Filologie, matematică-informatică sau științe ale naturii – specializări de liceu care aparțin filierei teoretice și sunt văzute ca niște regine. Mecanică, electronică și comerț – calificări profesionale aparținând școlilor de profil. Aproape stigmatizate, chiar dacă piața muncii indică nevoia lor imediată.
Învățământul profesional din România este absolvit anual de puțin peste 20.000 de elevi. Conform celor mai recente date ale Institutului Național de Statistică (INS), în 2019, 22.787 de elevi au absolvit o școală profesională.
Transporturile, alimentația publică și construcția de mașini au fost cele mai frecventate profiluri de pregătire, însumând 12.618 absolvenți, adică mai bine de jumătate din totalul elevilor care și-au finalizat studiile în regim de educație profesională.
Mai puțini absolvenți au terminat specializări legate de materiale de construcții (15), petrol (46) sau silvicultură (93).
În aprilie, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă informa că la nivel național exista o nevoie de 8.664 de meseriași, în timp ce în martie au existat 9.594 de posturi disponibile pentru persoanele cu studii profesionale.
Un calcul arată că o promoție de absolvenți ar putea ocupa locurile de muncă disponibile pentru doar două luni; astfel, ca toate locurile dedicate persoanelor cu studii profesionale să fie ocupate, ar fi nevoie de un număr mult mai mare de absolvenți ai învățământul profesional, aproximativ 100.000 anual, atrag atenția specialiștii.
- „Cererea pe zona aceasta de muncitori calificați este mult mai mare decât oferta de candidați în acest moment” – CEO eJobs, Bogdan Badea;
- „E o criză de absolvenți de școli profesionale. Avem nevoie de mult mai mulți meseriași decât avem, din păcate – nu se întâmplă lucrul acesta” – profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, Mircea Miclea;
- „Acută este lipsa de meseriași din România” - director executiv al Asociației Electricienilor, Fintea Marinel;
Însă imaginea acestor instituții de învățământ nu beneficiază nici de atenția autorităților, nici a părinților sau a elevilor, adaugă aceștia, fiind privite ca un „eșec”.
Atelierele vechi din școli înseamnă o slabă calificare. Iar o slabă calificare duce la pierderea unei slujbe
Odată cu finalizarea clasei a VIII-a, tinerii au două opțiuni: fie aleg să urmeze un liceu timp de patru ani, având posibilitatea ulterioară de a urma o facultate, fie pot alege să frecventeze o școală profesională, cu o durată de minimum trei ani, care le asigură un certificat de calificare.
Teoretic, în urma obținerii lui, aceștia pot fi integrați pe piața muncii. În practică, lucrurile stau diferit.
Rapoartele Ministerului Educației arată că în anul școlar 2020-2021, 2 din 10 elevi au optat pentru învățământul profesional: din 89.983 de elevi înscriși în licee, 10.086 au ales educația profesională.
Potrivit datelor INS din 2020, România a avut 1.461 de licee și 83 de școli profesionale – ceea ce înseamnă că existau cu 94.3% mai multe licee, decât școli profesionale de sine stătătoare.
Specialistul în educație, Stelian Fodorca, spune că restul claselor de învățământ profesional din țară se află în cadrul unor licee tehnologice. Conform „Hărții Învățământului Profesional și Tehnic” ar exista 765 de instituții care ar oferi, prin anumite clase, școlarizare profesională cu durată de 3 ani.
Alina Ștefănescu este profesoară într-o astfel de instituție, Colegiul Agricol „Dr. Constantin Angelescu” din Buzău, cât și președinte al Ligii Elevilor Meseriași. A observat lipsa de meseriași din țară, dar și nevoile sistemului – care, în viziunea ei – sunt o cauză a golului din câmpul muncii.
În unele școli profesionale, elevii nu beneficiază de dotări corespunzătoare în atelierele de practică, nici de stagii performante, care au rolul de a le îmbunătăți abilitățile acestora. Profesorii, actori principali în procesul formării, au, la rândul lor, o pregătire care nu coincide cu cerințele pieței.
„Nu există o concordanță între ceea ce îi învățăm noi la clasă, cu ceea ce agenții economici cer. Cele mai mare probleme în învățământul profesional și tehnic sunt stagiile de practică, pe care elevii nu au cum să le acopere nici la nivelul școlii și nici la angajator, pentru că nu avem angajatori suficienți care să-i primească pe elevii noștri să efectueze stagiile”.
