Iată câteva dintre fotografiile compilate în ultimele decenii de Memorialul International al Rusiei. Curtea Supremă a țării a decis, pe 28 decembrie, ca organizația să fie „lichidată”.
Un craniu, dezgropat probabil de animale flămânde, lângă un mormânt al gulagului din Kolyma, în Orientul Îndepărtat al Rusiei.
Această fotografie răvășitoare din 1990, care surprinde rămășițe umane în apropierea unui lagăr de muncă sovietic, este una dintre cele peste 800 de imagini publicate online de Memorialul International, o organizație dedicată păstrării memoriei nenumăraților nevinovați care au fost reprimați în timpul erei sovietice.
Pe 28 decembrie, Curtea Supremă a Rusiei a ordonat închiderea Memorialului Internațional, invocând presupusul eșec al organizației de a marca mai multe postări de pe rețelele sociale cu statutul oficial de „agent străin”. În 2016, autoritățile au consemnat că Memorialul a primit finanțare din străinătate.
Hotărârea a provocat revoltă în Rusia. Mulți o cataloghează ca o încercare de a-i reduce la tăcere pe cei care vorbesc despre atrocitățile comise în trecutul sovietic al țării lor.
O clădire a poliției într-un lagăr de muncă din Tomsk, în 1934. Pe balcon sunt portretele liderului sovietic Josef Stalin (dreapta) și Feliks Dzerzhinsky, un comunist polono-sovietic și șef al poliției secrete din spatele crimelor politice în masă cunoscute sub numele de Teroarea Roșie. Sloganurile de pe clădire includ fraza: „Numai în țara sovieticilor este posibilă reformarea unei persoane prin muncă”.
Arhiva foto a început odată cu înființarea Memorialului, în 1989, când victimele regimului sovietic și rudele lor au început să doneze imagini organizației.
Scopul declarat al arhivei este de a „păstra memoria paginilor tragice din istoria țării noastre, de a colecta dovezi istorice ale terorii de stat și ale victimelor acesteia, ale rezistenței la regim și ale vieții de zi cu zi dificile a poporului sovietic.”
Un oficial sovietic kazah la o întâlnire din 1989, al cărei scop era înființarea unei filiale a Memorialului în Nur-Sultan (cunoscută atunci sub numele de Tselinograd). Bărbatul ar fi strigat: „Întoarce-te la Moscova cu 'Memorialul' tău”.
Poliția sovietică se pozează cu o balenă beluga pe care a împușcat-o de pe insula Vaigach, în 1930. Un lagăr de muncă a fost înființat în acel an pe insula din Oceanul Arctic.
Un panou dintr-un lagăr de muncă abandonat pe proiectul eșuat de cale ferată Transpolar Mainline al lui Stalin. Panoul arată: „Implementarea celui de-al cincilea plan cincinal va fi un pas major înainte spre dezvoltarea de la socialism la comunism”.
O fotografie a unei tinere aflate sub investigație în închisoarea Liubianka din Moscova, în 1949. Soarta ei nu este menționată în legenda originală.
Craniile unor oameni împușcați despre care se presupune că au fost prizonieri într-un lagăr de concentrare din Krasnoyarsk, în anii 1920.
Prizonierii transportă cărămizi în Tomsk în anii 1930.
Iulia Odințova poarta prima rochie pe care și-a cusut-o, la doi ani dupa ce a fost eliberată dintr-un lagăr de muncă. Odințova a fost acuzată de „propaganda și agitație antisovietică” și a supraviețuit opt ani în diferite lagăre de muncă forțată din Siberia, înainte de a fi eliberată în 1952.
Prizonierii folosesc un sistem feroviar rudimentar pentru a transporta bușteni în afara unui lagăr de muncă din regiunea Leningrad la începutul anilor 1930.
Un preot (stânga) și un țăran după arestarea lor în 1932 de către poliția secretă sovietică pentru că s-ar fi opus colectivizării industriilor agricole și forestiere din regiunea de nord a Komi.
Un ofițer superior NKVD arată o carte intitulată ABC-urile leninismului, în 1932.
O cușcă pentru câini de pază la proiectul de muncă forțată Transpolar Mainline.
Gardienii și muncitori ai unui lagăr de muncă se bucură de o vacanță cu familiile lor în Karelia în 1940.
Încălțăminte dintr-un lagăr de muncă abandonat din Kolyma. Fotografia a fost făcută în timpul unei expediții din 2002 în lagăr, unde prizonierii extrageau cândva staniu și minereu de uraniu.
După ce instanța a decis ca Memorialul să fie închis, pe 28 decembrie, organizația a emis o declarație prin care promite că își va continua activitatea:
„Memorial este mai mult decât o organizație, chiar mai mult decât o mișcare publică. Memorialul este nevoia simțită de ruși de a ști adevărul despre trecutul tragic al ţării noastre şi soarta a milioane de victime. Nu există nimeni capabil să lichideze această nevoie”.
Memorial International este organizația-mamă a Centrului Memorial pentru Drepturile Omului. Pe 29 decembrie, o instanță din Moscova a dispus și închiderea acestuia, tot din cauza presupuselor încălcări ale legislației „agentului străin”.
Îți mai recomandăm Justiția rusă închide Centrul Memorial pentru Drepturile Omului