După moartea liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah, în lovitura aeriană asupra Libanului de pe 27 septembrie, Iranul e pus în fața unei dileme majore. Acesta a fost un aliat cheie al Teheranului.
Dacă lansează o lovitură directă împotriva Israelului, Iranul riscă să provoace un război total cu inamicul său. Dacă Teheranul alege să se abțină, reputația sa ar putea fi afectată atât în rândul aliaților, cât și al dușmanilor din regiune.
Hezbollah, grup armat și partid politic care controlează cea mai mare parte a sudului Libanului, este membru de frunte al așa-numitei axe de rezistență a Iranului, rețeaua sa largă de proxies și grupuri armate împotriva Israelului.
Organizația șiită - desemnată organizație teroristă de către Statele Unite și a cărei aripă armată e inclusă pe lista neagră a Uniunii Europene - este, de asemenea, esențială pentru strategia iraniană de descurajare împotriva Israelului și a Statelor Unite.
„Iranul este într-o situație delicată în care dorește cu disperare să poată răspunde, dar se teme de consecințele unui răspuns direct”, spune Matthew Levitt de la Institutul Washington pentru politici privind Orientul Apropiat.
Nicio opțiune bună
Este puțin probabil ca Iranul să lanseze o lovitură militară directă asupra Israelului, o mișcare care ar putea declanșa un război costisitor la scară largă, pe care Teheranul a ținut să-l evite, cred experții.
În situația unui conflict direct, Israelul are o superioritate militară covârșitoare, deși arsenalul iranian de drone și rachete reprezintă o amenințare semnificativă, potrivit experților.
„Opțiunile Iranului variază de la rău la mai rău împotriva Israelului, având în vedere deficiențele sale militare convenționale și loviturile pe care le-a îndurat rețeaua sa teroristă regională”, declară Behnam Taleblu, senior fellow la think tank-ul Foundation for Defense of Democracies, cu sediul la Washington.
În aprilie, Iranul a lansat un atac fără precedent, cu drone și rachete, împotriva Israelului. Acest atac a avut loc la scurt timp după ce presupuse lovituri aeriene israeliene au ucis șapte comandanți iranieni de rang înalt în Siria.
Însă, afirmă Taleblu, republica islamică va lansa probabil un nou atac direct asupra Israelului numai dacă amenințarea este „existențială și la adresa patriei”.
Confruntarea directă este probabil exclusă, însă experții spun că Iranul ar putea apela la alți membri ai axei sale - inclusiv milițiile șiite pro-iraniene din Irak, rebelii Houthi din Yemen și milițiile din Siria - pentru a provoca daune Israelului și aliatului său cheie, Statele Unite.
Axa de rezistență a Iranului a suferit pierderi majore din octombrie 2023, de când Israelul a lansat războiul devastator în Fâșia Gaza, iar capacitatea ei de a riposta împotriva Israelului a fost pusă la îndoială.
Hamas a fost grav slăbită în enclava palestiniană și, între timp, Israelul i-a ucis pe Nasrallah și pe cea mai mare parte a conducerii Hezbollah din Liban. Israelul a vizat, de asemenea, rebelii Houthi și grupările pro-iraniene din Siria și Irak.
Înclinați spre restricție
Liderii iranieni au părut a fi neobișnuit de reținuți după uciderea lui Nasrallah.
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, nu a amenințat cu un răspuns iranian direct. Fapt care contrastează cu promisiunea sa explicită de răzbunare după uciderea suspectă de către Israel, în iulie, la Teheran, a lui Ismail Haniyeh, șeful politic al Hamas, organizație desemnată teroristă de SUA și UE.
„Iranul a renunțat la promisiunea de răzbunare dură și de sete de sânge după uciderea lui Haniyeh la Teheran, deoarece a simțit că lucrurile merg, cel puțin din punct de vedere politic, în direcția sa în regiune”, spune Taleblu.
„Dar acțiunile israeliene din ce în ce mai nimicitoare și îndrăznețe împotriva Hezbollah în ultimele două săptămâni nu au fost altceva decât o schimbare strategică a jocului împotriva republicii islamice și a [axei sale de rezistență]”, a adăugat el.
Un manifestant din Teheran ține în mână o fotografie cu liderul suprem iranian Ali Khamenei (stânga), liderul Hezbollah Hassan Nasrallah (centru) și generalul iranian Qasem Soleimani, care a fost ucis într-un atac al unei drone americane în Irak în ianuarie 2020.
Totuși, Iranul pare să adopte o strategie de reținere.
Pe 30 septembrie, ministrul iranian de Externe a spus că țara lui nu va desfășura forțe în Liban sau în Fâșia Gaza pentru a lupta împotriva Israelului, deoarece Hamas și Hezbollah „au capacitatea și puterea de a se apăra împotriva agresiunii”.
Farzan Sabet, cercetător asociat la Institutul Universitar din Geneva, spune că lipsa de dorință a Iranului de a răspunde atacurilor Israelului asupra aliaților săi ar putea da o lovitură reputației și poziției Teheranului în regiune.
„Percepția e că Teheranul este incapabil să își impună propriile linii roșii împotriva Israelului”, declară Sabet. „Chiar dacă acest lucru nu este adevărat, face ca Iranul să pară slab. Iar slăbiciunea percepută invită la provocări mai mari.”
Varianta nucleară
Chiar dacă Ali Khamenei pare să dea dovadă de reținere, susținătorii liniei dure din Iran au făcut apel la acțiuni militare împotriva Israelului. Unii chiar au îndemnat Teheranul să înarmeze programul nuclear al țării, susținând că numai o forță de descurajare nucleară va garanta că Israelul nu va ataca direct Iranul.
Presa iraniană spune că țara are suficient uraniu îmbogățit pentru a produce zece bombe nucleare. Însă experții cred că Iranului i-ar putea lua luni sau chiar mai mult de un an pentru a produce suficient uraniu de calitate militară pentru a fabrica o bombă.
Sabet spune că calculele Iranului s-ar putea schimba dacă acesta stabilește că capacitățile Hezbollah, principalul factor de descurajare al Teheranului împotriva Israelului, au fost degradate semnificativ.
„Pe măsură ce actualul conflict regional evoluează, republica islamică s-ar putea confrunta în curând cu un moment de «folosire sau pierdere», când va trebui să decidă dacă să construiască arme nucleare [sau nu]”, a declarat Sabet.
Această analiză a fost publicată inițial pe rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.