Dintr-o clasă de aproximativ 30 de elevi, o firmă poate să-i primească pe 2-3 dintre aceștia. „Trebuie să găsești foarte mulți angajatori”, spune Alina Ștefănescu, care propune un parteneriat mai puternic între școli și firme.
Dacă operatorii privați sunt scoși din ecuație, în calcul, pentru a învăța o meserie, rămân atelierele școlare din învățământul profesional, în număr de 248 la nivel național. Însă ele sunt învechite și suferă de lipsuri la toate nivelurile, consideră profesoara.
Componenta practică face parte din pregătirii elevilor care au optat pentru învățământul profesional. Aceștia o pot efectua în cadrul școlilor sau a operatorilor economici. Însă numărul de firme private care oferă locuri de practică ar fi scăzut din cauza pandemiei, informează Ministerul Educației.
„Atelierele de mecanică sunt dotate dinainte de revoluție, adică vă dați seama că nu se mai potrivesc acum. În laboratoarele de comerț nu avem o casă de marcat, un POS, nu există așa ceva; nu au fost achiziționate aceste dispozitive care se folosesc acum pe piață”.
Deși elevii din școlile profesionale ar trebui să obțină o slujbă în urma dobândirii certificatului profesional, nivelul de cunoștințe al multora, cauzat de lipsuri, nu le garantează o carieră.
Rezultatul: numai câțiva elevi capătă statutul de angajați ai firmelor. De regulă, cei care au reușit să desfășoare stagii în mediul privat. Ceilalți, care au deprins partea practică din atelierele școlilor, au șanse mai mici, având în vedere provocarea dată de baza materială veche.
„În practică, nu își găsesc un loc de muncă imediat. Și dacă își găsesc, nu se potrivește cu calificarea pentru care au fost pregătiți, adică nu e în concordanță cu ce au învățat”.
Stelian Fodorca, expert în educație, confirmă spusele profesoarei Alina Ștefănescu. „Cea mai mare problemă este lipsa materiei prime, a dotărilor, a agenților economici și a stimulentelor pentru agenții economici, care totuși, ar adopta un liceu”.
În perioada 2019-2020, 6.120 operatori economici îi ajutau pe elevi în formarea bazelor practice, față de 4.944, în 2020-2021.
Varianta îmbunătățită a învățământului profesional
Bogdan Badea, CEO eJobs, consideră că una dintre metodele de repoziționare a sistemului de educație profesională este dezvoltarea învățământului dual.
Față de anul școlar 2017-2018, când 2.568 de elevi au ales să învețe în sistem dual, anul școlar trecut, numărul tinerilor care au optat pentru acest sistem s-a triplat (6.916).
„Unele companii cu care noi mai lucrăm și-au făcut singure secții la școlile din țară, practic 80%-90% dintre cei care absolvă sunt deja angajați în companiile respective. Sunt companii din Brașov sau Sibiu, din industria auto de exemplu, care își specializează oamenii din școli pe o anumită zonă – mecatronică sau automatizări – și imediat îi angajează”.
În trecut, expertul în educație Stelian Fodorca a ocupat funcția de președinte al Autorității pentru Învățământ Dual, structură din cadrul Ministerului Educației care a fost desființată.
Acum, acesta este de părere că educația profesională este „neatrăgătoare” și că evoluția nu poate fi posibilă în lipsa unor investiții în imaginea pozitivă a învățământului profesional, care înseamnă „siguranță și securitate socială”.
În 2019, pe vremea când se afla la conducerea Autorității, Stelian Fodorca a reușit, spune el, să îmbunătățească reputația școlilor profesionale cu ajutorul agenților economici din mai multe județe.
„Planul era să identificăm toate resursele financiare disponibile, pentru a le investi în pregătirea elevilor. Voiam să îi adunăm la un loc pe toți cei care erau interesați de un domeniu și să facem un fel de regionalizare a meseriilor, acesta era scopul”.
Începuturile stigmatizării și elevii din școlile profesionale
Cu toate acestea, părerea experților este că școlile profesionale sunt privite, în continuare, ca niște instituții care trebuie evitate.
„Am avut o perioadă în care, după ‘90, lumea se orienta mai degrabă către licee teoretice. La grupurile școlare industriale, cum erau numite, intrau copii cu notele cele mai mici. A fost perioada de degringoladă economică a României în care mediul economic nu mai susținea foarte bine formarea profesională inițială a elevilor, cum se întâmpla în comunism”.
