional” – e lovit de nulitate. Acest filtru este absolut ne-necesar și ne arată că, în ciuda a ceea ce credem, nu numai PSD se opune unui sistem judiciar independent și responsabil, ci și alte partide. Pentru mine nu este deloc de mirare ce s-a întâmplat în Comisia Juridică din Parlament.”

CSM transmite un mesaj public prin care spune că Justiția din România nu merită încredere și de aceea trebuie noi să avem un filtru la CSM ca să vedem dacă putem trimite în judecată sau nu un magistrat.

Europa Liberă: Aceste dosare nu intră, oricum, în cameră preliminară? De ce e nevoie de filtrul CSM? Nu se substituie astfel CSM instanței?

Raluca Prună: „Ceea ce se propune acum este exact un filtru ca la parlamentari. Cu diferența că parlamentarul își termină mandatul în patru ani, un judecător sau un procuror iese la pensie după 25 de ani și ar fi absolut nerezonabil. Dacă există suspiciuni în ceea ce privește o persoană, vinovăția se stabilește în instanță. Cine nu are nimic de ascuns merge în instanță și avem exemple chiar și în clasa politică. Cei care au vrut să-și probeze nevinovăția și să-și lămurească situația și-au dat demisia și au mers în instanță. Cei care au ceva de ascuns o fac în spatele imunității.

E cu atât mai grav cu cât acest lucru vine de la magistrați. CSM a cerut un asemenea filtru. E cu atât mai grav pentru că CSM, care este garantul independenței justiției, de fapt transmite un mesaj public prin care spune că Justiția din România nu merită încredere și de aceea trebuie noi să avem un filtru la CSM ca să vedem dacă putem trimite în judecată sau nu un magistrat. E de neacceptat. Și de neacceptat din punctul de vedere al unui stat de drept.”

Supergaranții pentru superprofesii

Europa Liberă: Ați spus că independența Justiției nu înseamnă să faci absolut tot ce vrei în numele acestei independențe. Dar ce înseamnă, de fapt, independența Justiției?

Raluca Prună: „Este vorba de echilibrul puterilor în stat, un mecanism cu reglaje fine. Acest echilibru presupune un control reciproc la puterilor. Există o prevedere în lege care spune, referitor la ceea ce a declanșat ultima reacție a CSM împotriva ministrului Justiției, că ministrul Justiției trebuie să meargă anual în Parlament pentru a prezenta activitatea Parchetelor. Există, deci, și un control parlamentar cu privire nu la conținutul dosarelor, care se verifică în instanță, ci la modul în care funcționează Parchetele. Or, acesta este un exemplu despre cum trebuie să funcționeze acest echilibru.

În ceea ce privește conținutul dosarelor, într-o țară în care avem două grade de jurisdicție, avem mecanisme suficient de puternice pentru a crede că eroarea de a trimite pe cineva în judecată poate fi corectată dacă nu la fond, într-o cale de atac.

Dreptatea se face în instanță. Unora li se întâmplă să devină un subiect de drept penal. Locul în care-și pot clarifica situația este instanța, iar CSM este cel care trebuie să transmită în primul rând acest mesaj: mergeți în instanță iar judecătorul, într-un grad de jurisdicție, în calea de atac va face dreptate. A avea imunități și a-ți da cu mir și a avea strânși colegii în jurul tău... e de presupus că și la CSM se va întâmpla același lucru. Lucrurile acestea nu au nimic de-a face cu un stat de drept și cu egalitatea în fața legii. Suntem egali în fața legii, deci trebuie să avem mecanisme egale de acces la justiție și nu supergaranții pentru superprofesii.”

„Unde erau magistrații vocali când ministrul intervenea în dosare înainte de 2004?”

Europa Liberă: Ați spus într-o postare făcută pe pagina dvs. De Facebook că CSM că a devenit o „instituție monstru”, un „eșec instituțional”, o adunătură de „țațe juridice” și de magistrați născuți cu credința că destinul lor e să fie șefi „de ziua întâi aliniați într-un sindicat prost (...) specializat în punerea batistei pe țambal, în promovarea de acțiuni salariale și de apărări de grup în care dreptatea ca serviciu public este marea absentă”. Credeți că răul făcut e iremediabil? Cum credeți că s-a ajuns aici?

Raluca Prună: „Vorbim de CSM în actuala lui constituire, dar nu numai. Pentru cine urmărește evoluția instituțională a CSM poate constata că s-a transformat într-un fel de gardian al unei caste, și-a părăsit rolul constituțional pe care-l are și, din cauza faptului că a devenit o instituție mamut, care dublează în mare parte Ministerul Justiției, asta-l împiedică să se concentreze pe ceea ce ar trebui să facă în considerarea rolului său fundamental.

Da, din ceea ce știu eu, CSM are mai mulți angajați decât Ministerul Justiției, cu siguranță în multe departamente. De pildă, exista la CSM un departament de legislație cu zeci de oameni în condițiile în care CSM nu are drept de inițiativă legislativă. Eu nu am cifre, dar ar fi foarte interesant, în baza legii privind accesul la informațiile publice, să vedem ce personal are CSM.

Pentru posturi care nu necesită pregătirea unui magistrat – care se pregătește într-un interval mare de timp, este o resursă rară și de aceea îl și plătim special, de asta avem pentru ei pensii speciale -, așadar pentru posturi la care e suficientă o diplomă de bacalaureat CSM preferă să delege magistrați din profesie.

Ar fi cazul ca CSM să se uite în propria ogradă și noi, societatea civilă, să vedem dacă din 2004, când am avut prima lege a CSM, la 17 ani de atunci, instituția este ceea ce ar trebui să fie. Eu cred că nu.

Nu știu dacă nu avem nevoie de un Consiliu mai suplu care, încă o dată, nu e nevoie să dubleze ceea ce fac alte instituții ale statului și trebuie să fie un autentic garant al independenței Justiției.

Întâmplarea face să fi făcut negocierile pe aceste capitole, să fi știut și personajele și contextul instituțional și istoria. Și cred că, da, publicul ar trebui să știe niște lucruri. Mi-am investit niște ani din viața mea profesională în domeniul acesta. Cred în independența Justiției. Cred că nu este locul ca un ministru al Justiției să se uite în dosar, cum se întâmpla înainte de pachetul din 2004 (prin care a fost înființat CSM – n.r.), să nu uităm.

Atunci, magistrații foarte vocali de acum din CSM nu știu unde erau. Erau în profesie? Dar nu se manifestau când ministrul Justiției intervenea în dosare. Inclusiv în nomenclator se numeau ’dosare cu rezonanță specială’. Atunci nimeni nu spunea nimic.

Bun, au trecut niște ani. Când critic CSM nu critic ideea unei structuri care să fie garantul independenței Justiției, ci critic ceea ce CSM a devenit acum și anume un sindicat prost și nimic mai mult.”