Președintele Klaus Iohannis a transmis vineri, la Curtea Constituțională, punctul de vedere al instituției pe care o reprezintă la cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre președinte și parlament, reclamat de președinții PSD ai celor două camere ale parlamentului, Marcel Ciolacu și Titus Corlățean, după ce președintele l-a desemnat pe Ludovic Orban candidat la funcția de prim-ministru.
Președinția spune despre cererea celor doi că este inadmisibilă, pentru că nu îndeplinește condițiile existenței unui conflict juridic de natură constituțională, pentru că nu există niciun blocaj constituțional care să aibă nevoie să fie înlăturat prin intervenția Curții Constituționale.
„Desemnarea de către Președintele României, în data de 6 februarie 2020, a candidatului Ludovic Orban la funcția de prim-ministru, nu a creat un blocaj instituțional și, cu atât mai puțin un blocaj instituțional care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin intervenția Curții Constituționale”, spune președinția în punctul de vedere trimis vineri CCR.
Președintele amintește că nu a făcut decât să-și respecte prerogativele pe care i le conferă Constituția, desemnând una dintre cele trei persoane propuse de formațiunile politice participante la consultări.
„Nefiind în situația unei majorități absolute deținute în Parlament de un partid, în urma consultărilor, Președintele României a desemnat candidatul propus de Partidul Național Liberal (PNL)”, se spune în document.
Această opțiune a Președintelui României este calificată de autorul sesizării ca „generatoare de un pretins conflict juridic de natură constituțională ce ar necesita intervenția Curții Constituționale. Însă, din ansamblul argumentelor invocate de autorul sesizării lipsește chiar cel privind existența unui blocaj instituțional ce ar necesita arbitrajul Curții Constituționale, deși obligația de a motiva îndeplinirea fiecărei condiții a existenței unui conflict juridic de natură constituțională îi incumba. Pe de altă parte, apreciem că această omisiune în motivare nu poate avea altă explicație decât aceea că autorul sesizării, în mod obiectiv, nu a putut identifica elementele care ar contura un blocaj instituțional”, spune șeful statului.
Opțiunea președintelui, astfel exprimată, „nu poate fi de natură să împiedice Parlamentul să se pronunțe cu privire la solicitarea de învestitură ori să îndeplinească altă competență constituțională. Din această perspectivă, cererea apare ca o expresie a nemulțumirii de natură pur politică a unui partid politic participant la consultări, al cărui exponent este autorul sesizării, și nu ca o expresie a unei imposibilități de funcționare instituțională”, se spune în textul președinției.
Spicuiri din documentul trimis de președintele Klaus Iohannis la CCR:
Cu privire la presupusul blocaj constituțional creat prin desemnarea lui Ludovic Orban premier
- Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române prin „a bloca” se înțelege „a nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze”. Or, prin emiterea decretului de desemnare a unui candidat la funcția de prim-ministru, Parlamentul României nu este împiedicat în exercitarea vreuneia dintre atribuțiile sale, ci dimpotrivă, ca efect al acestei desemnări, se deschide procedura învestirii Guvernului, în cadrul căreia poate fi exercitat dreptul exclusiv al senatorilor și deputaților de a decide asupra acordării încrederii viitorului Guvern.
- Însuși recursul la arbitrajul CCR este nejustificat pentru că Legea fundamentală prevede un mecanism de autoreglare a raporturilor instituționale în cadrul procedurii de învestitură a Guvernului ce implică acțiunea directă și nemijlocită a senatorilor și deputaților prin votul exprimat de aceștia. Regula în ceea ce privește angajarea competenței Curții Constituționale este aceea ca, ”în măsura în care există mecanisme prin care autoritățile publice să se autoregleze prin acțiunea lor directă și nemijlocită, rolul Curții Constituționale devine unul subsidiar.”
- A achiesa la punctul de vedere al autorului sesizării ar echivala cu împiedicarea Parlamentului de a-și exercita o prerogativă și, implicit, a senatorilor și deputaților de a-și exercita mandatul, cu afectarea rolului constituțional al Președintelui României și cu antrenarea Curții Constituționale în conflicte politice.
Cu privire la existența unei situații conflictuale
- Autorul sesizării susține existența unei situații litigioase generate de desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru și publicarea Decretului nr. 82/2020, prin faptul că Președintele României nu a ținut cont de efectele unei moțiuni de cenzură adoptate. A achiesa la acest punct de vedere echivalează cu introducerea unor efecte diferite ale unei moțiuni de cenzură, neprevăzute de legiuitorul constituant. Din această perspectivă, exercitarea unei atribuții constituționale, în limitele prevăzute de Constituție și în scopul asigurării unei funcționări imediate a Guvernului nu poate echivala cu generarea unei situații litigioase. Autorul sesizării susține existența unei situații litigioase generate de desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru și publicarea Decretului nr. 82/2020, prin faptul că Președintele României nu a ținut cont de efectele unei moțiuni de cenzură adoptate. A achiesa la acest punct de vedere echivalează cu introducerea unor efecte diferite ale unei moțiuni de cenzură, neprevăzute de legiuitorul constituant. Din această perspectivă, exercitarea unei atribuții constituționale, în limitele prevăzute de Constituție și în scopul asigurării unei funcționări imediate a Guvernului nu poate echivala cu generarea unei situații litigioase.