În 2009, școlile profesionale au fost desființate pentru 3 ani. Sociologul spune că ar fi fost vorba despre presiuni venite din partea instituțiilor de învățământ superioare particulare. „Universitățile private aveau nevoie de studenți și atunci s-au desființat toate școlile profesionale; s-a făcut acea rută progresivă, clasa a XIII-a, prin care toți elevii ajungeau la liceu”.
„Vin cu mediile cele mai mici și sunt cumva văzuți ca rușinea societății. Dar nu sunt așa.Alina Ștefănescu
În prezent, profesoara Alina Ștefănescu este de părere că învățământul profesional este asociat cu eșecul, din cauza felului în care elevii ajung în aceste școli și a notelor obținute la admitere.
„Ei intră în sistem cu medii foarte mici, sunt repartizați computerizat, unii dintre ei nici nu știu unde au fost repartizați, pur și simplu trec acolo opțiunile în ordine și se trezesc că ajung la un profil pe care de fapt nici nu și l-au dorit”.
Încercând să creioneze portretul elevului de la școala profesională, Alina a observat un tipar: majoritatea provin din mediul rural, din comunități dezavantajate, din familii monoparentale în care nu au parte de sprijin. „Iar ei sunt cei care au nevoie de cel mai mare sprijin”.
„Vin cu mediile cele mai mici și sunt cumva văzuți ca rușinea societății. Dar nu sunt așa. Pentru că sunt elevi foarte buni, sunt elevi care depun eforturi foarte mari pe parcursul liceului, ca să acopere niște goluri sau vin din pasiunea pentru o anumită meserie. Dar se întâmplă foarte rar asta – vă spun, sunt îndrumați greșit de părinți, de familie, de societate, care nu le mai acordă încrederea pe care ar trebui să le-o acorde”.
Iar autoritățile, în viziunea lui Mircea Miclea, nu prezintă forme de interes. „Sincer, eu nu am văzut vreo preocupare reală a Ministerului în ultimii 4-5 ani, nu numai pentru învățământul profesional, pentru niciun fel de învățământ nu am văzut”.
„Ce face toată lumea? Merge la facultate. De ce? Pentru că se poate”
O altă cauză pentru felul în care sunt reprezentate școlile profesionale sunt presiunile venite din partea societății.
„Există o motivație socială de a face studii mai avansate, întrucât studiile îți conferă un salariu mai mare. Uitați-vă la mediul public. Dacă ești pe o funcție și ai făcut doar liceul, primești un salariu. Dacă ești pe același job, dar ai studii superioare, primești alt salariu. Dacă ai masterat, ai alt salariu. Simplul fapt că ai o diplomă mai mare îți oferă un salariu mai mare, chiar dacă nu ai competențe mai multe. În felul acesta stimulezi dobândirea de diplome. Și atunci de ce să rămâi la nivel de școală profesională, când te primește orice facultate privată sau de stat, în goana aceasta după studenți?”, spune Mircea Miclea.
Potrivit INS, în 2020, 560.490 de studenți erau înscriși în universitățile din țară.
Tendința generală de a urma o facultate îi face pe cei care doresc să devină, spre exemplu, meseriași, să renunțe la ideea unei școli profesionale în favoarea unei facultăți, considerând că s-ar putea să aibă o problemă de identitate, adaugă acesta.
Și cei care alimentează tendințele sunt, în mare parte, membrii familiei.
„Vin mătușile și unchii și întreabă «Da’ tu de ce nu mergi la facultate? Dar uite, alții merg. Uite, se intră așa de ușor. Tu de ce nu mergi?». Așa este trendul, că toată lumea merge, și atunci tu ai o problemă dacă nu o faci, că te diferențiezi de trend. Și atunci e mai ușor să mergi cu toți. Nu contează că ai abilități, că nu ai abilități, mergi, faci cum face toată lumea. Ce face toată lumea? Merge la facultate. De ce? Pentru că se poate. Atunci de ce să nu mergi și tu? Pentru că dacă nu mergi, chiar ai probleme”.
Cristache Iulian, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, susține că orientarea școlară timpurie ar putea să îi ajute atât pe elevi, cât și pe părinți să își îndrepte atenția către școlile profesionale.
„Am ajutat un copil din Alexandria, care, cu ceva timp în urmă, a solicitat să îl ajut să se înscrie la o școală profesională din Brașov. Părinții sunt foarte fericiți, pentru că acolo copilul s-a adaptat foarte bine și din punct de vedere profesional este satisfăcut”.