Disperare economică și frustrare | Revolte în Iran, reprimare în forță

„Dacă societatea nu ar fi deznădăjduită, nu ar ieși în stradă, nu ar reacționa, nemulțumirea ei nu ar duce la proteste și nu ar putea să ridice vocea", a declarat sociologul Saeed Madani din Teheran pentru Radio Farda, serviciul iranian al RFE/RL.

Mii de oameni au protestat în ultimele zile din cauza lipsei de apă, cauzată de o secetă severă, dar nemulțumirile sunt accentuate de ani de gestionare necorespunzătoare a resurselor naturale ale Iranului și de o planificare deficitară a celor din Khuzestan, bogat în petrol, unde locuitorii - inclusiv marea sa minoritate etnică arabă – se plâng de ani de zile că nu sunt tratați cum trebuie.

Provincia găzduiește aproximativ 80% din câmpurile petroliere iraniene și 60% din rezervele de gaze naturale ale țării. Însă locuitorii săi spun că nu beneficiază de bogăția sa, timp în care se confruntă cu poluarea, cu distrugerea accesului la apă, care au devastat atât agricultura cât și creșterea animalelor.

Peste 700 de sate din regiune se confruntă cu dificultăți majore de acces la apă și mulți locuitori primesc apă doar cu cisternele expediate de guvern.

Guvernul a reprimat în forță protestele din Khuzestan, perturbând internetul, potrivit unor surse locale și grupului Netblocks, care monitorizează accesul la internet la nivel mondial.

Blocarea accesului la informații este folosită de Teheran pentru a-i împiedica pe protestatari să se organizeze, precum și pentru a restricționa libera circulație a informațiilor și a ascunde amploarea represiunii.

Amnesty International a declarat, pe 23 iulie, că forțele de securitate au folosit arme automate letale, puști cu muniție și gaze lacrimogene pentru a dispersa protestatarii.

Mostafa Naimawi și Ghasem Khozeiri au fost împușcați și uciși în timpul protestelor împotriva lipsei de apă din Iran.

Cel puțin opt protestatari, inclusiv un adolescent, au fost uciși în timpul represiunii declanșate de autorități în diferite orașe ale provinciei, potrivit grupului de apărare a drepturilor omului din Londra, care a mai spus că zeci de protestatari și activiști, inclusiv mulți arabi etnici, au fost ridicați în timpul arestărilor în masă.

„Nevinovat și însetat”

Protestele din Khuzestan, care au izbucnit pe 15 iulie și au durat aproape o săptămână, i-au determinat pe cetățenii din alte provincii și orașe să iasă în stradă pentru a-și exprima solidaritatea cu oamenii din Khuzestan, timp în care în toată țara s-a dezlănțuit furia față de puterea clericală și cea mai înaltă autoritate a sa, ayatollahul Ali Khamenei, pe care protestatarii l-au numit dictator.

Mulți jurnaliști, avocați, disidenți, artiști și alți iranieni au făcut declarații și comentarii în sprijinul Khuzestanului, condamnând represiunea declanșată de autorități.

Un grup de activiști, printre care și avocatul Narges Mohammadi, au fost reținuți pentru câteva ore pe 20 iulie, după organizarea unei adunări pașnice în fața Ministerului de Interne, la care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la utilizarea forței împotriva „poporului nevinovat și însetat” din Khuzestan.

Protestele s-au răspândit apoi pe 26 iunie la Teheran și Karaj, la vest de capitală, unde cetățenii au scandat lozinci împotriva conducerii iraniene și a liderilor săi, în special a lui Khamenei, exprimându-și sprijinul pentru locuitorii din Khuzestan.

Guvernatorul adjunct al Teheranului, Hamidreza Goodarzi, a confirmat că a avut loc un protest în oraș, dar a spus că motivul ar fi fost dat de oprirea alimentării cu electricitate. Afirmația sa a fost ironizată pe rețelele de socializare.

„Să presupunem că ai dreptate și că protestul de la Teheran a avut legătură cu întreruperile de electricitate. Ce instituție mizerabilă (trebuie să fie) pentru ca oamenii să scandeze împotriva celei mai înalte autorități și să pună sub semnul întrebării întregul sistem atunci când există o întrerupere a curentului electric sau când metroul întârzie”, a scris pe Twitter activistul Hossein Razzagh.

Locuitorii din Tabriz se solidarizează cu cei din Khuzestan

Protestele în sprijinul Khuzestanului s-au răspândit și în Isfahan, Tabriz, Bojnourd, Saghez și alte orașe mari, a transmis Radio Farda.

„Vocea societății este puternică. Khuzestan are o voce puternică", a declarat sociologul Madani, care spune că iranienii vor să fie auziți. El a adăugat că clasa de mijloc a țării - care s-a redus din cauza deteriorării economiei sub sancțiunile stricte ale SUA – refuză violența.

„Clasa de mijloc evită violența și consideră că schimbarea ar trebui să vină pe o cale non-violentă", a declarat Madani pentru Radio Farda.

Erori pe bandă rulantă

Mulți iranieni și-au manifestat nemulțumirea față de liderii lor prin boicotarea votului la alegerile prezidențiale din iunie, care a dus la alegerea clericului Ebrahim Raisi.

Ebrahim Raisi, ucigașul care ar putea deveni președintele Iranului

Participarea la vot, de 48,8%, a fost cea mai scăzută din Republica Islamică, instituită în 1979.

Au fost primele alegeri de la represiunea brutală a statului împotriva protestelor din noiembrie 2019, declanșate de creșterea bruscă a prețului benzinei. Cel puțin 300 de persoane au fost atunci ucise de forțele de securitate, potrivit Amnesty International.

Și locuitorii din Sosangred s-au solidarizat cu cei din Khuzestan

Pe de altă parte, modul în care guvernul a gestionat pandemia de coronavirus și campania lentă de vaccinare au crescut nemulțumirile și frustrările în rândul populației, pe fondul creșterii numărului de decese și infecții cu Covid-19 din cauza răspândirii variantei Delta, extrem de contagioase.

Hatam Ghaderi, profesor de științe politice la Teheran, spune că extinderea decalajelor sociale pe termen lung vor duce la colaps și la prăbușirea instituției conducătoare iraniene și că republica islamică nu face decât să accentueze greșelile deja făcute.