- stabilirea de către Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului a calendarului audierii candidaților propuși în comisiile permanente reprezintă dovada derulării în condiții de normalitate a procedurii parlamentare și inexistența vreunui blocaj la nivelul activității Parlamentului și a unei situații litigioase în curs care să susțină ideea de conflict juridic de natură constituțională;
Alte argumente:
- ținând cont de aritmetica parlamentară, cele două partide care au propus un candidat comun, PSD și Pro România, nu întrunesc numărul necesar pentru a asigura majoritatea absolută. În plus, acordul celor două partide nu a fost formalizat într-o alianță politică de guvernare, iar la consultări a fost invitat grupul parlamentar „Pro Europa” și nu Partidul „Pro România”.
- nu poate fi reținut nici argumentul potrivit căruia numărul de voturi înregistrat la adoptarea moțiunii de cenzură ar reprezenta un impediment pentru învestirea unui nou Guvern pentru că, pe de o parte, acest număr vizează o altă procedură, iar pe de altă parte, liderul UDMR, formațiune care a votat moțiunea de cenzură, a declarat imediat după votul moțiunii de cenzură, dar și la finalul consultărilor din data de 6 februarie 2020 că acest vot „era pentru a bloca schimbarea sistemului electoral privind alegerea primarilor, nu era pentru un alt proiect politic. Nu avem o altă propunere pentru funcția de prim-ministru”. Așadar, o formațiune care a votat moțiunea de cenzură nu și-a exprimat susținerea pentru candidatul propus de PSD și Pro România.
- Referitor la susținerile autorului sesizării potrivit cărora Președintele nu putea desemna un candidat pe care reprezentanții unor partide au declarat că nu-l vor vota, considerăm că acestea reprezintă doar opinii politice exprimate de aceștia în cadrul unei etape eminamente politice, cum este cea a consultărilor cu partidele politice. În plus, aceste declarații nu echivalează cu o certitudine cu privire la rezultatul votului, deoarece perioada cuprinsă între momentul desemnării candidatului la funcția de prim-ministru și momentul acordării votului de încredere permite negocieri politice. Mai mult, ținând seama de dispozițiile art. 69 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora orice mandat imperativ este nul, nicio declarație politică sau direcție de vot stabilită de partid nu pot fi impuse membrilor Parlamentului, aceștia fiind liberi să își exercite votul potrivit propriei convingeri și în acord cu voința cetățenilor pe care îi reprezintă. Din această perspectivă, apreciem că o asemenea speculație nu poate fi primită întrucât declarațiile unui partid politic nu se transformă automat într-un vot.
- Președintele a acționat în sensul evitării unui blocaj instituțional. Prin desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru, Președintele și-a realizat atribuția constituțională, declanșând procedura de învestitură a Guvernului și oferind Parlamentului posibilitatea realizării propriilor competențe. Parlamentul are nu numai mecanismul constituțional, ci chiar obligația exprimării unui vot cu privire la cererea de acordare a încrederii Guvernului.
- O limitare a puterii de decizie a Președintelui în ceea ce privește alegerea candidatului la funcția de prim-ministru ar echivala și cu înfrângerea poziției de egalitate a puterilor în stat. Constituția oferă o garanție care exclude un abuz de putere/o acțiune discreționară din partea Președintelui în ceea ce privește desemnarea prim-ministrului, prin aceea că stabilește condiția consultării cu partidele politice prin dispozițiile art. 103 alin. (1) atunci când niciun partid nu deține majoritatea absolută în Parlament. Acest lucru rezultă chiar din soluția pentru care a optat legiuitorul constituant. Prin urmare, numai o desemnare a unui candidat la funcția de prim-ministru fără consultarea partidelor politice parlamentare s-ar putea circumscrie unei conduite discreționare. Așadar, în desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru, Președintele României nu a acționat cu exces de putere.
- Președintele a acționat cu respectarea Deciziei Curții nr. 875/2018 desemnând chiar un candidat dintre cei propuși la consultările cu partidele parlamentare. Mai mult, în practica de stat au existat situații în care Parlamentul a acordat votul de încredere unor candidați - cabinetele Isărescu (1999), Ungureanu (2012) și Cioloș (2015) – chiar dacă aceștia nu au fost susținuți de vreo formațiune politică parlamentară la momentul consultărilor.
- Numărul de semnături pentru inițierea unei moțiuni de cenzură, numărul de voturi înregistrate la adoptarea unei moțiuni de cenzură sau propunerea comună a două formațiuni politice ce nu întrunesc numărul necesar pentru a asigura majoritatea absolută în Parlament nu pot fi reținute drept elemente relevante pentru aprecierea modului de exercitare a atribuției președintelui.
***
Guvernul Orban a fost demis pe 5 februarie curent, prin adoptarea unei moțiuni de cenzură generată de angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, în condițiile art. 114 din Constituție.
Pe 6 februarie 2020, Președintele României a consultat partidele și formațiunile politice parlamentare cu privire la desemnarea candidatului pentru funcția de prim-ministru și l-a desemnat pe Ludovic Orban candidat la funcția de prim-ministru. După ce Orban a cerut Parlamentului acordarea votului de încredere asupra programului și a întregii liste a Guvernului, pe 11 februarie 2020, Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului au adoptat calendarul privind derularea procedurii parlamentare de acordare a votului de învestitură asupra programului și listei Guvernului, fixând atât datele pentru audierea în comisiile permanente a candidaților la funcția de ministru, cât și data desfășurării ședinței comune a celor două Camere ale Parlamentului.
Citește și:
Guvernul Orban II: aceeași echipă, programul de guvernare a fost actualizat